siren

xx

[luvsirenne]

o mie unu de lucruri despre poezie şi aproape nimic despre dragoste

⠀

niciodată nu o să uit ziua când mi-ai scris pentru prima dată

mi-ai recomandat o poetă arabă, însă, scuze,

i-am uitat numele

dar ştiu că mi-a plăcut foarte mult.

⠀

apoi am început să vorbim de poezia contemporană,

de cine ne place

de cine nu

şi ai ajuns să mă citeşti şi pe mine.

⠀

te priveam ieri cum recitai din poemele scurte ale cuiva

adunate într-o antologie tânără

şi erai tare drăguț, îmi plăcea cum gesticulai timid căci nu-ți place aglomerația

iar sala era plină.

⠀

era plină dar te vedeam doar pe tine

clişeic, da, foarte, mi-ar plăcea să ştii că te plac

ce ştiu eu despre dragoste?

ce ştiu eu cu adevărat despre tine?

⠀

azi am vorbit despre poezia veche

despre genii sau anti-genii

floarea albastră, codrul verde, lacul albastru

dar nu cred că-i pentru mine.

⠀

în fine, mi se pare mişto ce scrie a. p.

sau c. s. sau, surprinzător, b. s.

dar îmi zici că ţie îți plac chestiile mai rigide

fuck, chiar nu ştiu, eu îți plac ție?

⠀

dragostea e distantă, fragmentată

poezia e caldă, unitară, familiară

îmi fuge pământul de sub picioare

priveşte-mă mai mult, îmi place.

⠀

poete, poeți, poetx

experimental, confesiv, memorial

mai pragmatic sau mai romantic

sus sus jos jos stânga dreapta stânga dreapta B A start

⠀

nici nu ştiu ce e poezia,

nici nu ştiu ce e dragostea,

dar cred ca oricum înțeleg mult mai bine

ce este poezia, decât ce este dragostea.

[luvsirenne]

#4

probabil singurul lucru care-mi face mai bearable toată viața

este relația mea cu toate figurile feminine pe care le-am cunoscut vreodată

și totul a făcut mult sens când am citit un articol care specula că femeile fără alte femei în viața lor sunt mai predispuse la depresie.

ce m-aș face eu fără shopping sprees cu mama, fără date-urile cu prietenele mele la cafea,

fără cea mai bună player 2 adică soră-mea,

fără bârfele cu bunică-mea (pe care o displac, dar totuși),

fără vecina cu care mă întâlnesc din joi în paști dar care îmi urează din toată inima să am o zi faină,

fără acea colegă de facultate căreia îi zâmbesc de fiecare dată când o văd dar nu mai știu cum o cheamă,

fără mămicile copiilor cărora le predau și care sunt foarte mișto și mă întreabă întotdeauna dacă mai pot (mai pot, dar mă înduioșează),

fără femeia în vârstă din colțul străzii pe care o mai duc cu mașina în oraș uneori și îmi povestește verzi și uscate? Le ador pe toate.

recent am văzut o memă

citez "când vreau să omor țânțarul din cameră dar începe să-mi zică cum iubitul ei a înșelat-o și are nevoie de sânge ca să poată lupta" și în imagine este o femeie care face un gest prin care invită țânțarul să o muște

și mi se pare amuzant

dar cam așa stă treaba și cu girlhood;

ne ajutăm unele pe altele să trecem prin situații nașpa (dar nu numai),

gen sunt unele chestii care mi-ar fi rușine să le verbalizez,

deși sunt acorduri mutuale între persoanele de gen feminin

cum ar fi stalkăreala pe toate platformele social media când unei prietene îi place de cineva

sau dezbaterile lungi la cafea printre fum de țigări slim pe tema despărțirii

dacă partenerii mai merită sau nu iubire.

mi se pare amuzant că soarta partenerilor este de multe ori decisă de un consiliu de minim 2 tipe

