Mereu aici.

Fi îngerul meu...iar. Promit că nu o să mai las demonul din mine să îţi facă rău.

[poems-and-word]

Poems & Words

[leaveful]

[rxcknrxlla]

[highenoughtoseethesea]

North Shore Wintering, Pt 2

[high]

IMG_0835

[scriitorneinteles]

Şi timpul a trecut. A trecut atât de repede, încât nu ştiu cum pot să fiu aici şi nu acolo. Cum de am avut curajul să plec atât de uşor şi să las totul în urma mea? Să las lacrimi şi durere. Dar, inima mea nu a mai rezistat în acel loc. Scriu asta nu pentru că îmi pare rău că am plecat din locul acela cu tot cu amintiri, ci pentru că simt nevoia să mă eliberez. Să dau drumul ecourilor din mine, care nu m-au lăsat în pace atâta timp. Eram prinsă între da şi nu. Nu ştiam dacă să plec sau să rămân lângă omul care m-a distrus. M-a distrus pe mine, cea adevărată, şi m-a modelat ca pe o bucată nesemnificativă de plastilină. M-a făcut vulnerabilă şi m-a făcut să uit de cine eram eu cu adevărat. M-a făcut să uit că pot fi fericită şi singură. Mi-a şters orice zâmbet inocent de pe chip şi a pus în locul lui lacrimi ascunse. Lacrimi pe care nu le-a văzut niciodată. Nu le-a simţit şi nici nu o să le simtă vreodată. Dar cu toate astea, după mult timp, am plecat fără să mă mai uit înapoi. Am stat între da şi nu zeci de zile şi nopţi. Şi într-un final, m-am hotărât. Nu m-am mai gândit la viitor sau trecut. Mă gândeam doar la cea pe care a reuşit să o distrugă.

[scriitorneinteles]

28.07.2015

Nu am mai scris de mult timp aici. Nici eu nu cunosc motivul pentru care am făcut asta. Ştiu doar, că de fiecare dată când citesc vechile postări, simt o durere cumplită în suflet, iar ochii mi se inundă de lacrimi. Prin câte lupte am trecut împreună... Dar, nu regret nicio clipă. Altfel, probabil că acum, nu aş mai fi atât de fericită atunci când mă ţii strâns în braţe şi când îmi spui atâtea cuvinte dulci. Uite, ne-am regăsit. Eşti din nou îngerul meu, iar eu, îţi promit că nu îţi voi mai fi demon. Acum, eşti din nou al meu, iar eu, a ta. Te iubesc şi mă iubeşti. Şi orice s-ar întâmpla, dragoste, eu voi rămâne mereu lângă tine. Te voi iubi mai mult pe zi ce trece, iar tu...ştiu că vei face acelaşi lucru. Au trecut atâtea luni de când nu am mai postat aici. Atâtea luni de când nu am mai simţit ce am simţit în lipsa ta. Sunt dependentă de tine şi de privirea ta. Alături de tine simt că zbor. Alături de tine, mă simt protejată. Alături de tine, învăţ să iubesc şi mai mult cu fiecare clipă ce trece. Alături de tine, sunt fericită. Deci, iubitule, hai să scriem pagini infinite pentru povestea noastră eternă.

[mitten]

[mitten]

♥

[adevaruri-pe-asfalt-blog]

[confesiunianonime]

http://confesiunianonime.tumblr.com/

[runrunrunnnnnnn-deactivated2019]

Să ne luăm zborul, mână de mână

Să ne luăm zborul, mână de mână. Spre vise, spre nicăieri…să credem că vom reuşi. Să trecem peste limite, să întrecem secundele care ne despart de acel viitor frumos împreună. Să zburăm cât mai repede spre el. Să alungăm tot ce ne stă în cale. Să nu lăsăm pe nimeni să ne oprească…acum. Acum, când ne iubim mai mult ca niciodată, când mă faci mai fericită ca niciodată… Te iubesc. Şi nu e nevoie să alerg spre tine, spunându-ţi asta, e nevoie doar să mă apropii încet de tine, şi să îţi şoptesc asta. Atunci inima ta va vibra, iar tu, pe a mea, o vei ţine în mâinile tale atât de fine. Şi vei avea grijă de ea, aşa cum ai făcut până acum. Deci, iubitul meu, hai să zburăm departe. În lumea noastră şi să ne iubim.

