(yigru zeltil)

thank you for your non-shopping

[proustitute]

We sleep in language if language does not come to wake us with its strangeness.

Robert Kelly, as quoted in Ilya Kaminsky’s “Of Strangeness That Wakes Us” (via proustitute)

[cucumbercutlengthwise]

Iulia Vucmanovici spunea mai devreme că vedea poezia ca pe „un oraș ascuns, nebănuit, uitat în inima junglei, cu drumurile năpădite de liane ”, ceva ca un fel de Cernobîl sau oraș post-apocaliptic, deși poate să fie la fel de bine un șantier „în conservare”... Mi-a plăcut imaginea, ar putea fi un oraș nemarcat pe hartă, șters de pe Google maps sau doar nesubliniat...

Eu o văd ca pe un fel de aglomerație urbană americană, cu mai multe unități de tip „oraș” și „cartiere” care sunt separate pe hartă, dar alcătuiesc laolaltă același „sprawl” incoerent, cu o mână de zone centrale vechi și ceva mai noi dominate de turnuri impozante (marile nume ale poeziei, care fac istoria, sunt luate drept vârfuri)... și o miriadă de suburbii (populate de structuri scunde, ale celorlalți poeți, dintre care unii poate că ajung la un moment dat să se supraetajeze...) care se prelungesc indefinit, unele mai apropiate de sau în umbra zgârie-norilor, altele atât de îndepărtate de aceste centre încât nu se mai zăresc vârfurile acestora ca pe niște repere și îți poți închipui că ai ajuns în alt oraș sau chiar în cvasi-ruralitate; desigur, unele margini anunță pustietatea, altele trădează permanenta expansiune pe orizontală. Orașul propriu-zis, sau cel istoric, nu mai reprezintă în spațiu decât o infimă parte din aglomerația pe care o controlează (în mai mică sau mai mare măsură, căci unele cartiere - precum „curentele”, grupările sau epocile literare - sunt mai „rebele” sau doar individualizate față de altele). Și în poezie se întâmplă la fel: se scrie mai mult decât oricând, deși se citește cumva prea puțin (pentru că se interacționează mai puțin, oamenii nu mai sunt pietoni sau flaneuri, ci conduc mașini și se îndreaptă drept spre destinațiile lor deja știute) sau atenția este prea distributivă -- Cât de mare poate fi un oraș pe care să-l reții? Când începi să nu mai știi harta pe de rost?

P.S. Dacă am strânge laolaltă toți cei care au publicat vreodată versuri în România, oare cât de mare ar fi orașul rezultat? Poeții din ultimii o sută și ceva de ani probabil că ar fi cât populația unui oraș teleormănean, cel puțin...

[cucumbercutlengthwise]

Franţa: o metodă “revoluţionară” pentru ca tinerii să consume produse culturale

În Franţa, un nou dispozitiv de natură să favorizeze accesul tinerilor la cultură este calificat de ministrul de resort drept “revoluţionar”. Tinerii avînd 18 ani vor primi de la stat un credit de 500 de euro, sub forma unei aplicaţii pe telefonul portabil...

[cucumbercutlengthwise]

Laconic Șalcrococonodil

#figuribizantine

[cucumbercutlengthwise]

"The human race publishes a book every thirty seconds," writes Mexican author and consultant Zaid. If a person read a book a day, he would be neglecting to read four thousand others, published the same day. How can the average reader keep up with even a fraction of the latest new releases, let alone the multitude of classics stretching all the way back to Homer and Plato? The prospect is daunting to even the greatest bibliophile; furthermore, Zaid argues, people seem more interested in writing books than reading them (a recent survey shows 81% of Americans feel they should write a book). Though frustrated by this state of affairs, Zaid takes a philosophical perspective on the state of book publishing today, claiming that the industry doesn't always recognize one of its greatest strengths: its overwhelming diversity. In the publishing industry, a book that appeals to just a few thousand readers stands a good chance of getting published, whereas the commercial film industry and other mass media must function almost exclusively on a mega-budget scale. He celebrates the small printings that appeal to segmented clienteles, specialized niches, and members of different clubs of enthusiasts because "just a few thousand copies, read by the right people, are enough to change the course of conversation, the boundaries of literature, and our intellectual life."

