Și ceasul vechi tot bate ,tic-tac,la poarta vremii,
Și șoricelul roade trecutul zi cu zi..
Odaia bunicului-Ion Pillat

seen from United Kingdom
seen from France
seen from Jordan
seen from China
seen from China
seen from China
seen from United States
seen from United States

seen from Australia

seen from Türkiye
seen from United States

seen from United States
seen from Türkiye
seen from United Kingdom

seen from Australia
seen from Türkiye

seen from Philippines
seen from United Kingdom
seen from United States
seen from China
Și ceasul vechi tot bate ,tic-tac,la poarta vremii,
Și șoricelul roade trecutul zi cu zi..
Odaia bunicului-Ion Pillat
și-ar fi dorit să-i fii rămas întimpărite în timpan cuvinte nemuritoare, deloc înfiorătoare și suave, în comparație cu ce-ai lăsat când ai plecat. am scris cu pene negre pe foi albe, am scrijelit cu unghii albe pereți negri drept mărturie a vorbelor tale. degeaba. îmi doresc ca acest ecou să dispară. îmi doresc să nu fie adevărat, doar o auditivă iluzorie a subaprecierii mele.
New Post has been published on JurnalulBucurestiului.Ro
New Post has been published on http://bit.ly/2exCgnQ
Identificarea cu efemerul
Banii, valorile materiale, importanța în societate, casa, acumularea exagerată de bunuri – acestea sunt printre cele mai des întâlnite identificări pe care un om le are în viața sa.
Identificarea este momentul când ești în deplină fantezie, sau fascinație, de ceea ce vezi sau faci și uiți că exiști. Adesea identificările vin sub formă de fascinație, pentru că tot ce este în jur este mai interesant decât cine suntem noi.
Identificările vin sub formă de atașament față de ceea ce vedem, facem sau observăm prin simțuri. Atașamentul leagă omul de obiect prin fascinație sau imaginație. Atașamentul este starea prin care omul nu poate renunța la ce face sau observă. Aici putem observa durata trecătoare a vieții, adică efemerul. Ceea ce este în exterior și nu este în interior. Omul va continua să fie identificat cu exteriorul până în clipa în care regăsirea cu el însuși se va întâmpla. Proces care poate lua un an, o viață, sau nouă, în funcție de voința fiecăruia.
Dezvoltarea personală este un pilon al înțelegerii interiorului. Dezvoltarea spirituală este un viaduct. Observarea de sine este voința pe care omul o acordă către el însuși.
În ziua de azi se vorbește despre psihologie și dezvoltare personală. Omul crede că toate problemele sale se pot rezolva cu acestea. Sunt psiholog și nu susțin acest lucru. Meseria îmi spune să o fac, dar nu vreau, deoarece procesul de înțelegere umană este mult mai complex decât am învățat la psiho. Identificarea este ce îl duce pe om spre alegerea lor ca instrumente de vindecare. Dezvoltarea psihologică ajută doar la oprirea identificării cu cea ce a cauzat o situație sau alta.
Dezvoltarea spirituală ajută la învățarea neidentificarii cu efemerul și învățarea identificării cu sufletul – sinele, sau mai ușor, ascultarea, acceptarea și înțelegerea acestuia.
Valorile materiale, jobul, importanța în societate, sunt un rezultat al identificării cu exteriorul. Omul, în ziua de azi, are nevoie de echilibru. Altfel spus: să aibă bani, minte – corp sănătoase și un spirit curajos și înțelegător. Balansul se întâmplă când înveți să ai un spirit curajos și puternic în orice situație lucrezi și câștigi bani.
Omul care se enervează sau nu are răbdare este identificat cu lucrurile trecătoare. Omul care acceptă, cu înțelegerea. Iar cel care înțelege, cu sinele.
