dacă plângi până rămâi fără aer ce rezolvi? oricum nu se va mai întoarce, nu contează cât de mult încerci sau cât de mult suferi. e gata, s-a dus, s-a terminat.
Xuebing Du
tumblr dot com

#extradirty
h
KIROKAZE

blake kathryn
wallacepolsom

Andulka
DEAR READER
i don't do bad sauce passes

No title available

oozey mess

ellievsbear
One Nice Bug Per Day
trying on a metaphor
Today's Document

No title available
RMH
noise dept.
cherry valley forever
seen from Türkiye
seen from T1
seen from Honduras
seen from United States

seen from United States
seen from United States
seen from United States
seen from United States

seen from United States

seen from Estonia

seen from Spain
seen from Brazil

seen from United States
seen from Italy
seen from South Africa
seen from Germany

seen from Norway
seen from United Kingdom

seen from Singapore

seen from Malaysia
@24-07-2018
dacă plângi până rămâi fără aer ce rezolvi? oricum nu se va mai întoarce, nu contează cât de mult încerci sau cât de mult suferi. e gata, s-a dus, s-a terminat.
Dupa ce ne-am despartit, inca te sunam. Vroiam sa te aud, sa stiu ce faci, daca esti bine. Asteptam sa imi spui ca totul va fi bine si ca nu s-a terminat asa. Ca nu ma vei lasa niciodata, asa cum mi-ai promis atunci, in acea seara. Ca ma iubesti si ca iti lipsesc. Cerseam cuvinte. Ce ridicol! Ce ridicola eram cel mai probabil in fata ta. Am asteptat atat de mult sa se intample o minune. Probabil ca… nu am avut noroc. Azi iti zic… „ramas bun” deocamdata, mai am multe de spus. Atat de multe. Si nu am sa te uit niciodata. Te voi pastra in inima mea ca fiind cea mai… nu mai conteaza asta, nu pentru tine. Si sa stii ca voi fi mereu aici pentru tine. Mi-ar fi placut sa fi ramas prieteni… buni prieteni. Sa ma suni, sa imi ceri un sfat si sa imi povestesti despre relatiile tale amoroase. Sa imi spui cat de mult o iubesti si cat de mult te iubeste. Dar va ramane doar o dorinta. Un vis. Si imi va trece. Acum doar in vise mai suntem amandoi, pentru ca realitatea e mult prea cruda pentru mine. Prea dura sa o pot suporta singura. Am atat de mare nevoie de tine, sa ma ajuti sa trec peste toate. Ce tot spun? Trebuie sa fac fata singura acestei dureri. Trebuie sa imi sterg lacrimile si sa merg mai departe. Fara tine. Sa invat sa traiesc fara tine. Oricum, nici cu tine nu as fi putut trai. Tu o iubeai pe ea. O iubesti pe ea. Dar stii? Nu imi pare rau ca te-am iubit. Ca te iubesc. Ca ti-am dat tot ce a fost mai bun si mai fumos in mine. Mai pur. Mai sincer. Eu macar am reusit sa iubesc. In schimb tu doar ai mimat.
Astazi mi-am amintit din nou de tine...
Astazi am citit conversatiile noastre vechi.Stiu ca nu ar fi trebuit,de fapt,nici macar nu-mi explic de ce am facut asta.Poate am vrut doar sa fiu trista,iar tu ai fost mereu motivul perfect pentru asta.E incredibil cat de mult se schimba lucrurile.Eram atat de bine,se putea citi atata iubire din modul in care iti faceai griji pentru mine,in felul in care imi spuneai <<imi e dor de tine>> desi trecusera decat 5 minute de cand plecasem.Nu stiu cand s-a rupt totul,m-am trezit dintr-o data fara tine,fara bratele tale care aveau tot timpul capacitatea de a ma linisti,fara puterea pe care mi-o dadeai pentru a infrunta lumea.Nu inteleg ce s-a intamplat,daca a fost trecerea