și mai devreme sau mai târziu tot ele conduc universul lor propriu;

toate ne bucurăm de victoria unui divorț când gagica se scapă dintr-un mariaj toxic

sau când vedem orice persoană fericită cu feminitatea sa.

mă încălzesc atât de tare momentele când

stăm în liniște și ne zâmbim

sau când ne trimitem imagini de pe Pinterest etichetate cu pink coquette bows vw,

carți de Jane Austen, The Virgin Suicides sau versuri din Emily Berry,

Marc Jacobs for LV fetish pumps,

Nana, Strawberry Shortcake, MLP,

vintage cherry cola flowers,

Lana Del Rey şi Regina George

și zicem „that's so you”,

probabil că asta înseamnă să fii a girl in your early twenties.

îmi mai place tare când ne luam de mână să trecem strada

sau când jucăm jocul meu preferat

„ce aducem azi la masă”

și scoatem cele 4 rujuri, 2 creoiane de buze și luciul din poșetă

și ne minunăm cât de drăguțe sunt.

toate ne jurăm non verbal fidelitate

și mă întristează când alte fete nu sunt girl's girl

și nu se comportă ok cu mine doar pentru că sunt fată

sau, mai rau, ne insultă, agresează.

primul lucru care m-a învățat mama a fost că niciodată să nu fiu ostilă față de femei

și mi-aș fi dorit ca și mamele lor să le fi învățat la fel

poate ar vedea așa cât de bearable este de fapt viața.

[luvsirenne]

#3

cel mai tare mă sperie bărbații care

jură că sunt progresiști uwu boy,

bărbați emancipați,

bărbați orientați către viitor.

se laudă:

că știu să gătească, să calce,

că au aspirator cu filtru și îl folosesc destul de des,

ascultă trupe underground de shoegaze,

au un skin care routine și practică religios (performative) reading,

poartă cămașă din tricot cu perle (de plastic h&m) la gât,

au în bio pe Instagram emoji cu zodia (probabil e pești),

și, bineînțeles, beau iced matcha lattes.

genul ăsta de bărbați se bat în piept că stiu cum suferă femeile,

ba chiar că au citit bell hooks,

dar nu le-ar pasa dacă ar vedea că un alt bărbat își tratează partenera nasol

și odată ce au nevastă cu acte în regulă

ar profita...

eu nu sunt facuta pentru bărbații de genul,

eu nu sunt facută să fac copii,

eu nu sunt facută să îi cresc

deși am experiență de minim 10 ani pe cartea de muncă în asta,

eu nu sunt facută să stau acasa să spal,

să calc, să fac mancare.

da, ok, gătesc doar pentru mine, mama, soră-mea

dar gătesc doar pentru femei care

înțeleg gustul mâncării pe care o fac

și doar femeile au voie să o mănânce,

nu bărbații progresiști uwu boy,

bărbați emancipați,

bărbați orientați spre viitor.

[luvsirenne]

i'm a big girl now

zilele astea am postat o poză pe Instagram şi am realizat cât de grown up arăt,

ca în fiecare an de ziua mea.

când mă întreabă cineva "cum te simți acum?"

răspund cu "mă simt ca la 16",

nimic nu s-a mai schimbat de atunci.

dar totuşi, i'm a big girl now,

pot să conduc o maşină,

să merg cât văd eu cu ochii şi nimeni

să nu mă poate aduce înapoi,

pot să închei contracte, pot să fumez,

pot să fac orice vreau eu.

am un volum de poezie pe care îl citesc regulat

şi mi se pare că e, într-adevăr, poezie de grown-ups,

în care se vorbeşte de relații, despărțiri, căsătorie, sex,

iar tipa care scrie zici că-i la fel ca mine:

anxious 16 y/o girl core with a big heart;

mă amuză cum suferința ei este confortul meu, dar cred c-ar fi şi vice-versa.

i'm a big girl now

încerc din răsputeri să am grijă de mami

să nu se mai obosească aşa tare, tare

e bolnavă, nu vreau să-i fie rău, vreau să fie cu adevărat ok iar.

e chiar întâi iunie

şi m-a trezit de dimineață cu un "la mulți ani, iubita mea".

ea crede că azi va fi ziua mea atâta timp cât ea trăieşte

dar zilele astea am simțit că ea este

just a little girl and i'm a big girl now.

probabil că după ce eşti foarte mult the big girl,

vine cineva şi-ți fură locul

şi devii, din nou, the little girl

ceea ce este cu adevărat magic.

