#simetrie

[poezie123]

Simetria în oglindă

Eu nu mă pot vedea decât prin ea –

Această suprafață de-oglindire –

Aici sunt eu, fereastra, luna, stea

În perpendiculară simetrie.

 Și totul ce-i aici pe-această parte

În lumea oglindită se repetă,

Redate-s toate cu fidelitate,

Trăind cu-a sa simetrică fațetă.

 Mă-ndepărtez, dar îmi rămân în gând

Figurile perfectelor simétrii

Și cine știe poate într-alt rând

Există paralele lumi și linii

 Și undeva departe pe planete,

Chiar dacă-n manieră inversată,

Trăim noi toți cu tot cu sori și stele,

Fiind eroi sau făptuind păcate.

 Această altă lume fermecată

Eu o deschid în fiecare zi,

Sperând privesc în ea de orice dată –

Oglindă a sublimei simetrii.

 Andrei Onea

7 mai 2018

[ilacami]

[ninapopovicigraphics]

3y3 CaNdY

[apartamente-regim-hotelier-blog]

Apartamente Regim Hotelier Bucuresti

Te aflii in Bucuresti si doresti sa te cazezi rapid? Doresti ca locul in care vei petrece cateva zile sa-ti ofere acel sentiment “ca acasa” ?

Apartamente Regim Hotelier Bucuresti reprezinta solutia ta. Iti oferim spre inchiriere doua apartamente in regim hotelier, mobilate si utilate modern, situate in zina centrala a orasului.

Pentru mai multe informatii va asteptam pe pagina noastra web www.simetrie.ro .

[georgedogariu]

Simetria este o idee, prin care omul a încercat, de-a lungul veacurilor, să înţeleagă şi să creeze ordine, frumuseţe şi perfecţie.

Hermann Weyl

[detalii]

Subtle reflection

[simetrie]

https://www.flickr.com/photos/alexandru-paraschiv/

[georgedogariu]

Mergem aşa, Când deodată în faţa mea, S-au desfăcut două drumuri: Unul din dreapta, Şi altul la stânga, După toate regulile simetriei. Am stat, Am făcut ochi mici, Mi-am ţuguiat buzele, Am tuşit, Şi-am luat-o pe cel din dreapta (Exact cel care nu trebuia, După cum s-a dovedit după aceea). Am mers pe el cum am mers, De prisos să mai dau amănunte. Şi după aceea în faţa mea s-au căscat două Prăpăstii: Una la dreapta, Alta la stânga. M-am aruncat în cea din stânga, Fără măcar să clipesc, fără măcar să-mi fac vânt, Grămadă cu mine în cea din stânga, Care, vai, nu era cea căptuşită cu puf! Târâş m-am urnit mai departe. M-am târât ce m-am târât, Şi deodată în faţa mea S-au deschis larg două drumuri. "V-arăt eu vouă!" - mi-am zis - Şi-am apucat-o tot pe cel din stânga, În vrăjmăşie. Greşit, foarte greşit, cel din dreapta era Adevăratul, adevăratul, marele drum, cică. Şi la prima răscruce M-am dăruit cu toată fiinţa Celui din dreapta. Tot aşa, Celălalt trebuia acum, celălalt... Acum merindea îmi e pe sfârşite, Toiagul din mână mi-a-mbătrânit, Nu mai dau din el muguri, Să stau la umbra lor Când m-apucă disperarea. Ciolanele mi s-au tocit de pietre, Scârţâie şi mârâie împotrivă-mi, C-am ţinut-o tot într-o greşeală... Şi iată în faţa mea iar se cască Două ceruri: Unul la dreapta, Altul la stânga.

Marin Sorescu - Simetrie (Tuşiţi)