timpului,rutina sau doar faptul ca pur si simplu toate lucrurile se termina.Aveam tot,iar acum nu mi-au mai ramas nici macar cuvintele pentru a-ti spune ca daca vreodata te vei intoarce,te voi astepta.Stiu ca ai cunoscut pe cineva si stii ca si eu am facut acelasi lucru,dar sunt persoane care sunt slabiciuni,iar tu esti slabiciunea mea.Sunt sigura ca as putea sa las tot daca drumurile noastre s-ar intersecta.Amandoi stim ca inca te iubesc,ca poate am intalnim persoana potrivita,dar imi e atat de dor de imperfectiunile tale,stangaciile si glumele tale,felul in care faceai totul prost,zambetul tau nenorocit care era capabil sa vindece toate ranile provocate de cuvintele tale si privirea ta care putea sa-mi vorbeasca,modul in care imi spunea de mii de ori te iubesc doar privindu-ma.Si…poate pentru asta nu sunt fericita acum desi am atatea motive sa fiu.Si nu stii ce trist e ca,desi vreau sa te uit,ma surprind cautandu-ti privirea prin multime,auzind vocea ta,ma surprind cand imi imaginez ca esti tu acel cineva care imi bate la usa si imi spune<< Gata cu prostiile! Stii ca te iubesc! Hai sa continuam ce am inceput,nu ar fi trebuit sa ne oprim vreodata.>>.Dar nu esti tu nici la usa,nici in viata mea.Cat as vrea sa am curajul sa iti spun ca inca iti scriu si cu fiecare litera as vrea sa iti dai seama cat de mult imi lipsesti,ca desi nu vreau sa recunosc inca traiesc cu speranta ca intr-o zi,in orice moment iti voi intalni zambetul si ca tu vei simti ca desi a trecut timpul,nu ne-a afectat cu nimic.Sa-ti dai seama ca desi ti-am zis de atatea ori ca te-am uitat,inima mea crede fix opusul.Nu stii de cate ori m-am invinovatit pentru seara aia in care mi-ai zis sa ma intorc si ar fi trebuit sa alerg in bratele tale.Poate am vrut ca orgoliul meu sa castige,poate in momentul ala am crezut ca sunt capabila sa te uit.Dar nu!Acum sunt eu cea care nu are curajul sa-ti spuna ca de cand te-am pierdut sunt capabila sa ma gasesc doar in pozele noastre vechi,in amintirile noastre,in iubirea aia care spuneai ca va dura pentru totdeauna.Nu stiu daca inca iti amintesti de mine,daca atunci cand asculti melodiile noastre,ti se mai zareste un zambet pe fata,daca iti mai amintesti de dupa-amiza aia in care ti-am spus ca nu voi inceta niciodata sa te iubesc.Nu stiu daca inca mai cauti prin lucrurile tale resturile unei iubiri care s-a terminat chiar in momentul in care ar fi trebuit sa ramanem impreuna pentru totdeauna.Si poate asta a fost gresala!M-am speriat vazand ca sentimentele mele nu ma mai ascultau,ca nu mai puteam controla ce simteam,ca erai tu cel care imi dirija pasii,Poate ca imi era frica de fiecare data cand ma gandeam ca te-as putea pierde si poate de asta te-am si pierdut.Ne-am pierdut.Poate te-am iubit prea mult si nu am stiut sa infruntam ideea ca ce a inceput ca un joc era de fapt o realitat.Era realitatea a doua persoane care au promis sa nu se indragosteasca,dar pana la urma iubirea a trecut dincolo de ei si nu au stiut cum sa reactioneze.Nu stiu!Sper doar ca intr-o zi,cand o sa am destul curaj cand ne vom intalni,sa iti pot spune ca nu am incetat nicio clipa sa te iubesc.Niciodata!Si ca sunt iubiri care vor fi mereu prezente chiar daca trec cateva luni,cativa ani sau o viata.
Astazi mi-am amintit din nou de tine…
