suferința din sufragerie
zac moleșită pe podeaua din sufragerie,
iar televizorul îndrugă încontinuu
știri dramatic regizate dar fără buget.
trăim în țara parlamentarilor pedofili
și a polițiștilor misogini! slăvim sistemul!
în fiecare an școlar am cântat imnul,
însă cu ce rost? mesajul oricum a fost
pierdut de poștă: românul nu se mai deșteaptă.
aș vrea să plec, să plec departe, să plec
undeva unde nimeni nu mi-ar ști numele
dar cu ce mijloace? sunt doar o simplă
profesoară necalificată – România "susține"
educația, dar doar în teorie,
că eu mor de foame, iar alții de prostie.
cât despre sănătate, halal spitale!
iar psihologii sunt doar actori simpatici.
teatrul, propiu-zis, e plin de violatori,
iar muzica, de neo-naziști plastici.
biserica e noul senat, din cauza ei nu
pot să-mi văd iubita,
iar mitropolul e noul președinte,
oricum el are mai multă influență.
am să mor plătitor de taxe și sclav al bugetului,
dacă nu cumva mă sinucid;
în orice caz, slavă capitalism!
că altfel, cădem în antagonism.
