#seriouslythoughts

[nonnaneun]

night thoughts. 

[mas-matapang-pa-sa-kape-mo]

Kailangan mo lang talagang gawin minsan kapag napapagod ka na ang huminto at magpahinga muna sandali para mabawasan lahat ng pagod na nararamdaman at maipagpatuloy muli ang paglalakbay. Lahat naman humihinto muna ng sandali kapag sila ay napapagod pero meron din namang iba na kahit napapagod na sila hindi sila humihinto, kahit gusto muna nilang magpahinga hindi sila tumitigil sa pagtakbo kaya kung minsan sa sobrang pagod nila ayan tuloy nadadapa sila.

[axel-rocks]

Cugetam si noi putin...?

Un om istet a spus o data: “E mult mai usor sa spui adevarul. Asa nu vei fii nevoit sa memorezi minciunile pe care le-ai nascocit intr-un moment de tensiune.”

Fraza asta m-a marcat in asa fel incat am dus-o de nenumarate ori la extreme… alegandu-ma cu mai multe barfe, priviri incruntate, tonaje de critici si cativa prieteni minus. Incerc sa raman sincer intr-o lume a vedetelor. Ei bine, vorba spaniolilor “cine te iubeste cu adevarat te va face sa plangi”. Nu in sensul literar al cuvantului dar un prieten adevarat mereu iti va spune adevarul si in majoritatea cazurilor va fi spre binele si zidirea ta.

Incerc sa conving oamenii, de multe ori in zadar, ca nu trebuie sa ne ascundem dupa cei mari ca sa ne putem sustine punctul de vedere , nu e necesar sa ridici tonul daca cineva te contrazice, stiind ca nu are dreptate, dintotdeauna oamenii inteligenti tac, asculta, apoi argumenteaza, pe cand cei mai putini inteligenti, sa nu spun IDIOTI, vorbesc o avalansa de cuvinte si argumente care de-alungul conversatiei devin contraargumente propii.

Pe langa faptul ca mai si tipa si te scuipa in timp ce vorbeste, o chestie benefica pentru acei ce nu au savarsit scaldatul de dimineata.

Stiu, sunt rau, dar asta e adevarul. Ignoranta unora ma ucide.

Inteleg, trebuie sa fie un protocol, un analgezic literar, o forma de a spune lucrurile gresite dar se poate si intr-un mod placut si cald.

Desi traim era comunicarii on-line, oamenii nu mai comunica face-to-face. Socializarea o facem in fata ecranelor pline de microbi ale aparatelor noastre, cu ochii cruciti si arsi de la luminozitate… desi destinatarul se afla in acelasi oras/sat, sau de cele mai multe ori in camera de langa.

Mi-e si frica. Nu mai e putin si vom ajunge cyborgs.

Cat de frumos era mai de mult: o plimbare in parc admirand natura, complexitatea ei, o ceasca de ceai de menta si un ziar, discutiile interminabile ale artistilor in cafenele, paltoanele si palariile…visez la trecut de multe ori, probabil din cauza filmelor…

Lumea era mai civilizata si totodata mai SINCERA. Eram deconectati.

Avand oportunitatea de-a ne ascunde in spatele ecranului putem fii cine vrem. Rata de minciuni creste…nu mai esti chiar tu, ci esti “putin” upgradat ; copind un anumit om de pe la T.V. sau internet .

Tot ce-mi doresc este o lume simpla, cinstita, multumita.

Nu sunt impotriva stilurilor de vestimentatie contemporana, dar fiti mai originali in ceea ce faceti. Fiecare om e unic, dotat cu un talent aparte si cu o minte diferita.

Opriti-va!!! Admirati mai mult natura, iubiti mai mult. Graba strica treaba.

Va garantez ca fericirea o veti gasi in lucrurile marunte ale vietii.