Romanian Pastoral
M-am născut între Carpați, dintr-o mamă și cinci tați. Scuze, e doar umorul meu balcanic. Pe care l-am furat de la sârbi, pentru că Balcanii nu trec pe aici. Pe aici trec Carpații. Și sunt foarte frumoși. O înlănțuire de natură sălbatică și mister care fascinează pe oricine, de la cerșetori la prinți. Prinți de afară, cerșetori de-ai noștri. Ăia construiesc ferme, ăștia cultivă povești de smuls lacrimi și mărunțiș pe la Predeal.
Am avut și noi prinți, i-am furat din Germania. Conduceau mașini cu portiere joase și coapse voluptoase, furate din Marele Gatsby. Și construiau palate furate din Pădurea Neagră. Apoi ne-am dat seama că ne cam fură, așa că am furat o idee din Rusia și ne-am furat-o rău de tot timp de vreo 50 de ani.
Acum suntem mai bine. Ne furăm între noi, dar mai plecăm un ochi și-o mână și către alții. Conducem mașinile noastre, cu motoare furate din Franța, către pensiuni furate din Alpi (cu tarife cu tot), unde mâncăm foi de viță umplute, luate de la unguri, lângă fiertură de mălai, adusă de italieni și carne tocată în formă de Mars, șmanglită din Turcia. Smântâna e noastră. Doar laptele din care o facem ni-l dau polonezii, la pachet cu merele și joburile în Anglia.
Atâta vorbă despre mâncare mi-a lăsat gura apă. Nu-i nimic, bag o șaorma. Iar cum Beirutul păzeşte islamicii după deal, mă duc la Dristor, că nu-i mare diferență. Ajung repede, o iau pe suspendata furată prost de la japonezi și fac slalom printre ruinele furate nostalgic de la romani. După masă, mă relaxează un ceai fără frunze de ceai sau o bere cu porumb. Pe astea le-am deghizat atât de bine încât nu se prinde nimeni că-s furate. Spre deosebire de comeseni, care-s prea ieșiți din tipare ca să fure altceva în afară de originalitate.
Am furat și nopți, am furat și zile. Am furat și rău, am furat și bine. Am furat frunza, am furat Arcul. Mă fură pompa, ne fură parcul. Rima-i în plop, PET-ul în lac. Totul pentru c-am furat la bac. Stai, nu te ambala, Creangă lua din mahala. Și să nu fii supărat, primul rând e tot furat.