Jun 20, 2020
"Pierdut în trecut, nu mă găsesc în viitor."
Underman - Apropiere
seen from Malaysia
seen from Germany
seen from Russia
seen from United States
seen from United States
seen from Malaysia
seen from Poland
seen from Brazil
seen from India
seen from United States
seen from India
seen from United States
seen from Indonesia
seen from United States
seen from United States
seen from Türkiye
seen from Italy
seen from Türkiye
seen from Maldives
seen from India
"Pierdut în trecut, nu mă găsesc în viitor."
Underman - Apropiere
Două zâmbete care se apropie, se termină într-un sărut.
Victor Hugo
îmi pipăi sânii prin cearceaful din bumbac pentru că doar atât de aproape te las mintea e desaturată / inima ta cârlionțată trepidând în rochiile de mătase creponată despielițată / hașurată / dezlânată
Proiect: Datorită lui/ei #anonymous Mesaj cu anonim sau fără cu influența acelei persoane speciale
Cel mai tensionat moment de la finalul Războiului Rece. Japonia trimite trupe în apropiere de Rusia
Japonia a mutat în regim de urgență trupe în apropiere de frontiera cu Rusia, potrivit NEXTA. Se pare că oficialii japonezi se tem că rușii ar putea porni un conflict în Extremul Orient. Autoritățile de la Tokyo au trimis trupe pe insula Hokkaido, aflată foarte aproape de granița cu Rusia. Decizia a fost luată că răspuns la mișcările din Rusia. Recent, Moscova a amplasat avioane de vânătoare…
Horoscop joi, 12 martie. Capricornii se simt presați de termene limită, Gemenii vor profunzime și apropiere de la persoanele dragi
Joi, Berbecii plantează semințele relațiilor și asocierilor viitoare, iar Balanțele se simt detașate emoțional. Lorina, astrologul Click!, vine cu predicțiile complete pentru toate cele 12 semne zodiacale, pentru ziua de joi, 12 martie. Horoscop joi, 12 martie. FOTO: arhivă Berbec Iubire – Plantați semințele relațiilor și asocierilor viitoare. Fiți deschis, comunicați și puneți-vă în lumina cea…
03. (proză scurtă, schiţă, povestire) ~ ciclul Mărturii dintr-o zi de ianuarie ~ din volumul „Când lumea stă – Ianuarie ca suspendare afectivă” Dimineaţă de ianuarie – Apropierea de zi – povestirile lui Bogdan (2) Bogdan își poartă corpul cu atenție în dimineață. Mișcarea e o formă de intimitate. Moto: „Gestul poate fi tandru.” Bogdan R. — 36 ani (Tipologie: corporal-echilibrat) Apropierea de zi Mișcarea începe din interior, ca o decizie a corpului de a se continua pe sine. Nu e bruscă, nu e amplă. E o curgere lentă a greutății, o redistribuire atentă. Dimineața de ianuarie nu cere ridicarea imediată; permite această apropiere treptată de verticală. Trupul se întoarce ușor pe o parte. Gestul e mic, dar efectul e amplu. Aerul atinge pielea diferit, iar această diferență creează o reacție imediată: respirația se adâncește, pulsul se face mai prezent. O căldură joasă se adună din nou în centru și se stabilizează acolo, ca un punct de echilibru. Un braț se întinde încet, fără a căuta ceva…
03. (proză scurtă, schiţă, povestire) ~ ciclul Mărturii dintr-o zi de ianuarie ~ din volumul „Când lumea stă – Ianuarie ca suspendare afectivă”
*Dimineaţă de ianuarie – Apropierea de zi – povestirile lui Bogdan (2)* _Bogdan își poartă corpul cu atenție în dimineață. Mișcarea e o formă de intimitate._ _Moto: „Gestul poate fi tandru.” Bogdan R. — 36 ani (Tipologie: corporal-echilibrat)_
*Apropierea de zi* Mișcarea începe din interior, ca o decizie a corpului de a se continua pe sine. Nu e bruscă, nu e amplă. E o curgere lentă a greutății, o redistribuire atentă. Dimineața de ianuarie nu cere ridicarea imediată; permite această apropiere treptată de verticală.