“- De unde știi când s-a terminat? - Poate că atunci când iubești mai mult amintirile, decât persoana care se află în fața ta.”
— Gunnar Ardelius
Cum să treci peste?
Cred că am aflat și eu răspunsul. Pur și simplu când mintea ta se obișnuește că așa a fost să fie. Unele lucuri nu pot fi schimbate.Nu poți să ți pe cineva cu forța lângă tine.Asta e soarta și suferința e doar pentru că nu poți accepta că s-a terminat, ai face orice ca acea persoană să fie din nou lângă tine, te gândești la ea în orice moment, nu poți avea o altă relație pentru că în mintea ta e doar acea persoană și de asta suferi.Crezi că nu e nimeni lângă tine doar pentru că nu e cine vrei tu să fie, dar cine știe , poate cineva ar da orice să te vadă din nou zâmbind, dar nu un zâmbet fals pe care te-ai obișnuit să-l afișezi, ci un zâmbet real, poate cineva din toată lumea asta ar vrea să te vadă din nou fericit(ă) și tu? Tu stai și plângi pentru o persoană care îți face doar rău….Dar la un moment dat te saturi de atâta suferință, de atât plâns , de atâtea nopți nedormite, de atâtea zâmbete false și începi încet încet să te ridici „de jos" și să îți dai seama că nu mai are rost.Totul depinde de tine, de cât de repede poți să treci peste.
” Nu te-am uitat. Și cel mai probabil timpul nu-mi va susține golul din piept. Și nu știu dacă este dor, obișnuiță sau iubire. Dar parcă aștept să mă cauți, să mă suni în fiecare dimineață. Parcă aștept să vii la mine, să ne vorbim și să nu ne mai pierdem. Dar ne-am lovit. Ne-am lovit dur de pereții neîncrederii și neputinței. Și ne-am pierdut, rănindu-ne! Ne-am prevăzut uitând și plecând. Și am trecut peste și nu prin, mai știi?
Pentru că ne-am iubit dur și pentru că am strâns din dinți și ne-am spus cuvinte cu ecou și dor. Pentru că ne-am făcut răni și pentru că am folosit arme ce au lăsat urme adânci în piept. Și mi-e dor. Mi-e dor de tine, de tine și de ceea ce a fost și de cine erai. Așa distant și rece. Și mi-e dor să știu că nu va mai fi așa. Și mi-e dor să știu că am renunțat. Ți-e dor nu pentru că așa se întâmpă să fie ci pentru că așa a fost scris în cartea destinului. Purtând culori distincte și gânduri ce ne îndreptau pe drumuri diferite. Și ne-am despărțit.
Și poate nu am avut grijă la ce am renunțat, dar undeva în interiorul meu știu că așa a fost cel mai bine. Pentru că m-am lăsat pe mine, mi-am spus mie gata, și am renunțat odată cu tine și la fericirea mea! Și știm că drumurile noastre nu se vor mai întâlni niciodată, întrucât niciodată înseamnă renunțare. Și am renunțat pentru că așa a fost să fie și pentru că mă dureau umerii și pieptul.
Și ne-am pierdut. Și nu ne vom mai căuta. Pentru că data viitoare vom ști la cine să renunțăm și la cine nu. Și pentru că ne-am iubit țipând, îndurând și lovind în noi. ”
15.02.2017
E prea târziu acum. E prea târziu să regretăm, e prea târziu să ne cerem scuze, pentru că atunci când ar fi trebuit să ne iertăm, ne-am răzbunat, pentru că în loc să ne fi zâmbit, ne-am urlat, pentru că în loc să ne fi iubit, ne-am înjunghiat. Pentru că în loc să ne fi înțeles, ne-am distrus.
Nu mi-am propus niciodată sa te uit, întotdeauna te voi păstra într-un colt al ființei mele, ce îl voi curata de praf din când în când, amintindu-mi.
-arhitectul