[luvsirenne]

#1

din când în când îmi amintesc ce mi-a spus profa de filosofie din liceu

aaaaa tu ai aparențe feminine dar ești, de fapt, foarte masculină.

da, ok, am ascendent în rac și luna în berbec,

bineînțeles că sunt așa

dar veșnic am urât această nominalizare bazată pe gen și implicit rolurile, perspectivele și adjectivele afetente.

tu ești fată, trebuie să porți rochii și fuste,

să îmi faci trei mese pe zi plus gustări la ore fixe

și să mi le aduci pe o farfurie de porțelan.

să îmi speli, să faci curat, să faci mulți copii și să îi crești etc.

nu, nu, dacă eu, de fapt, sunt bărbat?

dacă sunt făcut să repar mașini,

să înșurubez, deșurubez, să mă joc cu piulițe;

să înghesuiesc hainele în dulap și să call it a day,

să beau bere și să fac o burtă maaare de la ea

și să mă rup în figuri cu tovarășii mei la jocuri video?

mi-ar plăcea ca genul meu să fie o scuză pentru a face absolut nimic

sau a face ce vreau, când vreau, cum vreau.

urăsc aceasta disproporționalitate;

mi-aș dori să fiu născut bărbat

și cu atât mai mult, mi-ar plăcea să fiu și eu bărbat care scrie poezie

exclusiv pentru bărbați -

să leg câteva cuvinte și să pun multe pseudoprefixe în față

să știu doar 2 chestii și doar despre alea să vorbesc

să pretind că stiu cu ce se mănâncă viața

că până la urmă tuturor le place un filosof care-și rulează țigările, nu?

dar, stai, selling pointul: să fiu soft boy, așa cum le place, în special, fetelor

și să am toată lumea la picioare, că na,

mi se cuvine: sunt bărbat alb.

probabil de asta nu pot scrie tot ce vreau

ca nu-s barbat-alb-cis-soft-filosof-artist

întotdeauna mi-a fost frică să scriu

dar nu pentru că nu aveam idei sau chestii de zis,

ci pur și simplu că îmi era frică de judecata de apoi

când mă gândeam că poate cineva mă va citi vreodată.

judecata bărbaților albi care scriu și ei poezie,

care se uită prin lunetă de undeva de sus

și așteaptă noua pradă.

îmi este frică de a nu fi criticată, scuipată, injurată.

am crescut prin laude

dar acum am început să am trust issues când cer pareri:

dacă părerile sunt toate pozitive nu le cred,

dacă primesc o singură părere negativă mă întristez.

cred că ar trebui să pot să-mi pun o etichetă de genul "i'm a baby", care mă scuză de orice critică adresată mie,

oricum, nu asta le place bărbaților să facă? să infantilizeze?

[luvsirenne]

nobody's woman

ً

uneori mă gândesc că acum doi ani

în sfârşit

am ajuns să fiu a ta

să fiu a cuiva

să aparțin undeva

şi că acum stau şi plâng

pe canapea

mâncând cereale cu lapte din

cana în care am băut cafea.

probabil asta e pasiunea mea:

folosesc folosesc folosesc

până când totul se uzează

se îmbâcseşte de iubire

începe să miroasă

apoi arunc la gunoi

unde se usucă şi

se face firimituri;

poate aşteaptă să fie mâncate

de coțofanele care-mi vin în curte.

nu îți mai citesc scrisorile

nu îți mai scriu mesaje

nu îți mai spun numele

nu o să te mai las în mintea mea.

cred că acum îmi e mai bine

fată bătrână, cine să o vrea?

mă iubesc doar eu pe mine

mă ador doar eu pe mine

mă culc doar eu cu mine, oricum.

dar ştiu că dragostea mea

îmi sugerează ceva:

foloseşte foloseşte foloseşte

până când totul se uzează

se îmbâcseşte de iubire

începe să pută

apoi aruncă-l la gunoi

unde se usucă şi

se face firimituri;

poate aşteaptă să fie consumate

de cineva care ştie să sărute.

