Știi, nimic în viață nu rămâne neplătit! Am renunțat la "marea iubire", care îmi dădea o grămadă de bătăi de cap și am zis ca ma axez pe mine, și am reușit...o perioada scurta de timp.
Era un băiat drăguț, pe care am pus ochii cât am fost singură, dar am zis ca poate, intr-o zi, o sa vorbim. Și ce sa vezi? Mi-a scris :))) am vorbit, am zis ca nu ma atașez, nu am făcut.o, pana a susținut ca este o persoana super sinceră. În repetate rânduri spunând-o am crezut. Nu voiam o aventură, dar nici implicare. Și mi-am luat mare m**e. Ca și cea dinaintea lui!
L-am simțit ca se îndepărtează, și nu mai este cum era când ne-am întâlnit. Nu mai zic ca, atunci când l-am întâlnit, live, am rămas super uimită, de tot ce reprezenta, nu zic de mașina, ca și aia arăta bine, zic de caracter, "portofoliul" cu care a venit "la prezentare" și era cu mult mai mare decât mine. Am simțit ca nu ii voi face față, da nah. Asa-i...cand "trăiești " din vise.
3 săptămâni! După, pufff, magia a dispărut. L-am simțit și mi-e ciuda tare ca nu a avrut tupeu sa fie asumat, sincer, cum a și susținut. Cum sa mai ai încredere în oameni, dacă și aia care ar trebui sa fie maturi nu sunt!
Nu zic ca nu am meritat-o, ca am lăsat în spate unul care suferă după ce am avut împreună și căruia nu vreau sa-i mai acord nimic, nicio șansă, nimic! Căci și el si-a bătut joc, în loc sa aprecieze! Acum e târziu! Mulțumesc, dar nu mai vreau!
Revin, nu sunt revoltată și sa întreb "Cu ce am greșit, Doamne?" Sunt revoltată pe mine, ca am simțit ca nu-i ok, și eu am insistat. Bine, îmi place sa mi se spună în față, "da, se poate/nu, nu se poate", căci la fel am făcut și eu, când era rândul meu! Mi-e ciuda ca în continuare am așteptări de la omenii, și îmi fac filme de c***t, în loc sa ma focusez pe mine !
Merg pe premiza ca toți, cei care mi-au greșit sau mi-au dat speranțe false, ce-i care m-au supărat, oricum, se vor mai întâlni cu mine în viata asta! Se întâlnește munte cu munte, da pai om cu om! 😉
gracieabrams
germansingergirl
ellievsbear
kianamaiart
origamiaround
