la tristesse durera toujours.

“alunecăm din vis în suflet”

[bluedream116]

Azi plouă.

Străzile sunt goale și se îneacă încet,

În afară de picuri nu se mai aude niciun sunet.

Înainte fugeam de ei să nu ne vadă,

Dar azi nici lumea nu-i pe stradă

Timpul s-a oprit in loc

Chiar atunci când nu mai erai in mintea mea deloc.

Și mi-am amintit că așa a fost ultima oară,

Ultima oară când mi-ai spus ca n-o sa doară.

Atunci iubirea ta m-a încălzit și am uitat cât poate fi de frig

Cât de singură sunt fiindcă nu îmi răspunzi când te strig

Poate cândva o să uiți, deși nu aș vrea,

Sa trăiești intr-o lume in care n-ai parte de dragostea mea.

Azi plouă.

[bluedream116]

Merg pe stradă - atâția oameni

Mulțimea mă copleșește

Doar pe tine te văd dintre atâția semeni

Persoana care mă iubește.

Și vreau sa te am

Ferindu-ne de pe străzile ce vibrează in asfalt

Să simt că-n întâia oară mă îndrăgostesc

Până la urmă, iubirea-i doar în gol un salt.

[bluedream116]

Tu trăiești in amintiri?

Sau poate in fantezii?

In vise și sclipiri

Care se termina in zori de zi

Acum e doar prezentul

Care nu te mângâie ca trecutul

Nu îți cântă,

Nu te alintă

Nu îți zâmbește in oglindă.

Nu te încântă pe deplin

Uită sa îți aducă Flori și vin.

Se scoală târziu, buimac

Se ferește, parc-ar avea trac.

Iubirea nu-i roz, nici gri

Cum e descrisă in poezii.

Iubirea-i cu de toate

Nu numai cu patimă-n noapte

E cu plimbări lungi, pe străzi pustii

Și ma văd dintr-un capăt in altul, Alergând

Doar cu tine pe acest Pământ.

[bluedream116]

N-ai fost niciodată al meu și probabil nu vei fi, asta doare cel mai tare, ca nu știu ce am puteam fi

[bluedream116]

Ma delectez in păcat, sărutarea buzelor tale. Atingeri moi pe pielea dulce. Mirosul tău pluteste-n aer, complice al timpului ce stă in loc.

[bluedream116]

Cu vise pictam viitorul

Departe de aici, acum

Aproape de dorințele împlinite

Învelite cu dragoste și căldura

Unei inimi care bate și mai tare

Cu speranța ca o vei auzi

Vibrând in așteptare

Și ii vei Răspunde

[bluedream116]

Aruncă-te-n necunoscut

Plonjează intr-o parte

Ce nu te doboară

Te face de temut.

Lasă visele să te-ajute

In marea de gânduri infinite

Sa te călăuzească in pași de dans

Spre mari pasiuni necunoscute.

Întunericul pe care-l simți

Se va micșora treptat

[bluedream116]

As vrea ca iubirea mea sa se resimtă ca spuma marii pe pielea ta

Și valuri să-ți invadeze gânduri

Să șterg ce-a fost rău cu ale mele mâini.

Si când plângi sa te gândești la răsăritul de pe plajă

La nopțile cufundate in alcool și fum de țigări și poate o chitara.

Parfumul meu sa fie in aer ca o ușoară boare purtat de briza marii și să mă cauți cu privirea,

Iubirea mea sa rămână ca o amprenta pe trupul tău Când valurile se sparg la mal.

Când luna îți luminează chipul, sa te gândești la mine într-un ultim ceas.

Iar dacă Marea se agită la asfințit să știi ca n-a murit iubirea noastră.

[bluedream116]

Tristețea este sursa creației absolute, esența vieții. Totul izvorăște din ea. Bucuria. Fericirea. Cuvintele ți se desprind de pe buze și se adună undeva departe de tot. Dar tristetea e aici, aici mereu.

[bluedream116]

Dacă mă iubești, dă-mi drumul. Dacă mă iubești desfă lanțurile care mă țin prinsă in trecutul nostru. Dacă mă iubești lasă-mă să respir din nou un aer proaspăt, fără de tine. Dacă ma iubești, uită-mă pentru că eu nu te voi uita pe tine.

[bluedream116]

Sunt intr-o mare de gânduri care ma îneacă. Stau nemișcat. Am crezut că dacă voi rămâne pe loc o să dispară, dar tot ce am făcut a fost sa ma adâncesc și mai tare în acest necunoscut. Vreau să înot, să ajung la mal.

[bluedream116]

Câteodată simt ca sufletul îmi arde și că voi muri de singuratate și de dorul tău. De ochi, de buze, de vorbele tale.

[bluedream116]

In every place you used to kiss me there’s a flame burning me from inside out and i love this pain so much I can’t stop because this is the only thing that reminds me of you.

[bluedream116]

Neliniștea din sufletul meu îmi face ca pielea sa se ridice pe mâini, fără sa o pot controla. Să-mi treacă un fior pe spate și sa îmi zguduie tot corpul. Unde trec prin mine in chip de șocuri electrice care ma fac sa salt. Durerea cândva reprimată face valuri in sufletul meu și îl invadează cu amintiri transformate in coșmaruri. Nu pot sa plâng.

[bluedream116]

Parfumul meu sa fie in aer ca o ușoară boare purtat de briza marii și să mă cauți cu privirea. Iubirea mea sa rămână ca o amprenta pe trupul tău Când valurile se sparg la mal.

[bluedream116]

Să nu-ți fie niciodată frică să vorbești despre ce te apasă. Să nu te minți spunând că o să îți treacă. Încercând să-ți peticesti singur rănile, inevitabil uiți un loc și e suficient să sară tot bandajul. Eliberează-te. Plângi dacă simți nevoia. Țipă dacă simți ca nu mai poți ține in tine. Lovește ceva. Nu lăsa durerea sa te acapareze căci o data ce esti captiv in propria ta minte nu mai poți ieși de acolo. Fă din ce in ce mai multe lucruri care te fac sa te simți bine. Așa este viața, bună, rea, trebuie sa o luăm așa cum e, altfel valurile ne vor înghiți. Nu lăsa trecutul să-ți afecteze viitorul și nu uita sa trăiești in prezent.

Știi cum altii s-ar întoarce in timp să schimbe acel lucru mic de care depinde acum prezentul lor? De ce să vrei să-l schimbi când poți face acel lucru bine de la bun început?

Dacă ai nevoie de ajutor, nu ezita să îl ceri, dar nu uita ca oamenii judecă, deci fii atent in fata cui îți spui durerile.

[bluedream116]

Îmi zic in fiecare zi ca azi va fi mai bine ca ieri. Pur și simplu îți pui masca, ești fericit câteva ore și apoi te refugiezi in casa. Pare ușor. Nu voi mai pune la suflet orice lucru și nu ma va interesa ce zic alții despre mine, căci nu mă cunosc suficient ca sa ma poată judeca. Așa sunt azi.

Și azi... și mâine... o viața.