[luvsirenne]

e ciudat că mă gândesc la viața pe care o putem / vom avea împreună?

şi mă gândesc cum îmi voi pune în fiecare seara capul langă al tău

şi cum îmi vei spune tandru noapte bună

sau cum mă gândesc la momentul când îmi vei scrie în drum spre casă

avem pâine?

sau cum o să îți curăț clementine

pe care le vom mânca împreună pe nesăturate

că îți plac atât de mult;

crezi că ți-ar plăcea să avem o pisică?

mă gândesc uneori chiar la aroma tortului de la nuntă,

deşi îmi este ruşine să spun asta,

sau unde ți-ar plăcea să stăm

şi câte cărți vom cumpăra împreună

sau tu mie, iar eu ție

şi câte poeme îți voi scrie

şi câte flori îmi vei aduce

şi cât de frumoasă pot să mă fac

pentru tine;

mă mai gândesc la vacanțele în care vom merge

şi cum îmi vei strânge tare mâna

căci mie nu-mi plac absolut deloc aeroporturile

şi prima noastră maşină

şi prima noastră ceartă

după care ne împacăm repede

că nu-ți place să mă vezi supărată;

sper că la fel te simți şi tu când te gândeşti la mine

şi sper că vom putea rămâne

sau chiar că vom ajunge să murim

împreună.

[luvsirenne]

pepsi cola

îmi iau vitaminele cu cola

şi promit că mănânc trei mese pe zi

însă recunosc că mai am obişnuinţa

să mă cântăresc de fiecare dată când ies din duş

dar nu mă mai agit atât de mult anymore

oricum te enerva când mă simțeam rău

şi-mi cumpărai ciocolată, dar sunt alergică

şi-mi făceai friptură, dar sunt vegetariană

şi ştiai astea

dar mă încânta extraordinar că voiai să faci ceva

şi te credeam pe cuvânt când îmi spuneai că mă iubeşti

şi chiar dacă îmi dădeam seama că uneori

îmi spuneai noapte bună dar nu te culcai

ci stăteai până târziu să vorbeşti cu altcineva

şi mă faceai să mă simt puțin îngrijorată

cu întrebari de genul dacă mă părăseşti?

dar e okay, am învatat să trec peste

poate fi considerat character development;

toata lumea-mi spune că e mai bine aşa

şi ştiu şi eu că e mai bine

dar încă mai citesc poemele despre tine

cu un fel de nostalgie amară

şi pe zi ce trece mă bucur că e aşa cum e

atât că mi-aş dori să vezi

(sau poate chiar o faci)

ce fucking cool am devenit

cel puțin asta mi-a zis o tipă dragă mie

şi-o cred pe cuvânt;

dar să ştii că încă îmi mai iau pastilele cu cola

că nu-mi place ce-i amar

şi mănânc trei mese pe zi.

[luvsirenne]

9teen

iar mi-a picat the mirror în cărți

aşa că am facut lucrul care îl face orice teenage girl:

am deschis pinterest şi am început să salvez

poze etichetate cu pink coquette bows vw

carți de jane austen sau chiar the virgin suicides

marc jacobs for LV fetish pumps

vintage cherry cola flowers

lana del rey şi regina george

că-s aşa feminine şi eu sunt foarte feminină

şi ştiu că aşa sunt eu, că sunt o fată ca oricare alta

şi respir ca oricare alta

şi vorbesc ca oricare alta...

