poarta spre necunoscut

înfricoșată de cine sunt și plină de aberații

[zambet]

Nespus.

Îmi doresc..   Să-ți facă pământul drum pân’ la mine! Ne pierdem mereu unul de altul.. și de această dată parcă nu ne mai intersectăm, nu ne mai regăsim, ne pierdem și mai mult. Vreau..    Tot ce-mi ești să-ți fiu, două flori într-o adiere de vânt, să murim împreună apoi fără regrete să ne întoarcem aici ținându-ne de mână. Tu-mi ești..     Iubirea, frumosul, credința, tot ce-i mai bun în mine.Sub același soare, privind același cer, nu ți-au spus niciodată stelele cât le povestesc despre tine? Spune-mi..    Cât m-ai așteptat de această dată?Te rog, dă-mi în dar un ceas să nu mai întârzi, dar unul care să oprească timpul când ne-om întâlni din nou! Pe curând..    Te aștept să găsim drumul spre paradis.

[zambet]

Pentru o stea.

De la lună.

☆

[zambet]

data viitoare, îți voi da un sfat mai prost

mai gol

mai fără valoare și poate greu de pus în practică

așa, poate vei continua să-mi scrii

pentru ca doar atunci exist, nu?

când ai nevoie.

[zambet]

Să nu-mi fiu nici mie povară,

acesta-i țelul meu de muritor.

[zambet]

Suntem grei dar goi de sentiment, cum poate lumea să mai iubească? Azi am aflat ca sunt muză pentru o carte, La naiba.

text regăsit prin amintiri

[zambet]

N-am știut nicicând ce nu nume port, ori ce realizări mă împodobesc. Cine-i acel om de îl vedeți în mine?

[zambet]

Iară tu, copile, ce vei lăsa să te sugrume? Pentru că atunci când o gândim așa, pare destul de jalnică ura cu tot alaiul ei.

[zambet]

sunt adesea un om tăcut

recunosc ușor, nu mă pasionează vorbele

sunt prea stângace cu orice sunet pot interpreta

însă cuvintele? scrierea?

m-aș îneca în tot ce-nseamnă sentimente povestite

mai am și eu ieșiri de "ce aș împărtăși una alta" de prin jurnale

dar cui să-i placă așa ceva?

nici unui cititor

și nici măcar mie.

[zambet]

Mă arde neputința de viu.

Cu tot c-am fost eu vreodată.

Trup cu spini,

regrete

și amar.

[zambet]

Nu uita, mai mult decât orice, însingurarea ți-a fost singurul prieten.

14 09 2019

[zambet]

Cât de nesemnificativi ne suntem..

și cât de lipsiți de sens.

În stânga ne bate dorința să schimbăm asta..

iar cu dreapta întâmpinăm oameni ce ne omoară și mai mult.

- gol

[zambet]

e chinuitor

cum pot simții

doar în brațele tale

că aparțin acestei lumi

cine-mi ești, îți sunt.

[zambet]

iară cum trup gol mi-a fost mormânt cu spini, așa am să ajung în paradis printre cei dintâi, că nu-s om bun, și nici nu pretind, doar îmi trăiesc prim și ultim păcat ca-ntr-un iad renegat, nu-mi uit greșeli cum uit dulceața buzelor, trăiesc în aceeași cușcă veche cu vederi noi, mă hrănesc cu aceleași agonii eterne.. însă când îmi uit menirea de muritor, anume moartea, iluzia pare aproape reală.

29 aprilie, am o singură certitudine în viață, că preferam să nu mă fi născut.

[zambet]

Cad.

Greutatea resimtita de un om ce traieste, traieste, este cu putin diferita de greutatea pamantului pe un trup secet. Singura diferenta fiind, ca nu doar simti totul, dar poti si schimba ceva.

[zambet]

Simt.

Adesea prin inimă mi se scurg licori, otrăvite ori îmbelșugate cu miere, iar asta nu contează. Fiind om, mi s-a părut inițial bizar că pot să ard! Să-ngheț. Viața mi-a demonstrat însă totul pe rând. A trebuit să uit căldura pentru a-mi înflori credința, dar oare nu se știe ce dependență-ți poate provoca însingurarea? Mă cred adesea însemnată de blesteme, dar totuși, în multitudinea lor, doar viața mi-a putut demonstra că adevăratul blestem, uneori, e să nu mori.

[zambet]

Doar în ochii unui îndrăgostit poți vedea credința în eternitate.

- privindu-te.

[zambet]

nopțile

strâng la piept perne

în dorința de a-ți simții caldura

în dorința ca în curând

o să mă auzi în noapte șoptind

cât de mult te pot iubi

-nu știu cum să supraviețuiesc dorului

[zambet]

mi-ești durere și-mplinire

Am gustat din agonie..

vai Cerule! Era atât de nedorită, întreaga ființă-mi îneca oribila licoare.

M-am îmbătat de singurătate..

Pământule, tu-mi știi cel mai bine căderile.. când nu era nimeni să mă prindă.

Nu-mi știam seri cu somn..

dragă Noapte, dragă Lună și Stele, doar voi știți ce-mi înseamnă coșmarurile.

Lipseau părți din mine, n-aveam iubire, dor, atașament, nici măcar dorință!

Dar mângâierile,

dar sărutările,

dar lacrimile.

Nimic nu se compară cu dorul față de cel iubit.