Mă simt flămândă.
Cum mă simt ? Mă simt flămândă. Goală. Neîmplinită. Atât de flămândă încât dorința de a-mi devora prada este mai mult decât uriaşă. Goală trupeşte, în lumina rece a dimineții. Goală sufleteşte, ca şi o cameră care repetă la nesfârşit acelaşi ecou. Neîmplinită, la fel ca şi dorințele mele fără contur. La fel ca şi o poveşte compromisă de iubire.
Atât de flămândă ! Atât de lipsită de control ! Parcă aş fi o umbră pierdută în întuneric ! Mânată de dorința arzătoare de a mă regăsi ! Aşa eram de flămândă. Iar foamea…mă distrugea încetişor pe dinăuntru. Îmi făcea inima să bată nebuneşte, pupilele să mi se dilate, mâinile să tremure necontrolat în căutarea hranei şi creierul să fiarbă în suc propriu. Eram fără scăpare ! Nu exista nici o cale de salvare ! Corpul cerea. Cerea îndurare, cerea o fărâmă de mâncare. Un strop de alinare…
*LIBRĂRIA S-A ÎNCHIS*
Şi mi-era atât de foame…atât de dor să citesc o carte !