“Mai tii minte cum ne certam din absolut orice si ne impacam repede? Mai tii minte cum vorbeam pana la 2:00 non-stop cu toate ca ne spuneam noapte buna de la 12? Mai tii minte cum ma incurajai mereu sa lupt? Mai tii minte cum incercam mereu sa te fac sa razi? Mai tii minte.. ai spus ca te atrag fizic si spiritual? Mai tii minte ca imi spuneai sa ma uit in fiecare dimineata in oglinda si sa imi repet : “Andreea, esti o fata frumoasă”? Mai tii minte..ai spus ca am potential? Mai tii minte cum te deruta comportamentul meu si dupa ce il intelegeai partial te bucurai ca nebunul? Mai tii minte.. ne spuneam problemele unul altuia si ne dadeam sfaturi? Mai tii minte.. ma ajutai cu tot felul de baieti online, cu toate ca ma iubeai, consolandu-te ca voi fi fericita langa altcineva? Mai tii minte cum iti ascundeai sentimentele de mine si incercai mereu sa ma protejezi? Mai tii minte cat de frumos imi colorai viata? Mai tii minte cum ai facut cost suplimentar din cauza mea? Mai tii minte cum ma suparam de fiecare data cand imi spuneai ca ai baut si ai fumat? Mai tii minte.. mi-ai zis ca te-ai drogat o data si imi venea sa te bat, facandu-mi multe griji? Mai tii minte cum ne spuneam ca vom trece impreuna prin toate? Mai tii minte cum te speria fiecare durere de a mea si doreai sa o vindeci cat mai repede? Mai tii minte cum imi stergeai fiecare lacrima? Mai tii minte cum m-ai pus sa iti promit ca nu ma voi sinucide si cum am acceptat, obligandu-te sa imi promiti ca nu vei pleca din viata mea? Si atunci de ce naibii ai plecat? Erai tot ce aveam.. erai tot ce iubeam. Aminteste-ti.. Locul tau e langa mine.”
—
Ai fost totul când nimic era tot ce aveam. Ți-am spus de multe ori că tot ce mi-a rămas esti tu, că doar tu mi-ai fost alături in momentele grele si tensionate si mă ajutai de fiecare dată când eram la pământ. Ai hotărât să treci de partea celorlalți si să îmi vrei tot răul si aşa am rămas fara nimeni. Te-am ales pe tine in locul prietenilor mei si te-am pus pe primul loc in viața mea, dar tu nu ai stiut sa apreciezi asta. Ai decis sa pleci, fără nicio explicație. Ştiu că nu era totul perfect, dar putea sa fie, acum nu o sa mai stim niciodată cum ar fi fost. Puteam sa rezolvăm problemele si sa trecem peste, dar ai hotărât sa pleci dupa prima greutate, ti-am mai spus ca nu trebuie sa renunți dacă lucrurile au devenit grele, dar văd că am vorbit singură. Am luptat pentru relația asta degeaba. Tot timpul te-ai gandit la altele, in timp ce eu ma straduiam sa ne fie nouă bine. Am crezut minciunile tale, iar acum nu mai sunt capabilă sa mai cred pe nimeni. În tine aveam cea mai mare încredere si credeam ca o sa îmi fii alături mereu. Mi-am deschis sufletul in fața ta si ai aruncat in el cu noroi. Mi-am pus inima in palmele tale si ai aruncat o pe jos, călcând-o in picioare ca pe un nimic, crezând ca nu mă doare. După fiecare cearta, aruncai cuvinte grele, care îmi ajungeau direct la inima, dar te-am iertat de fiecare dată, iar tu de la o simplă ceartă ai decis sa renunți la tot legat de noi. Tu ai deja pe altcineva, de fapt esti deja in a doua relația de când ne-am despărțit, îmi imaginez cât de mult ai tinut la mine. Te văd fericit cu ea si mi se rupe inima când te vad langa ea, dar zâmbesc si mă prefac ca sunt bine. Toata ziua râd si spun că nu îmi pasă, dar dacă ai fi in locul meu ai