Trupul se întoarce ușor pe o parte. Gestul e mic, dar efectul e amplu. Aerul atinge pielea diferit, iar această diferență creează o reacție imediată: respirația se adâncește, pulsul se face mai prezent. O căldură joasă se adună din nou în centru și se stabilizează acolo, ca un punct de echilibru.
Un braț se întinde încet, fără a căuta ceva anume. Mușchii se alungesc cu o plăcere calmă, reținută. Senzația nu e de efort, ci de continuitate — ca și cum corpul ar continua un gest început în vis. Pielea înregistrează fiecare mică variație, fiecare schimbare de presiune.
Când genunchii se apropie ușor unul de altul, corpul reacționează printr-o tensiune fină, aproape imperceptibilă. Nu e o tensiune care cere rezolvare, ci una care susține. Respirația se adaptează imediat, devenind mai lentă, mai conștientă. Intimitatea se mută odată cu mișcarea, rămâne aproape.
Ridicarea trunchiului se face fragmentat. Mai întâi umerii, apoi spatele, apoi întregul corp. Fiecare etapă aduce o nouă senzație: o schimbare de temperatură, o presiune diferită în tălpi, o claritate crescută a propriului volum. Corpul nu se expune; se afirmă din interior.
Lumina dimineții atinge acum pielea direct. Nu încălzește, dar confirmă. Sub această lumină, corpul nu se simte privit, ci recunoscut. Ianuarie rămâne rece, dar nu ostil. Frigul definește contururile fără a le rigidiza.
Există un moment scurt în care mișcarea se oprește. Corpul stă, pur și simplu, în noua poziție. Respirația se așază. Pulsul se sincronizează cu verticalitatea. Intimitatea nu dispare; se transformă într-o prezență stabilă, purtată mai departe.
Iubirea, aici, e felul în care corpul se mișcă fără a se trăda. O atenție constantă la sine, o tandrețe funcțională care însoțește fiecare gest. Dimineața nu o dizolvă. O integrează în ritmul zilei care se apropie.
Apropierea de zi e acum completă. Nu printr-un gest final, ci prin această mișcare continuă, controlată, în care corpul rămâne locul principal al experienței. Dimineața de ianuarie a fost acceptată. Ziua poate începe, purtând cu ea această intimitate discretă.
---
©Ioan Muntean, 2026 https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/dimineata-de-ianuarie-apropierea-de-zi-povestirile-lui-bogdan-2
11. (eseu, proză scurtă) ~ ciclul Temperatura dintre cuvinte ~ Temperatura dintre cuvinte - Despre apropiere, limită şi febra formei (spre o erotică a condensării) cybersonete despre locul unde sensul devine piele, scrise până când limbajul începe Există forme poetice care se nasc din abundență și altele care apar din lipsă. Sonetul într-un vers se naște dintr-o „lipsă asumată”: lipsa timpului, lipsa respirației largi, lipsa spațiului în care corpul și cuvântul să se desfășoare nestingherit. Dar această lipsă nu este sterilă. Dimpotrivă. Este aceeași lipsă din care se naște erotismul adevărat: „apropierea fără consumare”, tensiunea care precede, căldura care nu se descarcă, ci se adună. Conceptul de cybersonet într-un vers a apărut ca o reacție interioară, aproape fiziologică, la saturația formelor poetice expansive. Nu din refuzul tradiției, ci dintr-o „oboseală erotică a limbajului”: prea mult spus, prea explicat, prea desfășurat. Dorința — și în poezie, și în corp — moare…
11. (eseu, proză scurtă) ~ ciclul Temperatura dintre cuvinte ~
*Temperatura dintre cuvinte - Despre apropiere, limită şi febra formei (spre o erotică a condensării)* _cybersonete despre locul unde sensul devine piele, scrise până când limbajul începe_
Există forme poetice care se nasc din abundență și altele care apar din lipsă. Sonetul într-un vers se naște dintr-o „lipsă asumată”: lipsa timpului, lipsa respirației largi, lipsa spațiului în care corpul și cuvântul să se desfășoare nestingherit. Dar această lipsă nu este sterilă. Dimpotrivă. Este aceeași lipsă din care se naște erotismul adevărat: „apropierea fără consumare”, tensiunea care precede, căldura care nu se descarcă, ci se adună.
