Inimi Transparente

Numele meu este Daria și îmi place să scriu.

[inimitransparentebydariabadea]

Din „Bătăile unei inimi transparente”

[inimitransparentebydariabadea]

„Precum un far în mijloc de ocean, așa e și iubirea față de cel ce îți este aproape. Uneori apele sunt tulburi, uneori liniștite, dar indiferent de circumstanțe, există acea lumină în orziont care îți ghidează drumul. Niciodată nu o să fii pierdut. Niciodată, când cineva te așteaptă cu lumina aprinsă.” — Bătăile unei inimi transparente, D.B.

[inimitransparentebydariabadea]

Îmi place să cred în clișee

„Îmi place să cred în clișee, fiindcă acele clișee sunt, de fapt, unele dintre cele mai adânci nevoi ale sufletului lumii. Îmi place să cred că oamenii încă se uită printr-o mare de alți oameni și zăresc un chip de care se îndrăgostesc preț de câteva secunde sau poate mai mult. Îmi place să cred că încă mai există un el care își freacă emoționat ceafa în timp ce o invită în oraș și că încă mai există o ea care se îmbujorează, dar care îi acceptă invitația cu un surâs pe buze. Îmi place să cred că oamenii încă se emoționează înainte să se vadă – că există un el care schimbă o sută de cămăși în fața oglinzii și că există o ea care își sună prietenele și le spune cât de bucuroasă se simte că a întâlnit unul dintre cei mai drăguți băieți din lume. Îmi place să cred că oamenii încă se mai poartă copilărește unul în preajma celuilalt și vorbesc despre vise înalte și dorințe aprinse – că există un el care o privește cu fascinație pe o ea care  în timp ce îi fură un cartof din farfurie îi povestește despre lucrurile pe care iubește să le facă cel mai mult. Sau poate invers. Îmi place să cred că oamenii încă se adoră complet unul pe altul, de la trup până la suflet – că există un el care nu se mai satură de buzele ei și că există o ea care nu se plictisește niciodată să își înfășoare brațele în jurul lui. Îmi place să cred că oamenii încă se mai ascultă unul pe altul și încă își mai amintesc mici detalii precum acea melodie nepopulară care se întâmplă să fie preferata ei sau a lui. Îmi place să cred că oamenii încă mai cântă în mașină și încă mai vorbesc până la patru dimineață, că devin dependenți unul de prezența celuilalt, că se pierd în emoțiile pe care le poartă unul pentru celălalt, că se aruncă într-un viitor incert dar care speră să înceapă cu „noi” și nu cu „tu” și „eu”. Îmi place să cred foarte multe lucruri, dar mai ales că oamenii încă se îndrăgostesc și nu doar pentru câteva momente ci pentru foarte mult timp. Și îmi place să cred că nu sunt singura care crede toate aceste lucruri.”

[inimitransparentebydariabadea]

„Totuși, îmi este dor de tine. Oriunde ai fi, ai grijă de tine și nu uita de mine”.

[inimitransparentebydariabadea]

Să îmi fie cu iertare

„Să îmi fie cu iertare modul în care respir, dar nu știu altfel să mă exprim. Să îmi fie cu iertare recunoștința față de viață – cred că am trimis scrisorile greșite necunoscutului. Să îmi fie cu iertare modul de a călători prin viață – nu am realizat că bagajul de mână nu trebuie să depășească zece kilograme. De cală nu am timp. Timpul e de neprețuit și trece repede. Să îmi fie cu iertare faptul că vin cu chef de prezent, dar nu am voie să vin cu povara trecutului meu. Să îmi fie cu iertare, dar am să vin fără bagaj – într-o mână inima, într-o mână sufletul. Mintea – am ascuns-o pe sub mânecă. Să îmi fie cu iertare că vin pe nepregătite. Nici nu știu unde vin, dar abia aștept să mă descalț la intare și să răsuflu ușurată. Să îmi fie cu iertare că aproape era să nu mai vin – credeam că nu mai prind zborul. Să îmi fie cu iertare, dar a trebuit să merg pe jos puțin.”

[inimitransparentebydariabadea]

„să ne scufundăm în amintiri și să ieșim de sub apă cu ochii plini de lacrimi” — Bătăile unei inimi transparente, D.B.

[inimitransparentebydariabadea]

„Aș vrea să alerg fără ezitare către mare, îmbrăcată așa cum sunt, și să devin una cu valurile și cu aerul sărat și cu briza dulce-amară. Să îmi cadă ud și lejer părul pe spate, rimelul puțin întins pe sub ochi și chipul să îmi strălucească în bătaia tot mai puternică a soarelui. Să fiu fără grijă și eliberată de sine căci eu una mă țin încă cu picioarele scufundate în nisip. Eu nu mă las să alerg. Eu nu mă las.” — Bătăile unei inimi transparente, D.B.