stii ca nu e asa. Nimeni nu stie cate lacrimi vars in fiecare seara din cauza ta. De fapt, a fost si vina mea pentru că am crezut ca eu chiar îndemn ceva pentru cineva, desi mulți mi-au arătat că nu este asa. Am crezut ca esti diferit, dar esti ca restul. Stiu că nu mai am de ce sa plâng si ca as putea sa caut pe altcineva, dar nu am cum când ma gândesc in fiecare seara la tine si la cum obisnuiam sa vorbim întruna, iar acum nici nu te mai uiți la mine. Stiu ca o sa vezi asta si doar ca sa stii si poate ca o sa te faca sa te simti mai bine, dar nu, nu sunt bine si nici nu voi fi curând. îți multumesc ca mi-ai arătat ca nu trebuie să am incredere in nimeni. Iti multumesc că m-ai ridicat in al nouălea cer si dupa m-ai lăsat sa cad, lovindu-ma de pământ. Asta m-a trezit la realitate, chiar daca a durut si încă doare. Îți multumesc din suflet pentru tot. Ai grija de tine, măcar tu sa fii bine.
Ok am inteles sunt o proasta,o tâmpită, nu sunt buna de nimic, sunt o greșeala .. dar doar tăceți nu mai spune-ti nimic .. nu mai suport.. nu mai pot… As vrea sa mor si asta doar din cauza voastra… Cu drag “fata voastra”
《 LOVE 》 ¤ love = dragoste / iubire ¤ boyfriend = iubit / prieten ¤ girlfriend = iubită / prietenă ¤ kiss = sărut / kisses = sărutări ¤ date = întâlnire ¤ first date = prima întâlnire ¤ affection = afecțiune ¤ hug = îmbrățișare / hugs = îmbrățișări ¤ love affair = aventură sentimentală ¤ relationship = relație ¤ sacrifice = sacrificiu ¤ smile = zâmbet ¤ proposal = cerere în căsătorie ¤ engagement = logodnă ¤ fiancé = logodnic ¤ fiancée = logodnică ¤ wife = soție ¤ husband = soț ¤ lips = buze ¤ marriage = căsnicie / mariaj ¤ anniversary = aniversare ¤ wedding = căsătorie ¤ vow = jurământ ¤ bride = mireasă ¤ groom = mire ¤ honeymoon = lună de miere ¤ divorce = divorț ¤ fidelity = fidelitate ¤ bond = legătură ¤ heart = inimă ¤ soul = suflet ¤ tears = lacrimi ¤ joy = bucurie ¤ ex- = fost (eg. ex-boyfriend = fost iubit) ¤ blind date = întâlnire pe nevăzute ¤ flowers = flori / flower = floare ¤ chocolate = ciocolată ¤ rose = trandafir / roses = trandafiri ¤ gift = cadou ¤ surprise = surpriză ¤ engagement ring = verighetă ¤ to fall in love = a te îndrăgosti ¤ to have a boyfriend/girlfriend = a avea un iubit / o iubită ¤ to have a relationship = a avea o relație ¤ to marry = a se mărita ( for women ) / a se însura ( for men ) ¤ love at first sight = dragoste la prima vedere ¤ to meet someone = a întâlni pe cineva ¤ to break up = a te despărți ¤ hugs and kisses = îmbrățișări și sărutări ¤ to flirt = a flirta ¤ to have butterflies in your stomach = a avea fluturi în stomac ¤ Valentine’s day = Ziua Îndrăgostiților ¤ I love you = Te iubesc ¤ I adore you = Te ador ¤ You’re everything to me = Ești totul pentru mine ¤ Will you marry me? = Vrei să te căsătorești cu mine? ¤ Yes, I do = Da, vreau ¤ my love = dragostea mea ¤ I am in love with him/her = Sunt îndrăgostit/ă de el/ea ¤ table for two = masă pentru doi ¤ I love you with all my heart = Te iubesc din toată inima
Well, that’s all! Mult succes!
