Am ajuns aici datorita mie,nu tie,nu lui,ci mie,mesaje banale,transformate in piese de teatru dramatic,scene distruse de propriul demon,ajung in stari in care nu inteleg nimic,as transforma toata durerea mea in arta,sunt un nebun la propriu zis,iti prezint scenele mele,dar esti prea orbita,ma simt mintit,ironie.Poate ca astept sa fiu inteles,dar eu nu prezint situatia asa cum trebuie,o prezint in mister,poate ca am prea mult de spus si prea putin sa fiu ascultat,las scrisori in tot ce fac,nu observi,am un scut de rautate si glume tampite,glume rele si batjocoritoare,intr-un comportament sec si prost,e un scut,inauntru vreau sa te tin in brate si sa fie bine.Voiam sa uit de trecut,se pare ca mi-l spui pe tot pe bucati,sunt gloante de argint pentru un demon ce zace inauntru,iar cand pe el il doare,ma doare si pe mine,e atat de ciudat cum am evoluat in ceva mai oribil,dar ce-si poate controla durerea si isi poate transforma drama intr-un amuzament pentru sadismul din mine,da sunt psihopat si sociopat,totodata sunt un barbat sensibil la orice atingere pe care mi-o dai,nu stiu cum sa tratez situatii,asa ca ma impun prin ignoranta si seriozitate,cand inauntrul meu vreau sa-mi pun un glont in tampla.Te intrebi vreodata de ce cand stau ascult muzica sau pun anumite melodii de fata cu tine? Sunt mesaje,iti spun ce nu pot eu sa spun,ma eliberez prin cantat versuri,ori tatuaje care mai de care oribil si trist,cu tendinta sinucigasa sau cu o tendinta inclinata spre moarte,inca astept sa ma intrebi de ele,inca astept sa fiu intrebat de ele inca astept.Ma exprim prin mii de mesaje si cand ma vezi sunt cel mai indiferent om.Ma intreb daca exista un univers paralel in care rolurile sunt schimbate,eu am spus ca nu voi astepta ani in felul asta,sunt un las si un sincer,si as gasii sinuciderea ca cel mai simplu lucru.Chestiile astea nu pleaca,raman aici in mine,le vad pe maini in fiecare zi,intr-o definitie scurta,sunt un masochist cu o iubire imensa ce si-a creeat propriu iad pe care-l conduce.
The-marlboro-king.
