Fortesa Latifi, from The Truth About Grief.
KIROKAZE
almost home
🩵 avery cochrane 🩵
NASA

❣ Chile in a Photography ❣

@theartofmadeline
he wasn't even looking at me and he found me

tannertan36
Game of Thrones Daily
Keni
Claire Keane

Product Placement
The Bowery Presents
Misplaced Lens Cap
d e v o n
hello vonnie
todays bird
macklin celebrini has autism
2025 on Tumblr: Trends That Defined the Year

bliss lane
seen from United Kingdom

seen from Netherlands

seen from United Arab Emirates
seen from Bangladesh
seen from Brazil

seen from United States
seen from United Kingdom

seen from United States

seen from Canada
seen from United States

seen from United States

seen from United States
seen from Ecuador

seen from Netherlands

seen from Netherlands
seen from Netherlands
seen from Netherlands

seen from Netherlands
seen from Netherlands
seen from Netherlands
@availabletilldisabled
Fortesa Latifi, from The Truth About Grief.
Vow by Emily Jungmin Yoon
Despre mine, despre alții...
Nu știu dacă e profeție auto-împlinită - am făcut, fără să știu concret cum, în condiții pe care nu le-ar fi ghicit nimeni, tot ceea ce am vorbit atunci. Nu există declicuri magice, nu în sensul în care să se întâmple deodată, ca o linie de start. Există doar impacturi paralizante, palme fără justificare, de ce-uri fără semne de întrebare, rămase afirmații. Când ai să simți că n-o să mai poți să înduri n-o să fie cu plâns, ci cu detașare. Indiferent de plată și consecințe, ai să trântești ușile cât să se zguduie ferestrele, sau poate nici atât - ai să te întorci cu spatele.
O oarecare construcție se confundă, uneori, cu plutirea în derivă. Nesiguranța, cedarea, iluzoriul haos - "nu vezi pădurea de copaci..." - nu dispar neapărat, însă lucrurile se așază. Nu în sensul certitudinii, al siguranței, permanentului, ci o acceptare a mersului prin nisipuri mișcătoare. Și uite-așa, cu anii, ajungi să poți ceea ce cândva admirai la alții.
-
Se apleacă peste pervaz, ținând în mâna dreaptă țigara, căutând cu cealaltă bricheta, iar după ce articulează gestul și trage primul fum, își aruncă privirea peste celelalte ferestre ale blocurilor, iscodind parțial cine mai e treaz la ora aia, apoi asupra copacului care-și clătină ușor crengile în bătaia vântului. E 3 dimineața, nicio stea pe cer, iar în piept golul așteptării: știe că urmează să-i scrie. Se simte uneori ca un soi de amantă, deși nu înșală pe nimeni; o caută mai mereu în creierii nopții, când mintea e mult prea obosită ca să se mai apere, iar emoțiile preiau frâiele și ajunge, în cele din urmă, să se simtă inundată de plăceri și frici, de nesiguranță, neștiind ce vor vorbi, ce vor face.
-
Cine poate să știe și să-nțeleagă toate dedesubturile sufletului, toate nervurile și ramificațiile, toate durerile, ascunzișurile, emoțiile stratificate, toate momentele în care ceea ce face și spune n-au nicio tangență cu ceea ce simte? Cine să bănuiască, când până și sinele și le acoperă conștiincios, ca și cum ar construi mușuroaie?
"Nu mi-a plăcut niciodată să adun cioburile sparte şi să le lipesc la loc, spunându-mi că vasul e nou. Ceea ce s-a spart, s-a spart; şi prefer să-mi amintesc cu plăcere de vasul întreg, decât să-l am înaintea mea şi să-i văd crăpăturile, tot restul vieţii mele."
Margaret Mitchell
E un loc pe pământ unde liniștea rămâne liniște.
Helen Oyeyemi, from “White Is for Witching”
"Challenges are what make life interesting, and overcoming them is what makes life meaningful." — Joshua J. Marine
am șters oameni cu radiera fără să-mi dau seama că nu-i pot rescrie.
@arhitectul
Some day I need the music someday I need the lyrics
“We were each other’s favourite distraction from the world.”
—
vreau undeva pe malul unei ape curgătoare, niște muzică slow în difuzoarele mașinii și un foc ce trosnește.
@arhitectul
Poţi dori ceva aşa de chinuitor şi de tare, încât, îndeplinindu-ţi-se, nu te mai bucuri: te-a costat prea mult suflet.
Lucian Blaga