“Îmi pare atât de rău pentru acest orgoliu prostesc … Pentru toate acele cuvinte cu care te lovesc când mă supăr. Toate sunt și au rămas simple cuvinte , sunt acele păreri de rău târzii.. De n-ar fi ele n-aș fi avut un motiv de a-ți scrie.. Oare? Nu am nevoie , sau cel puțin , nu aveam nevoie să greșesc pentru a-ți reaminti cât te iubesc.. Oh, în ultimul timp ne folosim de reproșuri, de slăbiciunile celuilalt și uităm să ne spunem ce simțim. Dacă altă dată erai singurul meu motiv de a zâmbi, acum ..parcă nu avem nevoie unul de altul.. Te înțelegeam, eram singura care se putea pune în locul tău și te-nțelegea când îți era greu.. Acum ..însă, nu ne mai vorbim, nu știu ce te apasă, nu știi ce mă doare. Pot spune cu ușurință că este doar vina mea. Și de ce nu ? Nu mai suntem cum eram. Și, deși tânjim spre ce a fost, ne transformăm în ce nu ne-am fi gândit vreodată.. Nu îmi mai suporți râsul meu, și nici țipând nu vrei să mă mai auzi, ai dreptate, nu eram așa. Iar eu , huh , îți urăsc calmul din glas și te urăsc de moarte când aș vrea să fii langă mine, și nu ești .. Închei fără alte păreri de rău.. E suficient să îți reamintesc cât de fericiți eram, și câtă nefericire ne provocăm…. 🙈 cuvintele rănesc ..”
—
Aș vrea să te cunosc din nou, să o luăm de la început. Aș vrea să îți arăt cum sunt eu cu adevărat și să nu-ți mai greșesc. Mi-e dor de prima noastră conversație și de starea pe care mi-o dădeai. Vreau să simt din nou acele lucruri.
“Sa spui cuiva ca-l iubesti nu-i un lucru simplu. Nu-i ceva comun, nu-i ceva ce esti obligat sa spui atunci cand si celalalt o face. A placea, a te indragosti, a iubi. Vezi? Sunt lucruri atat de diferite, dar prea multi le confunda. Iubirea nu e ca-ti place parul sau tricoul lui, sau ca te topesti dupa fizicul lui superb, ca zambetul lui e minunat si nici macar ca vorbiti zilnic si va intelegeti de minune. Iubirea nu-i nici indragosteala aia cand simti numai fluturasi in stomac si capul ti-e in nori. Te impiedici si iti invarti parul dupa deget, te gandesti mult la el si iti place mult, te-ai indragostit clar, dar nici asta nu-i iubire. E mai mult, mult mai mult. Iubirea e acceptare,rabdare, nopti nedormite de dor, zile in care nu faci altceva decat sa te gandesti la el, e atunci cand el devine la fel de important ca si tine. Exact, cand ne nastem ne iubim parintii si pe Dumnezeu. Apoi crestem si invatam sa ne iubim pe noi insine. Incepem scoala si ne facem prieteni. Invatam. Socializam. Ne atasam de oameni. Dar toata iubirea aia prieteneasca, toti acei bff de care ne “legam pe viata” sunt doar o mica sau mare gramada de oameni care ne inconjoara mai mult sau mai putin timp. Ne petrecem timpul cu ei, ne inteleg, ii intelegem. Dar parca nici asta nu-i iubirea aia de care vorbim toti. Apoi mai crestem putin si gasim acea persoana. Sau cel putin, asa credeam la inceput. Ca e alesul. El ne spune ca ne iubeste, noi ii spunem la fel, firesc. Trec cateva luni si el a fost,caci nu mai este. Si te intrebi atunci…te iubea? Il iubeai? Daca te iubea nu te lasa. Daca il iubeai nu-l lasai. Asta e iubirea pe care copilul o vede in ochii mamei sau iubirea fata de Cel de sus? Nu prea as crede. E mult mai mult. Sunt cele mai frumoase cuvinte, nu le spune oricui. Un “te iubesc” e o invitatie la vesnicie, nu o expresie ce completeaza romantismul, nu uita asta.”
—
“Cand gresesc, tu cearta-ma Sunt vinovata, iarta-ma Te enervez, saruta-ma Uite mana mea, apuca-ma Uite inima, iubeste-ma. Iti dau ce-mi ceri, tu creste-ma Uite sufletul, cunoaste-ma.”
—