Fragmente din jurnalul unui tinar la 22 de ani din Timisoara in 1989
Fragmente din jurnalul unui tinar la 22 de ani din Timisoara in 1989
9 august 1989
[...]
Problema unui tinar aici, azi, nu e de a-si rata sau nu viata ci de a decide cum sa si-o rateze. Putinele exceptii nu fac decit sa confirme faptul ca, inca de citiva ani, generatia celor de 20 de ani este "generatia ratata".
10 august 1989
Ce constata calatorul intorcindu-se dintr-o vizta de citeva zile in tara? "Femeile alearga toata ziua, barbatii beau de se sting", "In afara de gem de prune nu gasesti nimic in magazine, nici macar mustar sau otet", "Lumea vorbeste doar in soapta. Nimeni nu are curaj". Frumos ne sade. Sex nu pentru bani, ci pentru a minca. Cinci minute pentru kila de carne. Ei si? Cine o sa stie. Bine ca am ce pune in gura. Asta sa fie mult visatul om nou? Am fost sfatuit sa ma "orientez" inspre o fata cu situatie. Altii nu mai asteapta sfaturi, se orienteaza instinciv. Casatoria baiatului decanului cu fata sefului militiei din judet; neo-aristocratia isi consolideaza pozitiile... Singurul mod de a te strecura intre "cei mari" este sa parvi, iar de parveniti virtuali nu duce lipsa Romania de azi. Nu are iadul destule locuri pentru toti cei care sint gata sa-si vinda sufletul...
Nu exista pedeapsa mai cumplita pentru un popor decit sa ajunga sa fie condus de cele mai josnice specimene ale sale. Cred ca oamenii si-au dat seama instinctiv ca limita de rupere a fost depasita. Explozia s-a produs in aceasta incinta cu pereti grosi numita Romania. Orice slabire a lanturilor care o tin adunata la un loc va duce la spulberarea sistemului. Totul a devenit o problema de care pe care. Nu poate fi putinta de reconciliere intre regim plus aliatii sai si ceea ce tot ei numesc cu o amara ironie: poporul unic muncitor [...]
[...]
11 august 1989
Traim forma suprema a democratiei prin reprezentati. Totul este facut pentru noi de altii. Ei gindesc pentru noi, vad, aud, intr-un cuvint traiesc pentru noi. Ne-au scutit de raspunderea de a trai, ne-au scutit pina si de raspunderea in fata celor care se nasc. Nu noi ci partidul i-a nascut. Ce rost are sa reprosez parintilor mei ca mi-au dat viata? [...]
10 decembrie 1989
Ziua Drepturilor Omului. Unii sarbatoresc bucuria, altii sarbatoresc mizeria. Eu imi sarbatoresc mizeria si scriu scrisori patetice celor care au avut sansa sa apara pe lume in alta tara. Libertatea, ca si dragostea, nu o apreciezi atunci cind te-ai obisnuit cu ea ci atunci cind o pierzi sau tinjesti dupa ea asa cum tinjesc eu acum.
Degeaba nu pot sa ma imaginez dincolo, intr-una din librariile lor arhipline...
*
Ce inseamna sa fi liber? Pe masura ce spiritul ti se ridica la constiinta libertatea de a te misca devine mai putin importanta decit libertatea de a gindi. Lasindu-ne trupurile sa se plimbe pe strazi ei ne pun mintile si sufletul in lanturi. Abia acum realizez intreaga grozavie a sistemului nostru de invatamint. Silindu-te sa putrezesti 40 de ore pe saptamina chinuindu-te sa urmaresti cu stiloul cursurile transparente, cu gindul pironit undeva intr-o stare de semi-constienta, apoi acasa chinuindu-te sa le retii de pe luni pe miercuri ca sa poti reproduce suficient de bine "cursul" pentru a lua Nota mult rivnita.