[runrunrunnnnnnn-deactivated2019]

Te păstrez aşa, ca să nu te pierd încă o dată.

Uneori, facem lucruri aproape imposibile, numai ca să nu pierdem persoane dragi sufletului nostru. Uneori, acceptăm să spunem „mergi mai departe”…fără mine. O spunem, suntem nevoiţi… Te iubesc, te las liber. Îmi lipseşti, dar eşti aici. Dar, îmi...

[scriitorneinteles]

Poate într-o zi...

Poate într-o zi de toamnă ne vom întâlni întâmplător în parcul nostru. Poate ne vom întâlni într-o seară de vară la acele leagăne în care ne dădeam odată...Poate ne vom întâlni în locul în care am avut primul sărut şi cerul va zâmbi pentru noi... Sau poate că ne vom întâlni într-o zi de iarnă, şi privirea ta o va încălzi pe a mea...

Sau poate că ne vom întâlni într-o zi ploioasă. Poate nu o să fim singuri, poate vom fi înconjuraţi de gălăgia tăcută pe care am pus-o între noi. Poate ochii tăi căprui şi goi îi va vedea pe ai mei, plini de şoapte, într-o mulţime de ochi la fel de goi şi indiferenţi ca ai noştri. Poate vei veni la mine. Poate vei fi însoţit de o altă ea, care va purta bucuroasă inima ta în pieptul ei... Poate că şi mâna mea, va fi ţinută strâns într-o mână caldă a unui om frumos cu o inimă plină de iubirea mea... Poate vei veni la mine şi mă vei întreba cum mai sunt. Poate că îţi voi răspunde bucuroasă că sunt destul de bine, dar tu...poate vei fi destul de străin încât să nu vezi zâmbetul care îmi plânge de dor. Poate că ne vom aşeza la o masă împreună, toţi patru, iar noi, fără să ne dăm seama, vom fi pierduţi în priviri fulgerătoare... Poate că vom sta şi ne vom povesti tot ce am făcut în toţi anii care au trecut pe lângă noi. Poate că le vom povesti lor, că eu şi tu, am fost unul pentru celălalt prima iubire. Poate că ei, se vor uita la noi, cu priviri de o uşoară gelozie, pentru că ei vor vedea poate durerea din ochii noştri. Sau poate că durerea aia va fi doar în ochii mei, sau poate doar în ochii tăi... Poate vom schimba câteva vorbe, apoi fiecare să plece pe drumul lui, din nou. Sau poate că nici nu ne vom privi, poate că nici nu îţi voi mai vedea sclipirea din ochi pe care o aveai în alte vremuri.

Sau poate că atunci, îmi voi aduce aminte de lacrimile fierbinţi care curg acum, când îţi scriu asta. Dar, poate nu voi avea curajul să îţi spun nimic. Poate că nu ne vom mai regăsi niciodată sau poate că da... Nu putem ştii niciodată ce se va întâmpla...Dar, un lucru îl ştiu sigur. Când mă vei vedea, să ai curajul să vezi dorul din ochii mei...

[scriitorneinteles]

30.01.2015

Dragă suflet, ce mai faci? Eşti bine...? Îmi lipseşti, dar nu te-aş mai putea primi înapoi, chiar dacă vei vrea să te întorci într-o bună zi... Sau, depinde... Dacă te vei întoarce într-o seară, să ne întâlnim întâmplător pe o stradă a noatră, să te uiţi în ochii mei, vei ştii dacă te-aş primi sau nu... Ochii nu mint niciodată... Dacă vei vrea să te întorci şi o să vezi că sunt fericită, te-aş ruga să te gândeşti mult dacă sunt cu adevărat fericită..., dacă m-ai iubit, vei ştii răspunsul. Îmi e dor...

Azi, zâmbeam, eram oarecum fericită. Tata se uita la nişte poze, de pe un card vechi, nefolosit de ceva vreme. Şi, a dat peste nişte poze...Şi m-a întrebat bucuros ,,cine e băiatul ăsta?'', urmat de un surâs... Eu, curioasă, i-am luat aparatul şi m-am blocat... Erai tu. Erai fericit...eram fericiţi. Fără să îmi dau seama, zâmbetul meu dispăruse şi pe obraz aluneca o lacrimă... Nu am ştiut ce să îi răspund. Nu am ştiut să îi spun de ce plâng. Nu am ştiut să îi explic trecerea mea de la o stare la alta... Mă blocasem. Aveam în minte doar ziua aia, în care te-am chinuit cu nişte poze. Ştii ce zi? Ziua aia în care fetiţa micuţă a apărut în părculeţul nostru... Mai ştii cum mă priveai când mă jucam cu ea? Mai ştii cum te priveam eu când tu te jucai cu ea?... Eu nu pot uita. Nimic... Încă te iubesc... 

