Atat de ironic… Cum cele mai frumoase trairi ne aduc atatea chinuri Cum incercam sa evadam din capcana pe care ne-am intins-o singuri Cum sa vreau ceva atat de mult dar totusi sa-mi fie atat de frica? Cum sa simt atat de multa repulsie pentru sentimentele la care aspir din totdeauna? Cum sa te am fix in fata mea, Dezbracat de tot inafara de haine Si sa nu te pot atinge? Imi incatusez singura incheieturile pentru ca stiu ca nu pot Imi inghit cuvintele ce se zbat cu atata infocare sa evadeze din plasa ratiunii Respiram la unison Si tacem. Scriem sfarsitul unei povesti de dragoste neincepute.