Adesea, problemele de viață, ne conduc să avem emoții din cele mai diverse și mai ales, negative : lipsă de răbdare, imaginație abundentă fără scop ( griji, stres ), încruntare, ridicat tonul, mișcări necontrolate, neînțelegerea unor momente din relații, etc. Emoțiile conduc omul. Omul poate conduce emoțiile către direcția în care dorește, în clipa în care există neidentificare.
Dacă iubita mă înșeală, primul gând ar fi să mă enervez pe ea, să zic sau fac ceva negativ față de situație. Al doilea gând ar fi să caut să înțeleg motivul pentru care și-a dorit să o facă. Al treilea, probabil, să mă întreb, cu ce am greșit eu și dacă sunt capabil să merg mai departe cu ea, sau fără. Când îmi controlez emoțiile, mă înțeleg pe mine, înțeleg situația ( de ce s-a ajuns aici ) și las inima să decidă. Din păcate, mintea o ia înainte și spune că se va întâmpla din nou, și naște multă altă imaginație. Aici se înțelege cum mintea neantrenată alimentează negativitatea, spre inimă.
Un exercițiu NLP ajută omul să schimbe identificarea, de la minte, spre inimă.
Oprirea identificării
– Fii atent la felul în care simți problema. Concentrează-te pe inima ta. – Fii obiectiv. Prefă-te că e problema altcuiva. Ce sfat i-ai da legat de situație? Câteodată, cel mai adesea, ar fi “nu-i mare scofala”. – Când ai momente negative, ia energia emoțională care te doare și imaginează-ți că o ai la inimă. Lasă-o să se topească acolo. Lasă inimă să se ocupe de ea.
Alexandru Plesea Psiholog & Hipnoterapeut www.alexandruplesea.ro www.antrenorulmintii.ro 0751.316.019
Suntem prinşi undeva, iubire. E un loc frumos şi urât, căci acolo demonii şi îngerii convieţuiesc. E un loc în care coarnele şi aripile se frâng constant, dar ce ştii tu, iubire, despre asta?… Este un loc ce uneşte două universuri paradoxale care se confruntă constant. Efemerul şi eternul. Se spune că totul este trecător, dar şi că dacă este pur, este etern. Şi acum te-ntreb, unde mă regăseşti? Ce piesă am fost? Pe unde m-ai căutat şi dacă m-ai găsit.. Iubire, îţi dăruiesc încă o parte din mine, încă un strop, câteva cuvinte. Iubesc o lume palpitantă, şi iubesc să parcurg orice dimensiune alături de tine. Dar te rog, nu mă bloca între efemer şi etern. Aruncă-mă în una din ele şi lasă-mă acolo, dar nu mă eclipsa. Dă-mi voie să strălucesc în lumea mea.
Gând de toamnă
Este deja toamnă demult, în noi și afară. Copacii tremurând își scutură frunzele veștejite și ruginii, și galbenul pal al frunzelor parcă trag greoi crengile copacilor mohorâți.
Cât de minunat este să stai și să privești în ce mod măreț este zugrăvit acest tablou de către Pictorul nostru preferat. Ce culori intense a pus și câte tonuri calde; ce diversitate de nuanțe combinate atent, ce paletă…
View On WordPress
ADEVĂRATELE COMORI
Într-o zi tot ce ai strâns pe pământ va dispărea: ADEVĂRATELE COMORI
text de Flavia Costi
Era într-un ţinut îndepărtat un bărbat foarte zgârcit, care nu vroia să ofere nimic din averea sa nici soţiei, nici fiilor săi, nici prietenilor ori nevoiaşilor. De-a lungul vieţii a adunat o avere considerabilă, cu care se mândrea ori de câte ori avea ocazia. Se îmbrăca doar cu haine ţesute din mătase şi purta pantofi confecţionaţi din cele mai scumpe piei, în timp ce restul…
View On WordPress
autoportret
de pe vremea când visam prea mult pentru cât de scurte erau nopțile mele.
când în loc de fluturi și palate visam munți și oameni.
teama mea de a trăi redusă la două cuvinte.
nici în vise nu mai e loc de trăit.
cred că nu suntem veșnici.
munții se tocesc.
oamenii mor.
munții mai cresc.
nu doar noi suntem veșnici.
în vise e singurul loc bun de trăit.
pulsul meu se reduce la două geniale cuvinte.
mu…
View On WordPress