iar am crize existențiale regizate fără buget

şi iar țin pe noptieră

vreo 3 carți pe care îmi propun să le citesc

(sau recitesc, gen plath)

iar stau trântită pe pat şi încolăcită

cu genunchii până la gură

şi iar scriu vent poetry

pe care cel mai probabil o să o dau uitării

şi poate că vreau să mă gândesc la un el

sau poate chiar o fac

şi mă stresez că peste 2 zile iar am examen

şi deja sunt la capătul puterilor

de ce scriu poeme aşa de mainstream?

poate că trebuie să mă apuc şi eu de chestii mai serioase

gen be serious how the fuck do you expect your work to be published

dar nu-mi prea pasă ce a zis, îi analizez propoziția din punct de vedere sintactic

mă ține ocupată

ca apoi să vin să vărs acasă

o grămadă de cuvinte cu şi fără sens

dar poate asta înseamnă să fii

a girl in your late teens

dar cred că poate totusi nu mă potrivesc chiar aşa bine în ramă

[luvsirenne]

primăvara 2.0

îmi plac oamenii care simt ca mine

şi îmi place când simt şi eu ca ei

şi-mi place când tu simți despre mine

cum simt şi eu despre tine

este o senzatie atat de fresh, de nouă

îmi aminteşte de plantele mamei din

grădină, pe care le uda şi cărora le cântă

sau de volumele noi de poezie cumpărate

care dorm liniştite şi mă aşteaptă

şi mi se pare mişto că şi tu citeşti poezie

şi că putem vorbi de dalii, gladiole, pisici

modernism, lana rey sau piersici.

⠀

şi dintr-o data toamna se simte mai caldă

ba chiar nouă, iar emoția noului an şcolar

se simte mai dulce decât baclavaua bunicii

şi mă simt din nou copil, deşi am terminat

acum doi ani iar tu mă faci să mă simt

copilă şi mai mult dar mă simt bine.

⠀

îmi plac grozav oamenii care simt ca mine

şi îmi place când simt şi eu ca ei

şi-mi place când tu simți despre mine aşa

cum simt eu despre tine

ne face oameni

atingerea e gingaşă dar translucentă

acorporală chiar, îmi gâdila sufletul

mă simt ca şi când plutesc

mă simt ca şi când g nu mai este egal cu

9,81

sau whatever zicea profu' de fizică

mie îmi place mai mult chimia (dintre noi)

foarte clişeic dar familiar;

da, foarte antitetic să zic că toamna este noua renaştere

şi a mea şi a ta şi sincer

îmi place când oamenii simt ca mine

şi îmi place când simt şi eu ca ei

şi-mi place când tu simți cu mine

aşa cum simt şi eu cu tine.

[luvsirenne]

Vremuri amare

Uneori parcă îți dorești să te întorci în uter

în trupul madonnei căreia îi spui mamă

căci acum îți aduci genunchii la piept

și citești poezie, plângând,

simțind răcoarea realității ezoterice

despre care vorbești ca un copilaș

spunând cuvinte mari, dar pe care oricum nu le ințelegi:

așa este mai ușor

jucând un joc care nu e joc

și îți este frică de concretizarea abstractului,

oricum visele sunt mult mai primitoare;

doar atât ți-a mai rămas.

Când te trezești dintr-o dată pe ciment aspru

pur și simplu te ridici și te întorci acasă,

cu coada între picioare,

unde nu mai găsești aceeasi dulce alinare

ca atunci când îți erau pansate juliturile zvâcnitoare

sau ca în zilele de toamnă tânără

când soarele înca te sărută duios și

când simți mirosul strugurilor mieroși și a gălbenelelor pestrițe.

Acum îți contemplezi ziua neagră a morții

deși știi că e departe

și Portishead se aude în spate

și te trec fiori ca vifori

când realizezi că deja ai trecut peste

partea tutoriala a acestui joc murdar,

rugându-te ca urmatoarele nivele să fie mai familiare

chiar dacă câteodată te simți legat la ochi

având o gravă fobie de întuneric

dar alegi să continui, fiindcă speri,

că, în caz de orice, mai ai o viață extra

sau că ai plot armor;

în orice caz, știi că va fi bine

apusul este o lumină caldă și luna o femeie iubitoare.