[scriitorneinteles]

29.01.2015      21:30

Am stat ceva timp ca să mă gândesc ce să îţi spun... Ţi-am auzit vocea astăzi, era atât de rece... Nu voiam să apelez iar acel număr, nu voiam să te aud, nu voiam să mai ştiu nimic de tine...Dar, aveam nevoie de un răspuns din partea ta... Îmi pare rău că te-am deranjat, chiar îmi pare rău. 

Uite, de la o vreme nu ştiu ce e cu mine. Nu sunt bine, deloc. Şi nu mă refer la faptul că mă doare că nu eşti...M-am obişnuit cu absenţa ta. Mă bucur că eşti fericit. Şi eu sunt bine... M-am obişnuit să nu mai vorbim, să nu mai primesc acele mesaje, să nu mai fii lângă mine. Acum, eşti doar în mintea şi în inima mea. În fiecare zi, în fiecare dimineaţă, în fiecare seară. Clipă de clipă, înţelegi? Nu, nu îmi e dor. Eu mă sufoc de dor. Nu, nu mă doare...eu doar simt că nu mai pot. Nu, nu mai vreau să fii lângă mine, dar am nevoie... Nu, nici nu mai plâng...eu doar zâmbesc cu lacrimi în ochi. E totul bine, dar e totul distrus... Oare înţelegi ce îţi spun?

[circle-in-time-deactivated20150]

Tu pe ce bancă acum părăsită ţi-ai uitat sufletul?

The diary of an ugly writer. (via circle-in-time)

[2mai-deactivated20210807]

Iubire , ești bine ? Am văzut , fără să vreau , că nu mai sunteți împreună . Ce s-a întâmplat ? Ai rănit-o ? Ai supărat-o ? Ai făcut-o să plângă ? Ai înșelat-o ? Spune-mi , iubitule …Ai fost copil cuminte , nu ? Ce-am vorbit noi ? O iubești ? O iubești , nu ? Copil bleg , nici nu știu dacă să mă bucur sau să fiu tristă , dar mă bucur . Știi de ce ? Nu pentru că tu suferi , nu voiam să suferi , tu nu ai voie să suferi ..Te-a înșelat sigur , tu ții la ea , știu asta . Sper să nu o ierți , sper să vezi cum m-am simțit eu când ai preferat-o . Să nu suferi ! Să nu fumezi ! Să nu bei ! Nu te distruge pentru ea . Ți-am spus că cele ca ele ți se oferă , apoi pleacă sau le lași tu . Scrie-mi , spune-mi că așa a fost și că ai nevoie de mine , spune-mi că vrei să mă vezi . Voi refuza , dar voi veni bineînțeles . Ai nevoie de mine , iar eu nu pot să te refuz . Te iubesc ! Vreau să întârzii intenționat, să stai botos pe banca primului nostru sărut , să fie luminițe și cupluri de îndrăgostiți ..Vreau să țipi la mine , să mă iei în brațe , să mă cerți , să-mi spui : “Ce-i cu tine , mâțuc ? Mă lași să sufăr după alta ? Nu se poate ! Ce ai ? ” , să râd ca o ciudată , să mă pupi pe frunte și să-mi spui că ea a fost o joacă , că ai vrut să mă pedepsești , că ai vrut să sufăr . Vreau să te întorci , cât mai curând să te simt aproape , să vorbim non-stop , zi si noapte , să te văd cu o fundiță și un inel lângă brad , să mă săruți la miezul nopții sub focul de artificii , să te am , să scriu despre tine , ba nu , despre noi , ani la rând .Să mă iubești , să te iubesc , să fim fericiți , așa cum mi-ai promis atunci..©suflet-uitat/tumblr.com“nu te-am uitat …”

(via suflet-uitat)

Vreau..

(via suflet-uitat)