Three Goblin Art

Kiana Khansmith
Show & Tell
"I'm Dorothy Gale from Kansas"

★

blake kathryn
noise dept.
KIROKAZE

No title available
Jules of Nature
d e v o n
Alisa U Zemlji Chuda

❣ Chile in a Photography ❣
wallacepolsom
Xuebing Du
Not today Justin
AnasAbdin
let's talk about Bridgerton tea, my ask is open

shark vs the universe
h
seen from United States

seen from United Kingdom

seen from Malaysia

seen from United States
seen from United Kingdom

seen from United States
seen from United States
seen from United States
seen from United States
seen from United States
seen from Brazil
seen from United States

seen from United States
seen from United States

seen from Malaysia

seen from Germany
seen from Türkiye

seen from Türkiye
seen from Singapore

seen from Montenegro
@andrei-ryder
Just Kissing
Jeanloup Sieff (1933-2000) Dimples, Normandy, 1986
“You need someone that loves your soul more than your body”
— Unknown
o să mă vindec.
@arhitectul
- Cine ești?
- Despre ce vorbești?
- Unde e el?
- Cine?
- Băiatul acela naiv, dar care punea suflet în orice, căruia nu îi păsa dacă va fi rănit atâta timp cat iubea cu toate puterile.
- Nu știu despre ce vorbești, eu am fost întotdeauna puternic, nu am lăsat oamenii să mă rănească.
- Un băiat puternic care a ajuns să mă mintă.. Nu știi ca nu funcționează ? Suntem unul și acelaș
- Ai dreptate, mint.
- Și, ce ai făcut cu el?
- L-am ucis.
- L-ai ucis??
- Da, unul dintre noi trebuia să pună stăpânire pe toată ființa. Doar unul.
- Și cum tu ai fost mai puternic și mai rău, l-ai învins..
- Nu. El fiind atât de bun m-a lăsat să câștig.
Acela a fost începutul, stăteam la coadă și efectiv simțeam cum mă sufoc și cu cat încercam să respir mai adânc cu atât simțeam mai tare ca rămân fără aer.. am încercat să mă calmez și să respir tot drumul spre munca.. am ajuns și m-am pus să mănânc, presiunea era tot mai mare și am decis să mă uit la un stream cât timp mâncam poate poate îmi mai reveneam. Din contră, mâinile au început să îmi tremure incontrolabil și respiram din ce în ce mai greu, știam ce se întâmplă, deși nu am mai pățit asta niciodată. Aveam un atac de panică.. Deși lucrurile se bat cap în cap, încercăm să nu mă panichez fiind conștient de ceea ce se întâmplă dar corpul meu nu mă asculta.. am început să plâng în hohote neînțelegând de ce, încercam să îmi controlez respirația dar fără succes, cu cât încercam să mă calmez cu atât mă sufocam mai tare.. m-a luat o durere de cap de nedescris, care s-a transformat într-o amețeală ca mai apoi atât mâinile și picioarele să îmi amorțească, în timp ce mă sufocam încet încet.. nu știu cum s-a terminat, nu știu cum m-am calmat, dar a fost ceva teribil… din ziua aia am rămas cu un mic defect, mai am momente când nu îmi pot controla mâna și începe să tremure.. poate ai văzut asta și când am fost la tine și discutam.. și de atunci o duc din ce în ce mai rău..poftă de mâncare nu am, iar somnul a devenit un lux.. în rarele momente când adorm, deși înainte nu mă trezeai nici să mă arunci din pat, acum sar la fiecare notificare a telefonului în speranța ca ești tu … dar nu e așa.. nimic nu mai are sens, nimic nu mai are culoare, nimic nu mai are gust sau miros. Te caut, seara când mă duc acasă, dimineața când mă trezesc, noaptea când visez, dar nu te găsesc. Mă întreb dacă mai are rost să trăiesc. Deși tu ai reușit să mă calmezi, ironic, și indirect, tot tu ești motivul pentru care nu de puține ori am vrut să pară totul un accident și să trag de volan. Dar ceva m-a oprit. Momentan. Nu știu cat am să mai pot să rezist. Îmi e frică. Îmi e frică de mine. Îmi este frică de cine sunt fără tine. Dar există un singur mod în care se poate termina totul. Promit ca am să te aștept, și am să te caut în viața următoare. Te iubesc.