[luvsirenne]

does the dessert miss the rain?

deşertul este rece noaptea

aşa cum şi gândul îşi răcoreşte ardoarea

ca atunci când îți conduci motocicleta vişinie

pe la unşpe într-o seară de mai târziu

sau când te prinde răsăritul cu o carte stufoasă în mână,

intimitatea acea dulce şi goală îți răvăşeşte mintea

şi tot ce-i neînțeles e dintr-o dată departe,

rezumându-te la tot ce-i trupesc:

o atingere, o lacrimă, un cântec în surdină.

florile de liliac îşi metamorfozează culoarea din lila extravagant în maro putrezit,

însă schimbarea nu te mai înspăimântă,

fiind singura constantă în natură

şi începi să reflectezi asupra problemelor apendicitare – oare de ce engleza nu are traducerea dorului?

Numai Crezul în teoria limbii ne este de ajuns

ea cu siguranță creează realități

deci absența unui singur cuvânt anulează

o infinitate de experiențe –

iar ploaia dintr-o dată se simte mai caldă,

te face să te gândeşti la cât de mult

acestea două îşi duc lipsa,

chiar te întristează,

dar nimic nu este cu adevărat trist,

dacă acest cuvânt nu-l cunoşteai

nu aveai capacitatea de a simți.

[luvsirenne]

prefer singurătatea

până şi cerul senin al lui Cuptor

îmi inspiră mâhnire la fel de profundă

precum albastrul său, al marii bolți,

iar soarele impunător mă zgârie cu raze reci

şi chiar şi luna timidă îşi ascunde fața;

electicitarea primii tale iubiri se află

în spatele unui ecran spart al unui mobil

fără baterie,

şi suferința mea amară este reprezentată

de speranța zilelor mieroase,

sau de dorința de eliberare,

dar fără niciun indiciu de îndreptare —

poate, doar poate, ca un copil mic,

trebuie să-i scriu lui Moş Crăciun,

sau să mă rog la Doamne-doamne

să câştig clipa de iubire candidă,

momentul de atingere caldă,

privirea din care se revarsă duioşie

sau cuvinte mai presus de cerurile albastre.

însă, poate sunt eu cea surdă, oarbă, mută,

cea nesimțită,

dar nu mă voi dobitoci niciodată

pentru "te iubesc"-uri de plastic,

alintări perverse, murdare,

sau pentru vorbe dulci, dar goale:

căci nu-mi stă în fire,

iar eu nu-mi voi prostitua vreodata

timpul,

pentru efemeritate.

[luvsirenne]

Flori de mucegai

În gradina izolată dintr-un sat uitat de lume sunt tolănită pe iarba verde proaspăt rasă, mirosind parfumul opulent al trandafirilor cățărători, numărând albinele grase și fluturii curcubeiatici care valsează în jurul tufelor dese de bujori magenta care umbresc piticele margarete ce acoperă solul cu o patură de un opal eterogen... Mă îmbăt cu razele de soare mângâindu-mi pielea cu atâta dragoste, de parcă ar fi o mamă alintandu-și pruncul înainte de somnul dulce al după-amiezilor ploioase de care ne-am săturat cu toții... În sfârșit, în această zi de iunie târzie se aud reverberațiile codrului de peste râul șuierător – se întrece cu adierea răcoroasă din josul văii într-un concurs de viteză pueril, ca între prieteni, în mult așteptata vacanță de vară. Unele păsări își etalează penajul ca pe un podium la Paris, altele își exersează repertoriul grațios, pregătit pentru concertul ilustru, și până și sforăitul pisicii vecinului de pe gardul acoperit cu iederă de smarald acompaniază această operă de artă sinestezică realizată doar de divinitatea absolută.

