Dimineata seaca. Acrit maxim. Te-am visat mai perfect decat delirul , si m-am trezit imbatat de dezamagire. Se-ntampla ceva. Eram intr-un apartament, era o lumina usor difuza, rosiatica, si-n background canta ceva superb. Si cum erai putin tipsy, m-ai luat in brate si te-ai lipit de mine. Ne leganam foarte lent.. vibram pe muzica. Rezonam, si-mi gadila sufletul. M-ai privit in ochi, si-mi zambeai cu coltisorii, in timp ce te apropiai ezitand de mine. Si m-ai sarutat. Si s-a oprit tot. Nu mai canta muzica. Nu mai era lumina. Era un reflector, si noi paseam pe scena. Ma simteam jucat.. Si apoi au inceput flashurile cu cafelute pierdute-n dimineti petrecute noaptea, plimbari in splendoarea pala a potecilor iluminate de stalpi portocalii. Trezea toamna-n tine. Si vedeai ca-i pe final. Si ma toca. Si stiam. Incepea sa mi se contureze realitatea si-nghiteam in sec. Asteptam sunetul, asteptam alarma de 08:50 sa sune si sa-mi spulbere genialul.. Apunea soarele si eram sub un copacel, pe-o paturica pufoasa, cu 2paharele de vin, te-am sarutat pierdut stiind ca urma sa ia foc totul.. De ce ne-am pierde-n propria nebunie? In propriul ideal fals, impins de "fericirea seaca" a neajunsului? De ce inainte? De ce sa te topeasca zambete, care sa-ti radieze ziua si-o sa-ti eclipseze rasarituri. Hmm. Lasa-te.. Trezeste-te.. Respira-te! Mi-ai tulburat noaptea. Si nu stiu de ce. A fost asa random. Plus ca nu mai aveam treaba de ceva vreme, fraerica. Iar ma frustrez. Iar trag la sorti. N-are sens. Ma simt gol si atat de confuz. Vreau clar.. Vreau delir. Vreau mainele pe care-l simt. Ah, simt.. Aproape. "Nu credeam ca mor de loc".. Incep iar cu complexari complexe, si nu stiu daca si cat o sa-mi mai pese. Mie, de mine. Noi "crush-uri". Noi dezamagiri de toamna. E aerul asta dement. E mirosul tipic de extaz. Simti acum, cum e? Ma-ntelegi? As vrea sa ma-ntelegi. As vrea sa ma faci sa ma-nteleg si eu.. Cu mine.. Cu tine.. De ce-mi intinzi o mana? Cine esti si de ce ma bulversezi? E okay. Sunt bine.. 3%.. Mai am de mers , asa ca mai stau un pic. M-asteapta un loc, un fel de acasa, care-ncepe sa-mi para tot mai mult a ospiciu. 20 de minute . 0,2. Bubuiala-n psihic.. Ne vedem candva.. Sper.
Si totusi. E tipa asta draguta cu care trebuia sa ne mutam. Nu stiu daca ne mai mutam. Well, 1 din 2. Ori iesim la cafea, ori ne bem cafeluta in comoditatea bucatariei. Si iar negociem pretul unei zi perfecte..
