#scrieri

[half-baked-biscuit]

I'm writing a book

hey y'all, i guess you may have noticed that I was so super absent for like the past 2 years... :') truth is life has changed a lot and i've been focusing on the offline part of it

but recently, things settled to their places. I got my inspiration back and I'm writing my first book to be physically published!

NOW the tricky part is that, compared to what I've been writing on the holy platform of tumblr, the book I am writing is:

in Romanian (my native, for those of you who don't know me)

psychological thriller full of drama and some romance

NO +18 content

I'm still at draft 1, so there's gonna be a lot more work to do.

Actively promoting it on TikTok and Instagram and if my mutuals or new people would want to check it out and join me on my journey, I would love it and appreciate it :3

leave me a dm or an ask and I can drop the link

xoxo Biscuit

[youluckybastard1]

So empty yet so full of you

I don't wanna go out dating. I still wanna come home and sleep next to you. The illusion of our home is gone, us doesn't exist, and I still wanna sleep under your covers tonight, holding you, with an empty heart.

[scrierileuneifetetimide]

“— Știi că mi-ai spus...că trăiesc într-o țară a cărei limbă nu o cunosc. Ai dreptate. Chiar ai dreptate. Nu cunosc limba asta. Nu voi avea nici timpul și nici ocazia să învăț limba asta. Au trecut multe femei prin viața mea, știi? Dar doar așa, ca femei. Au venit și au plecat... Cine s-a uitat la mine s-a îndrăgostit. Știi că sunt un om dur, puternic. S-au îndrăgostit de duritatea și de puterea mea. Dar tu...Tu...Te-ai îndrăgostit de urâțenia mea, de slăbiciunea mea. Eu ți-am atins părul. Tu mi-ai atins amintirile...Eu te-am sărutat pe buze. Tu, pe rănile mele. Mi-ai zis că cunoști oamenii după rănile lor, doamnă doctor. Ești de toată stima. Chiar îi cunoști. Uneori, oamenilor li se frânge inima. Inima se frânge... Dar omul nu observă. Când eram mic, am căzut. Mi se rupsese mâna. Dar normal că nu am observat. Mi-am văzut de drum, fără probleme. Apoi, cineva mi-a zis:'Ți s-a rupt mâna, uită-te!' Când m-am uitat, mâna mi se legăna așa... Știi că durerea fracturii se simte mai târziu. Așa e și cu frangerea inimii...Se pare că la fel se simte și durerea inimii frânte. Nu îți dai seama până nu îți arată cineva. Nu cunoști acel sentiment. Nici nu știi cine ți-a frânt inima. Doamnă doctor, poți să trăiești cu inima frântă? Tu știi, ești doctor. Se poate trăi? Mulțumesc...Poate, într-o zi, o să-ți spun asta când o să fii trează. Poate că și un urât poate spune vorbe frumoase, nu poți să știi...”

http://scrierileuneifetetimide/tumblr.com

[negru-diana]

erai un fel de arta.

m-ai pus sa îți pictez în palme stele

și pe spate pansamente,

sa-ți sculptez pe brate armuri,

la ureche sa-ti cant ceva despre noi.

ai fredonat melancolic când ai plecat din atelierul meu

mi-ai închis coastele la loc și ai ieșit prin pielea mea,

plin de lucrările mele făcute cu iubire.

acum când încerc sa te creez la loc,

in inima mea pe post de atelier,

pieptul mi se strânge și mi se crapă pereții,

pensula se rupe, muzica se oprește.

nu vrei sa te întorci să-mi zugrăvești din nou amintirile,

preferi sa le îngrop undeva printre neuroni,

dar sângele-mi pleacă cu același ritm

ca cel al melodiei noastre.

[world-issa-g]

Mamă, ce bine mă simt !

mamă ce bine mă simt

tată ce prost te stingi

mama ce-mi vine să strig

tată ce-mi arde să te-aprind

mamă ce bine mă simt

tată ce bine o prinzi

din mers

îmi vine să scriu un vers

despre cât de bine mă simt

dar până apuc

o să te stingi

fără să mă lingi

acolo unde mă doare

se pare

eu ți-am dat indicii

dar sunt protejat de vicii

să ajungi la mine cu adevarat

mamă ce bine că m-am exprimat

păcat că te-ai blocat

odată aș fi încercat

la infinit

dar am crescut

nu mai sunt pitic

nu mai sunt nimic

deci unde rămăsesem ?

la cât de bine mă simt

sau cât de greu te prinzi

că e totul doar o glumă

amintește-ți de când nu mai

înghit anafură

Anafură..

Ana fură ?

e doar o glumă…

[zambet]

sunt adesea un om tăcut

recunosc ușor, nu mă pasionează vorbele

sunt prea stângace cu orice sunet pot interpreta

însă cuvintele? scrierea?

m-aș îneca în tot ce-nseamnă sentimente povestite

mai am și eu ieșiri de "ce aș împărtăși una alta" de prin jurnale

dar cui să-i placă așa ceva?

nici unui cititor

și nici măcar mie.

[prisoner-in-my-mind-blog]

“Iubita mea, dacă-mi dai din durerea ta

Jur că mă voi simți mai bine.”

[unanonimcelebruu]

Blog-ul ăsta a fost creeat odată cu despărțirea de ea, asta însemnând acum 4 luni, 4 luni în care mi-am transpus tot sufletul în postările de aici, în care m-am eliberat fără ca ea să știe de existența acestui blog, un blog pe care i-l dedic ei.

În 4 luni, am reușit să adun aici 400 de oameni cărora să le placă ceea ce scriu, să îmi trimită mesaje de încurajare, apreciere... etc. Nu pot decât să vă mulțumesc pentru aceste lucruri și să nu treceti niciodată prin momente atât de triste, care să vă marcheze, vedeți mereu binele în orice.

Probabil că despărțirea aceea de ea a însemnat ceva și odată cu asta am reușit să cunosc și alte laturi ale mele, totodata să interactionez cu persoane noi, necunoscute și sa le ajut oarecum în acelasi timp, prin postările mele.

Postările acestea, de tip mulțumire, vor fi rare aici, însă acum simt nevoia să vă mulțumesc oamenilor pentru toate mesajele frumoase și pentru că mă urmăriți.

Vă cuprind tare pe toți cei 400!!!