#onoare

[doza-de-prajeala]

Am invatat din mers cum sa imi prezint onoarea Cum sa accept eroarea si cum sa apreciez valoarea.

TeHasonlove

[mariussescu]

Unde tragi linia, între nevoia de a face bani și moralitate?

Unde tragi linia, între nevoia de a face bani și moralitate?

Cu vreo lună în urmă am refuzat o campanie pe blog. Se potrivea cu blogul, nu era nimic dubios, dar eu am crezut că ce vrea să vândă potențialul client nu va prinde la oameni, nu din cauza mea, ci pentru că site-ul era prost realizat, copy-ul la fel, nu era nici o poziționare bună a produslui. Si chiar am vorbit cu clientul la telefon să îi explic ce și cum. Mi-a mulțumit… sper, deși am fost cam…

View On WordPress

[jurnaldecraiova]

Daca tot retragem titlului de Cetatean de Onoare al Municipiului Craiova lui Stefan Popa Popa's hai sa il retragem si lui Adrian Nastase !

Daca tot retragem titlului de Cetatean de Onoare al Municipiului Craiova lui Stefan Popa Popa’s hai sa il retragem si lui Adrian Nastase !

In sedinta ordinara a Consiliului Local al Municipiului Craiova de joi, 25 iulie 2019, se va propune retragerea titlului de Cetatean de Onoare al Municipiului Craiova caricaturistului Stefan Popa Popa’s, ca urmare a afirmatiilor acestuia facute recent in mass-media, afirmatii care au adus atingere imaginii Municipiului Craiova si cetatenilor sai. Un proiect in acest sens a fost depus de grupul de…

View On WordPress

[chrinacaba]

Cui datorați cinstea, dați-i cinstea! Într-o lume care aspiră spre a fi egală celorlați, e tot mai rar respectul și mai cu seamă exprimarea acestuia.

[sebastianemanuelstan]

Un moment sublim, o onoare! #unirea #unirearomanilor #imn #onoare #centenar

[micablognstuff]

[jurnalbucuresti-blog]

New Post has been published on JurnalulBucurestiului.Ro

New Post has been published on http://bit.ly/2hLHEzB

Academia Catavencu : Câte cuvinte de onoare are un politician fără onoare ? Câte vrea el !

de Spartakus

Or fi politicienii noștri așa cum sunt, or fi hoți, curvari, bețivi, agramați, proști bâtă și ticăloși, dar trebuie să recunoaștem un lucru: au cuvânt de onoare. Unii dintre ei au chiar mai multe cuvinte de onoare, pe care le aruncă-n stânga și-n dreapta ca și cum ar împărți autografe verbale tuturor fanilor.

Oriunde ți-ai îndrepta urechile, auzi numai cuvinte de onoare. Ideologia nici nu mai contează. Toți au cuvinte de onoare și nu le e frică să le folosească. Atâta doar că la noi e ca-n Orwell: cuvintele au exact un sens invers față de cel în care sunt folosite. Dacă-ți zice un politician că se lasă, că nu mai candidează, că a furat destul cât să-și căpătuiască pe nouă vieți și rudele de gradul șapte, tu trebuie să înțelegi, de fapt, că sigur mai vânează un mandat sau măcar o sinecură, pe undeva. Dacă-ș dă vreunul cuvântul de onoare că face ceva, poți fi sigur că o să facă exact pe dos.

Exemplele sunt nenumărate: gândiți-vă la Băsescu, cât de mult îi iubea el pe bucureșteni, de i-a lăsat și fără maidanezi, și fără chioșcuri. Cum le promitea el c-o să le fie primar pe viață, fiindcă nu poate trăi fără el. A fost suficientă o singură repriză de plâns pe umărul lui dragă Stolo, pentru ca promisiunea asta să se ducă pe apa Sâmbetei. Nu mai vorbim de talentul cu care ne-a promis, pe urmă, ca președinte, că demisionează în cinci minute. S-o fi referit omul la cinci minute pe Pluto, unde ziua trece mai greu, că pe planeta noastră au trecut, de atunci, milioane de minute și două mandate, iar el tot n-a demisionat. Și tot domnul Băsescu ne promitea, cândva, că după mandatele la Cotroceni se va retrage pe mare, căci cum mai poți fi un parlamentar pârlit după ce ai fost ditamai președintele? Acum mandatele au trecut, Băsescu e parlamentar, dar stați liniștiți, mai are destule cuvinte de onoare, pentru cine-ntreabă.

Dar lasă, că nici cu Iohannis nu mi-e rușine. Ce mult ținea Klaus la sibieni, de dădeau ăia cu mandatul în el negreșit, o dată la patru ani. Și pe urmă, ce să vezi? A uitat de concitadinii săi și s-a dus mintenaș la București, să se facă și el președinte. Adică Băsescu a putut și el nu, ce, e mai fraier? Klaus n-are multe cuvinte la el, dar pe-alea de onoare le are și le dă oricând e nevoie. Și ce să mai zicem despre Olguța Vasilescu, care atât de mult i-a iubit pe craioveni, că le promise să-i păstorească mereu. Și ăștia, fraieri, o aleseră și le fu primăriță, dar ce să vezi: umblă vorba prin târg că o să fie ministra Muncii – cine se pricepe mai bine ca Olguța la muncă, în țara asta? – și o să-i lase de izbeliște. Premierul desemnat, Sorinel Grindeanu, a trecut deja fără nicio greață peste „bănățenii lui dragi”. Nu mai departe de acum zece zile, promitea să-i sară lui ochișorii frumoși, albaștri, dacă acceptă vreo funcție de ministru la București, când în județul Timiș mai sunt atâtea de făcut. Azi e premier, iar timișenii lui dragi să se mai descurce și singuri, că așa le trebuie dacă l-au votat.

Cum așa le trebuie și bucureștenilor care l-au votat pe Nicușor Dan și l-au ales consilier general la Primăria Capitalei, să salveze Bucureștiul. Omul s-a săturat de cât a salvat la București și ce și-o fi zis ”Frate, dar ia să-l mai salveze și alții!” Și el s-a dus în Parlament, să salveze România, că e la fel de demolată ca și clădirile alea din Bucale pe care și-a propus să le protejeze.

În tot acest haloimăs de politicieni și cuvinte de onoare, un singur om și-a respectat cuvântul dat: Dacian Cioloș. A promis că nu candidează și n-a candidat. Putea să fie acum președinte la PNL și să tragă partidul în sus, după el, dar știa în ce cocină intră și, oricât ar fi fost el de agronom și de pasionat de animale, cu bipede din astea n-a vrut să se amestece. Dar vezi că nouă, românașilor, nu ne-a plăcut de el – ce farmec are un politician care nu te minte niciodată, ca pe proști? Așa că acum Dacian e înapoi la Bruxelles, iar noi rămânem cu Băselu, cu Olguța, cu Sorinel și cu Nicușor, să ne dea ăștia cuvântul lor de onoare și noi să-i credem de fiecare dată când mint. Pe cuvânt de nu suntem, cum zicea Țuțea, un popor de idioți!

[out-of-the-way]

Nu va mai temeti, vom castiga gloria in razboi :)

(via blog-forgivingyou)