[cucumbercutlengthwise]

India’s non-English literature now has a corner of its own on the internet

Pratilipi has over a million downloads on the Google Play store.

[cucumbercutlengthwise]

[cucumbercutlengthwise]

A Guide to Anthony Braxton’s Robust Jazz Discography on Bandcamp

The legend can’t be put in a box.

[cucumbercutlengthwise]

Cel mai mare concurs din România!

Poeziile finaliste de la cea mai nouă ediție a concursului pentru liceeni. Fără mari surprize, texte acceptabile pentru standardele destul de generoase în materie de poezie actuală, cu virtuțile și locurile comune la care te-ai aștepta. Și liceenii ăștia ascultă Morrissey, post-punk și, pesemne, destule alte muzici invocate la greu în poezia anilor 2010, deși au deja o vechime considerabilă, de câteva decenii. Oare de ce? Păi, unii și alții se plâng că industria muzicală a extirpat din mainstream chestiile mai curajoase sau că apare așa de multă muzică încât nu mai pot ține pasul... (Mi-am amintit că, acum ceva vreme, am promis că voi face un „mixtape” de poezii. O să mă țin într-o zi de promisiune...)

[cucumbercutlengthwise]

From blank pages to 13,000 word sentences: a brief history of British avant garde writing

In the 1960s, writers such as BJ Johnson, Ann Quin and Bob Cobbing were ripping up the rules of fiction, fighting the establishment - and each other. What, if anything, of their legacy lives on?

[cucumbercutlengthwise]

Gustav Metzger, pioneer of auto-destructive art, dies aged 90

Artist, whose pieces included garbage bags, inspired artists such as the Who guitarist Pete Townshend

[cucumbercutlengthwise]

„Era o epocă oarecare“ sau „plutirea prin TOT“ - Dilema Veche

Cu gesturi de scamator, Gheorghe Rasovszky te conduce pe un drum alunecos autobiografic și, în același timp, perfect fals autobiografic. Și,

„...împotriva unui discurs al Vestului, pentru o avangardă diseminată, liberă de centre artistice, suprarealism ca mod de viață, propriu călătorului, drumețului lui Naum, care traversează timpuri și spații diferite: „Suprarealism la… Titu / Mangalia / Săcele / Praid / Ieud / Comana / Bușteni etc.“” (Daria Ghiu în acțiune) ...Poate cea mai încurajatoare fază este „de fapt, e vorba de cultura mea personală” - cam despre asta este vorba la capătul zilei.

[cucumbercutlengthwise]

Literatura în pericol – ecourile unui lucid strigăt de alarmă

Autor: Vasile Gribincea, anul I, Facultatea de Litere a Univeristății din București Sub titlul percutant al volumului Literatura în pericol (București, Editura Art, 2011), Tzvetan Todorov propune o reflecție concentrată asupra condiției literaturii la intersecția secolelor XX și XXI. Autorul se pronunță pe margineacâtorva probleme care duc la scăderea generală a interesului față de artă…

O prezentare exhaustivă a volumului „Literatura în pericol” de Todorov, carte care m-a marcat și pe mine, deși Todorov mi s-a părut a fi devenit prea umanist pe alocuri, ca o compensație pentru zelul cu care a promovat structuralismul în tinerețe. Că școala s-a compromis (atât în Franța, cât și pe la noi) tratându-i pe elevi ca și cum ar trebui să aibă o cunoaștere (chipurile) de specialist al literaturii este o concluzie cu care sunt și acum de acord.

Altminteri, m-a frapat legitimarea lecturilor ușoare de tip Harry Potter în ideea că vor servi drept o trambulină pentru lecturi mai serioase. Mi se pare că, în realitate, cei mai mulți dintre cei crescuți cu așa ceva pur și simplu trec cu vârsta la „young adult” și alte nișe comerciale care vin deja în întâmpinarea lor... Dar asta e.

Problema e în altă parte, la facultate, unde ar trebui să te specializezi pe bune și să ieși un cititor mai mult sau mai puțin avizat. Însă obiectivul în multe facultăți de la noi nu este acesta din urmă, ci acela de a se produce diplome, profe/profi conformiști; se trece pe capete doar ca fabrica să fie în grafic și salariile să curgă, chiar și când profesorii universitari lipsesc de la cursuri. Dacă te ține, mai bine ai încerca să fii autodidact dacă nu ții la ideea de a avea o diplomă de absolvent al Literelor.

