#iluzie

[fatafaravise]

Cel mai frumos blestem..

Să dormi lângă ea cu gândul la mine... şi de fiecare data când ea zâmbeşte să-ți amintești de zâmbetul meu... de câte ori îi săruți buzele eu să-ți apar în minte, de câte ori te uiți în ochi ei să tresari părându-ți-se că îi vezi pe ai mei... și dorul să te copleșească cum m-a copleșit pe mine cândva. Atunci vom fi chit...

[tootyde]

Frica - Osho

[recluziune]

"Totul e posibil și nimic nu se întâmplă... Afară, peste acoperișuri, aud vibrând strigătele rândunicilor. Dar sunt atât de nefericită încât nu reușesc să mă încânte. Uneori nu îmi explic teoria eșecului, spațiu intermediar care nu rimează cu nimic. E ciudat să vrei de la ceilalți ceea ce nu pot să ofere. E ciudat și să stai așa, așteptând, iar și iar, fără să știi ce să faci. Și seara să te culci spunându-ți că mâine chiar că ar fi bine să treci la altceva. Să uiți (deobicei ceva ce nici măcar nu trebuia să cunoști). Și să începi din nou, seara când te întorci acasă, singură în liniște, să începi din nou să-ți spui că, realmente, trebuie să se sfârșească...

Dar de ce să-ți impui o asemenea osândă, asemenea pedepse? De ce să fii mereu a doua? Doar a doua? (o opțiune pentru toată lumea). Un pic/ foarte sătulă de situații de rahat. La ce servesc ele? Nu aș fi în stare decât de asta? Patinez, nu înaintez. Știu că unele din comportamentele mele, unele dintre fricile mele vin din neîmpăcarea visului cu realitatea. Dar mie îmi place inconsecvența mea (la fel de mult cum o detest pe a ta). Cum ai putea, fără să te mai comporți ca un fluture aflat în voia vântului, să rămâi acel fluture? Fără să fii lipit mereu îndărătul unui geam, cu aripile desfăcute? (un fluture care a hotărât să zboare cu propriile aripi și care a renunțat să mai creadă că vântul îi este amic).

Dincolo de toate, în ciuda obligațiilor de la care nu te poți deroga, lucrul de care mă tem e pierderea (iluziei) libertății mele. Ideea de a pleca când vreau, fără să fiu legată de nimic, mă bucură, mă poartă, mă eliberează. Încerc să împac totul... acest sentiment permanent de nesiguranță și obligațiile mele de adult."

"Dependența afectivă", Sylvie Tenenbaum

[panikea]

Cały czas myśląc o wrażeniu jakie wywołujemy. Cały czas manipulując innymi. Gdzie wszystko jest rekwizytem w naszym scenariuszu idealnego życia. Gdzie inne osoby są nie po to, aby z nimi spędzać czas, ale po to aby dodawały nam blasku. Gdzie inni mają nam zazdrościć. Gdzie najbardziej liczy się to co można kupić i pokazać.  Bo rzeczy mają przykryć skowyt i pustkę. Zastanawiam się tylko czasami, gdzie jest w tym wszystkim czas na normalne życie? Na normalną rozmowę. Na cieszenie się chwilą? Kiedy ostatnio było tak pięknie, że nie musiałeś/nie musiałaś wyciągać telefonu?

Piotr C. pokolenieikea.com

[saadwriter]

sentimentele oamenilor sunt mult mai interesante decât gândurile lor.

[umbraanonima]

Sunt la randul meu un sarpe dar am coif, Sa spunem doar ca-mi place sa ma joc cu voi.

Phunk B

[ps1h3d3l1c]

Amintiri

Mergând spart pe străzile orașului în care am copilărit mă năpădeau amintiri. Îmi aminteam fiecare moment petrecut alături de tine, cum mergeam ținându-ne de mâini și nu ne gândeam că viitorul ne va indepărta, că soarta mă va distruge. Vedeam în ceață trutuarul rece pe care ne plimbam, copii fiind. Halucinam că erai lânga mine și golul din sufletul meu se umplea. Dar era doar un vis frumos, iar acum nu știu daca eram fericit din cauza drogurilor sau din cauza iluziei tale...cert este ca îmi e dor de tine și tu ești departe, în brațele altuia. Sper să își bata joc de tine cum ai făcut tu cu mine. Să simți toată suferința pe care o simt eu înzecit.

[8-noiembrie]

Întreaga noastră viață este un vis!!

8-noiembrie.tumblr.com