Am scotocit prin suflet și te-am regăsit în fiecare gând și emoție. Pare că fărâme din sufletul tău îmi străbăteau mintea cu mult timp înainte să îmi fii palpabil. Deși sunetul surd al prezenței tale răsuna puternic prin ecouri, pe atunci, mă consolam cu gândul că nu o să am puterea să te îmbrățișez, nicicând. Dar gândurile brutal negative le-ai alungat cu o singură îmbrățișare. Acum cuvintele fade nu își mai au rostul, ne citim tacid, două suflete înghesuite într-unul, două trupuri ce se încumetă să rostogolească soarele pe cer în fiecare dimineață și să danseze printre razele lui cu fiecare adiere de vânt. Mi-ai așezat în suflet o dragoste senină, un gând pașnic și o fericire eternă. Mă hrănesc cu zâmbetul tău și pare că am un suflet profund hămesit de tine. Într-un timp insipid, ți-am mărturisit că perfectul e doar cuvântul trântit în dicționar pentru ca oamenii să își creeze iluzii despre existența lui în realitate. Nu m-a interesat sensul său vag și profunzimea literelor, ci mai de grabă, preferam să îl consider inexistent, nepalpabil. Însă tu mi-ai scris în suflet, emoții ce par că însuflețesc cele șapte litere, conturându-i un alt sens, altul decât cel regăsit în dicționar, un sens al nostru, al dragostei ce o construim împreună.. „Fericire, ai grijă de noi!” — Marian Ralea
„FERICIRE, AI GRIJĂ DE NOI..” https://simonastefaniablog.wordpress.com/2018/06/15/fericire-ai-grija-de-noi/













