18 Iunie
2:02
Lasand subiecte-n aer, din lipsa prezentarii din prealabil a unui interes amarat. Azi n-o ard in ginel, o ard cu bere, cu gandul la putina ciocolata. Mi-e dor sa scriu dupa ce-mi inec sufletul si-mi las mintea sa moara. E-un proces super dragut, in care treci din moartea propriu zisa, in inflorirea aia ulterioara. Dar nu despre asta-i vorba. Iar am visat. Si acum ca stau sa ma gandesc, e primul vis pe care mi-l amintesc in ultimele saptamani. Sau ma rog, un fragment. Eram in autobuz si vorbeam cu o tipa. Habar n-am cine era, habar n-am ce voia cu mine. Era draguta, inalta, avea ceva ghetute soade. Cred ca era iarna. Posibil sa fi fost cu o geaca de piele ce-i contrasta puternic verdeata din ochi. Si-atunci mi-am dat seama ca nu mai vreau verdeata tipica, iar cand s-a apropiat sa-mi spuna ceva, am prins-o de sold, si ca-n filmele romantice in urma unui dans intens, evident fara dansul intens. Eram in bus ffs, in cel mai bun caz, un dans la bara. Revenind, am lasat-o pe spate, am sarutat-o, s-a blocat, am stabilit un date si.. m-am trezit.
Dar asta a fost extra. Ce ma fute? Hmm. Pe langa codependenta careia-i simt lipsa de mai mult decat suficient timp.”Prieteniile” . Nu pot numi “ prietenie “ o relatie de “ sunt prietenul tau, dar doar cand imi permite timpul “ . Fuck no. Sunt o persoana care are nevoie constanta de comunicare, de afectiune, de timpul altora, in activitati banale, importante, chestii, blah. Simt nevoia de a fi o persoana importanta din vietile unor oameni care pretind lucruri de la mine, dar uita sa-si onoreze proprii termeni. Am nevoie de-ncredere. De-ntelegere. Nu de ocoliri, nu de minciuni, nu de fofilari si evitari. Dar imi asum vina, deoarece tind sa vad si sa-nteleg ce vreau. C-asa m-am invatat. Asa consider ca mi-e mai bine. Deasta sunt pesimist, deasta am nevoie de “asigurari” constante. Deasta prefer sa nu vad farama aia de speranta si sa-mi pun ultimul gram de curaj pe ea. Da-i okay. Sunt domenii care tin trecutului. As putea spune ca sunt bine, dar nu-mi place sa mint. As vrea sa pot spune ca nu sunt, dar n-am cui. Si cand am cui.. Cand am cui, de regula sunt pe tumblr captiv in propriul imperiu unde-mi vad de ale mele, axat pe micile probleme ale sinelui. “Asa ca stai putin , priveste si respira..-te.”
Procesele decizionale sunt complex de simple la mine. De regula rationale, pana-mi pierd calmul si-ncep sa reactionez copilareste din frustrari facute stiva, si-atunci ma maschez precum tivul. E trist ca m-am indepartat demult de multi si multe, dar cu gandul spre viitor, tot raul inspre bine. Si-i ciudat, ca nu cer multe. Povesti monotone nemuritoare cu privire la teme abstracte, care vin si pleaca ca pe bulevard. Drumuri lungi si toate celea. Banalitati! Banalitati, iti zic! Si nu-mi gasesc ragaz sa vorbesc deschis pe tema asta, dar ma-mpinge prezentul s-o fac, asa ca.. totul e posibil.
Ce ma mai fute? Particularitati. La mine, la tine, cititorule. Dar toate la timpul lor.
Faculta merge bine, cu putin noroc fara restante, goal-ul meu cu privire la greutate e pe drumul cel bun, cu pasi marunti, s-ar putea sa-ncep lucrul curand, alt lucru favorabil, deci nu ma pot plange.
“ Ripoff - Future Ex “