Unde sa mai ramina loc pentru a gindi? In putinul timp liber care iti ramine te grabesti sa-ti speli creierul uitind de tine la un "chef" sau in fata televizorului urmarind un film la sirbi. Dar noi numai ne imaginam ca sintem liberi, ne imaginam ca sintem mai fericiti decit muncitorul din fabrica. Ne inselam amarnic! Doamne! Sintem mai putin sortiti adevarului decit cei din fabrica. Ne-am salvat trupul de la silnicie platind prin prostituarea mintilor noastre. Cum as putea sa-i fac sa inteleaga? Nu exista compromis pentru un tinar, in aceasta tara libertatea spiritului si cea a trupului sint incompatibile. Si nu e vorba de libertatea de a vorbi, care e functie de o constringere exterioara, ci, ceea ce este cu mult mai grav, de libertatea interioara. Nu cred ca mintea diabolica a celor care conduc tara a putut permedita un asemnea efect. Cel mai probabil ca s-a optat pentru solutia aceasta in urma unor experimente sociale, alegindu-se rezultatul cel mai eficient. In ce consta solutia? In termeni medicali e vorba de a supune individul unei atmosfere hipoinformationale silindu-l in acelasi timp sa faca un efort mental masiv. Consecinta, in timp, este o ischemie mergind pina la necroza intelectuala, evidenta pe plan social prin compromiterea acestor tineri ca viitori intelectuali.
*
Trebuie sa fiu atent! Dorinta mea de a-mi afirma libertatea pare sa fie generata de dorinta ca cilalti sa nu ma poata acuza de complicitate, mai degraba decit de dorinta de a fi cu adervarat liber. Daca libertatea interioara e cea mai imporatnta atunci de ce mi-ar pasa de ceea ce cred cilalti despre mine. Nu as fi nicidecum mai liber jucind, chiar si cu maiestrie, rolul omului liber, eventual pe cel al martirului. E adevarat libertatea interioara genereaza o anumita
indiferenta fata de ceea ce i s-ar putea intimpla corpului ceea ce se va traduce printr-o rezistenta la compromisuri [...]
16 decembrie 1989
Sa-mi fie dat sa traiesc anul acesta primele sarbatori de iarna cu adevarat fericite? Ar fi prea frumos! Si totusi, in actualul context european izbucnirea de revolta din seara aceasta ar putea sa aprinda pulberea in toata tara...
Sint fericit ca sint timisorean. Indiferent ce urmari va avea povestea aceasta, ne-am spalat putin obrazul in fata istoriei...
Ma tot intreb cum a fost posibil sa se adune atita prostie si ura la un singur loc, intr-o singura institutie. Pe ce criteriu mai supravietuieste acest PCR? Cum va fi posibil sa ne debarasam de cantitatea imensa de imbecilizati crescuti cu grija in scolile de partid si de securitate, adevarata pepiniera de ticalosi? Eminescule drag, timpurile s-au schimbat : alta piesa, aceleasi masti. Probabil ca vor striga la fel de tare dupa democratie cum au strigat lozincile la prea-multe congrese. Cind o sa intelegem ca cinstea si demnitatea sint modeste? Nu se vira in fata si nu isi striga virtutile lovindu-se cu caramide in piept. Cind?
Sansa omenirii sta in faptul ca ignoranta se prabuseste sub propria greutate odata ce atinge un punct critic, spre deosebire de intelepciune care se acumuleaza. Un ignorant nu va intelege niciodata inutilitatea si absurdul razboiului, absurditatea faptului de a incerca sa ucizi o idee strivind pe purtatorul ei. Abia atunci vind ai nimicit suportul idealul isi ia cu adevarat zborul spre a poposi in sufletele oamenilor. Cine ar fi auzit de Cristos daca nu ar fi sfirsit pe cruce? Nimeni! Moartea de astazi a preotului Toekes [nota JPO: se zvonise ca a fost gasit spinzurat in biserica] a mutat in inimile oamenilor credinta sa in posibilitatea libertatii. Ucis, dincolo de orice urma de rationament, spiritul sau e mai viu ca niciodata. Pentru noi toti el abia acum a inceput sa existe cu adevarat. Corina [Tunea] imi spunea azi, cu vocea umeda de lacrimi: "Era asa de blind si de linistit. Palid. Ca un martir". Orice ideal isi are martirii lui. O avem pe Doamna Doina Cornea, Mircea Dinescu si alti oameni minunati, dar abia acum prin moartea acestui Om, tata a doi copii, unul nenascut inca, crucea a fost ridicata pentru toti cei care mai au o pilpiire de omenie in piept. Nu putem spala rusinea de a fi lasat sa se petreaca o crima de o asemenea gravitate decit platind si noi cu singe. De acum inainte nu mai exista compromis, exista numai complicitate! Complicitate cu ura si violenta, cu absurditatea cea mai abjecta, cu fiinte pe care mintea refuza sa le conceapa, situate fiind dincolo de imaginatie. Aceste fiare nu au incercat sa ucida omul, si nu trebuie sa uitam asta vreodata, au incercat sa ucida LIBERTATEA si Demnitatea, speranta intr-o viata decenta pentru copii nostri. [...] Nu ramine indiferenti la aceasta dovada de dispret la adresa cuvintului insusi: Om. Nu mai avem decit o singura sansa de a ne mai justifica pozitia inca bipeda: sa ne ridicam in apararea idealului pentru care altii isi dau viata, sa ne cerem dreptul la demnitate. Cealalta alternativa ne cere sa incepem sa sapam de pe acum gropile celor dragi noua. Caci vine o vreme cind ura va lovi si intre ei. Tu vei urla sfisiat de durere, lumea isi va vedea nepasatoare de treburi. Aceasta nepasare este conditia vietii unui vierme. De aici incolo faptul ca umbli in doua membre, te imbraci si articulezi cuvinte nu va putea fi
considerat decit o greseala a naturii. Nu vei mai apartine speciei Homo Sapiens cum nu ii apartine cirtita [...]
