"Ce uศor te desparศi de cer ศi ce greu de oameni! Mฤ gรขndesc, รฎnsฤ, la ce mi-au folosit toศi oamenii pe care i-am cunoscut, i-am iubit ศi i-am urรขt? Cรขnd faci bilanศul , รฎntelegi prea bine cฤ n-ai รฎntรขlnit pe nimeni niciodatฤ, cฤ iubirile ศi prieteniile nu-s nici mฤcar iluzii, cฤ n-ai fost niciodatฤ decรขt tu รฎnsuศi, singur.... Golul acela cumplit ce te apucฤ รฎn mijlocul oamenilor ศi pe care nici unul nu-l poate bฤnui ศi descifra ศi care te รฎnฤbuศe รฎn indescifrabilul soartei tale! Ai vrea sฤ te duci undeva . Dar unde? รnspre ce nicฤieri ? Cฤci n-ai niciodatฤ รฎncotro sฤ te duci. Viaศa este o fundฤturฤ, nici mฤcar un deศert..."
Emil Cioran


