[cucumbercutlengthwise]

https://urubutapes.bandcamp.com/album/pene

PENE is the Romanian plural for 'feather', 'quill', '(tire) failure' or 'blackout' – and, in what is already typical for the Somnoroase Păsărele (translatable as… 'Drowsy Birds'!) project, a title which gives the listener some metaphorical ground, all while the music itself is not what one would call predictable. Asymmetrical patterns seem to be the common thread in this suite of compositions which thrive beyond the formal logic of the academia (even though the second half reminds in some ways of the spectral music that Gili Mocanu has been performing lately as part of PFA Orchestra), into the territory of the visionary. Each composition maps a distinct atmosphere, but all of them occupy the altered spectrum of consciousness states. As the incessant loop in the background of the 4th piece should suggest, there is a hypnotic logic to these sonic realms that springs not from the mechanical, but rather from the biomorphic. Gili's electric birds now stand on their own feet – and this may be just a sneak beak on the back window of the laboratory into their lives… -- Yigru Zeltil

released September 18, 2017 Composed, recorded & mastered by Gili Mocanu in Constanța, Romania; Spring/Summer 2014. Sequenced by Miru Mercury. Photography by Gili Mocanu. Artwork by A. Trindade.

[cucumbercutlengthwise]

Confronting Fundamental Problems of the Human Condition and Pressing Problems of the Day

Bine ați venit în antropocen!

Puteți, bineînțeles, să nu credeți că era geologică actuală este generată de acțiunea omului. Schimbările climatice, poluarea oceanelor, dispariția unor specii întregi de viețuitoare, stratul geologic de plastic și alte produse petrochimice etc. ar putea fi rezultatul mâniei sau mărinimiei unor spiriduși ori parte din conspirația oamenilor de știință. În cazul acesta, dați-vă mai în dreapta.

Însă, dacă rămâneți în antropocen, ar fi bine să vă alegeți ceva: fie credeți că problemele pot fi rezolvate cu și mai multă știință, tehnologie și intervenție umană asupra Pământului („tehno-utopism”), fie considerați că e nevoie de prezervare și aliniere la procesele naturale ale Pământului („eco-soterianism”), fie… nu știu, altceva, poate chiar să susțineți beneficiile antropocenului. Sau puteți nega conceptul de antropocen, care lasă impresia că vina este fără deosebire a tuturor oamenilor și să-l înlocuiți cu unul care să evidențieze vina: „capitalocen”. Sau puteți alege un concept care să fie preocupat nu atât de găsirea vinovaților, cât de imaginarea unei lumi în care oamenii, bacteriile și celelalte vieţuitoare să lucreze împreună: „chthulucen”. Sau altceva, orice. Ideea e că cea mai mare plăsmuire a Omului se întâmplă în jurul nostru și e atât de reală încât s-a transformat în natură. Dacă nici fenomenul ăsta, la care au visat întotdeauna, nu-i interesează pe literați, eu unul nu știu care va mai fi relevanța lor în următoarele decenii. (Posthum Journal)

[cucumbercutlengthwise]

[cucumbercutlengthwise]

LitVest 2017 – festival literar european

Consiliul Judetean Timis si Biblioteca Judeteana Timis Sorin Titel va invita la LitVest 2017. LiTerrarium, unul dintre cele mai creative festivaluri literare europene. Editia a VI-a, Timisoara, 20-…

Mircea Bârsilă (Romania), Adrian Bodnaru (Romania), Yolanda Castaño (Spania), Rodge Glass (Marea Britanie), Kama Sywor Kamanda (Congo), Udo Kawasser (Austria), Arian Leka (Albania), Laura Lindstedt (Finlanda), Mircea Mihaies (Romania), Kristín Ómarsdóttir (Islanda), Marko Pogačar (Croatia), Ioan Es. Pop (Romania), Jean Portante (Luxemburg), Fiona Sampson (Marea Britanie), Martin Glaz Serup (Danemarca), Pia Tafdrup (Danemarca)