Însă, undeva, în colț, la umbră, un mănunchi de mucegai mestecă magnoliile măiestre, căzute pe pământul umed, unde doar râme blege pot să umble: țara ciupercilor otrăvitoare! Măselariță e pretutindeni, iar panseluțele gingașe de odată sunt roase de larve putrede; încetul cu încetul, acest macabru vifor se extinde – cireșii delicați își pleacă ramurile moleșite, petalele florilor grațioase alunecă tremurânde înspre sol, soarele își închide pleoapele și se ascunde, precum un câine fricos sub scaunul stăpânului, până și gâzele sunt devorate de o broască râioasă, păsările caută adăpost, iarba se usucă, iar liliacului i se schimbă fața colorată. Această ciumă învăluie tabloul și-l transformă-n ruine, dar cu motive? Florile sunt efemeride: până și cele mai frumoase dintre ele voi ajunge mucegăinde!  

[luvsirenne]

ninsoare în centrul vechi pe 4 aprilie

chiulesc de la lirică, mă simt ca în liceu

afară e frig, ninge, văd oameni cu umbrele

măcar ele să coloreze pânza monotonă

a peisajului haotic de decembrie;

nici viorelele recent ieşite nu se mai

zăresc sub marea asta de opal.

uneori mă simt ca o furnică

prinsă în mreaja societății robotizate

în care până şi timidul chelner

de la cafeneaua de peste drum

este condus de automatism,

ci nu de suflet, probabil

din cauza "lipsei de personal".

îmi zâmbeşte frumos, îmi aduce cafeaua

şi nu-mi mai zice nimic, precum făcea

odată. suntem mai străini ca înainte

când nici măcar nu vorbeam !

în fine, stau, privesc în golul ăsta abisal,

fumez dintr-o țigaretă cu filtrul mov

şi sper, chiar sper, ca soarele să rasară,

din nou, şi să-mi încălzească

pielea, oasele şi sufletul.

[luvsirenne]

nu ştiu unde mă găsesc.

apă de foc într-un pahar de vin, jumătate vărsat pe jos;

jumătăți de țigară cu lavandă stinse pe o noptieră de lemn de brad;

pe jos, doar un haos material de obiecte de îmbrăcăminte.

ceasul bate ora şase, ba nu, şapte –

este şapte şi şapte.

linişte de mormânt, linişte bacoviană.

îmi simt corpul însetat, îmi e frig, am buze mov.

parcă nici frigul nu mai este ce era odată:

este doar un artificiu ce îmi violează pielea;

parcă frigul de afară devenise, chiar, similar cu cel din casa: casa în care odată

ardea un foc îndrăgostit de viață

un foc desfătat de amor şi joc şi cânt.

acum? totul e rece, rece.

este normal – oricum să fii 'cool' e un compliment.

trăim în lumea dorinței profunde,

dar ruşine celor care o consumă!

'virtutea' e înscrisă-n cărțile celor mari

ca fiind calitatea celor ce se abțin –

celor fără sete, fără foame

fără vlagă. sper că aşa pot şi eu să fiu

măcar idolatrizată de cei 'de sus'

căci semenii mei nu fac nimic decât să fie

torturați de sistemul curvelor.

[luvsirenne]

metalanguage.

⠀⠀

/ðə peɪn əv ˈjes.tə.deɪ ɪz ˌwɒʃt

dʒʌst æz ə ˈblʌd.i bleɪd əv ˈdʒʌs.tɪs/

/aɪ ˈwʌn.dər haʊ dʌz ˈhæp.i.nəs

'tru:.li fi:l laɪk bɪ'kəz aɪ θɪŋk ðæt

'leɪt.li aɪ dʒʌst lɪvd ɪn ə ˈkɒn.stənt

steɪt əv 'ju:.θaɪ.mɪa/

⠀⠀

and i truthfully did, and i still do.

i am at peace: of mind, of soul.

did the nymphs in demeter's

garden feel the same? i ponder...

after all, most deemed me as being

one of their own – pure, delicate, outwordly

yet poisonous, vile, empty.