*
Toata ziua m-am simtit, trist, apasat de o negura, altceva decit contactele cu mizeria din zilele trecute. Simteam gustul placut al linistei de dincolo de moarte iar cuvintul viitor mi se parea hilar[...] Sint un nimeni, un infirm care a ales intre a muri intreg azi si a muri jumatate miine, ultima varianta. Sint viu si sint o jumatate de om, ei si? Acum cind posibilitatea de a alege ti s-a luat te curteaza jalea si scirba. Cum o sa-mi tirasc cirjele prin viata?
Doamne, iubesc poporul asta batut de soarta cu toate necazurile lumii. De ce? Ce-ai cu noi de le ingramadesti pe toate pe capul nostru? Lasa-ne sa mai respiram si noi, ca n-am facut rau nimanui. Sint mindru ca sint roman, asa pe jumatate cum sint am inima mai intreaga decit cei care isi bat joc de libertatea pentru care altii varsa singe...
17 decembrie 1989
03:15 a.m.
Istorie! Lumea a iesit pe strazi!
03:40 a.m.
Doamne ajuta! Preotul nu a murit. In pericol e acum numai miscarea, desi daca mai rezista pina in zori, sansele de a se raspindi in toate orasele tarii sint maxime. Pacat ca s-a produs noaptea, pacat ca s-a produs simbata, pacat ca s-a produs la inceputul vacantei noastre cind studentii au plecat. Desi daca rezista de 12 ore poate ca va mai rezista inca 6. Daca toti cei care au auzit vuietul multimii au simtit ca mama mea si cu mine dorinta de a cobori in strada atunci da! miscarea poate reusi... Avem un oras frumos.
*
04:19 a.m.
Nu pot dormi, nici nu vreau. Ma tem pentru soarta miscarii. In China a fost mult mai vasta si mai bine organizata. Tancurile au rezolvat "problema". Nu este nimic de la care sa se dea in laturi canaliile de "sus"... De ce toate astea? Constatam zilele trecute ca intotdeauna nenorocirile cele mai mari se abat asupra celor care le merita mai putin...
Chiar daca nu va avea nici o urmare, un lucru e cert, ne-am cistigat dreptul de a fi respectati in fata Europei. Fie si numai pentru atit revolta aceasta nu a fost inutila.
07:30 a.m.
E liniste si s-a facut lumina. Cobor in strada...
26 decembrie 1989
Am fost arestat. Pentru ce m-am temut atit? Daca as fi stiut de la inceput ca durerile trupului sint incomparabil mai usor de indurat decit cele ale sufletului... Acum stiu! Acum am fost linistea pe care doar am banuit-o pina duminica. Cele trei zile jumate petrecute in prezenta mortii mi-au spalat constiinta. Ce liniste imenesa se ascunde in asumarea raspunderii morale... Si totusi panica trupului in fata finalului ramine o realitate incontestabila. Linistea vine din constatarea ca spiritul nu a tradat idealul care ne-a scos in strada si nu m-a impins printre cei care, arestati de acasa - fara a stii macar
ce se intimpla pe strada - injurau pe preotul Laszlo Tokesz ca fiind vinovat de arestarea lor. Da, fara a pasi spre moarte nu as fi aflat ca mai pot fi intreg. Nu sint mai bun, nu sint mai rau, doar mai... curat.