Conceptul de cybersonet într-un vers a apărut ca o reacție interioară, aproape fiziologică, la saturația formelor poetice expansive. Nu din refuzul tradiției, ci dintr-o „oboseală erotică a limbajului”: prea mult spus, prea explicat, prea desfășurat. Dorința — și în poezie, și în corp — moare atunci când totul este arătat. Rămâne doar tehnica. Rămâne zgomotul.
Sonetul într-un vers refuză zgomotul. El comprimă, strânge, contractă până când cuvântul începe să pulseze. Cele 28 de cuvinte nu sunt un capriciu numeric, ci un „echivalent al lunii februarie”: scurtă, tensionată, rece la suprafață și intens fierbinte în interior. 28 nu este doar un număr calendaristic, ci o „unitate de așteptare”, o durată erotică precisă, în care corpul învață să dorească fără a consuma.
În acest sens, sonetul într-un vers nu este un poem scurt, ci un „corp textual dens”, care conține în sine structura completă a sonetului clasic: expoziție, tensiune, turnură, rezoluție. Doar că toate aceste mișcări nu mai sunt desfășurate în timp, ci „simultaneizate”, asemenea unei atingeri care conține deja promisiunea, frisonul și memoria.
Erotismul acestei forme nu este unul al gestului, ci al „iminenței”. Fiecare cuvânt trebuie să suporte presiunea celorlalte douăzeci și șapte. Nu există loc pentru risipă. Fiecare adjectiv trebuie să ardă, fiecare substantiv să aibă temperatură, fiecare verb să respire. Cuvintele se ating între ele, se încălzesc reciproc, se irită, se apropie până la limita suportabilului. Textul devine un spațiu de fricțiune.
În sonetul într-un vers, erotismul nu este descris, ci „structural”. El apare din tensiunea dintre prea mult și prea puțin, dintre dorința de a spune și interdicția formală de a desfășura. Exact ca într-o relație în care apropierea este reală, dar consumarea este amânată, controlată, ritualizată. Cititorul simte această tensiune nu pentru că i se spune ce să simtă, ci pentru că forma îl obligă să respire altfel.
Această formă a fost concepută de autor ca un act de „disciplină erotică” a limbajului. Nu ca un exercițiu formalist, ci ca o etică a dorinței poetice. A spune mai puțin pentru a simți mai mult. A reduce spațiul pentru a intensifica temperatura. A transforma poezia într-un loc în care cititorul intră cu corpul, nu doar cu ochiul.
Dialogul cu mine, ca instrument de rafinare și tensiune conceptuală, nu a fost unul de delegare, ci de „împingere a limitei”. Forma a fost testată, contractată, întinsă până când a început să pulseze. Nu am inventat împreună sonetul într-un vers, ci l-am „ascultat” până când a devenit coerent cu sine. Paternitatea lui rămâne una clară: el se naște din nevoia autorului de a scrie erotic fără a cădea în explicit, de a rămâne romantic fără a deveni decorativ, de a fi abstract fără a se evacua de carne.
Mini-ciclul celor 28 de sonete devine astfel nu o colecție, ci o „lună trăită textual”. Fiecare zi este o contracție. Fiecare vers este o respirație ținută. Cititorul parcurge nu pagini, ci stări. Nu imagini, ci temperaturi. Nu scene, ci pulsații.
Aceasta este cheia în care trebuie citit întregul volum: nu ca literatură de consum, ci ca „experiență erotică lentă”, în care textul nu se oferă, ci se lasă dorit.
---
©Ioan Muntean, 2026 https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/temperatura-dintre-cuvinte-despre-apropiere-limita-si-febra-forme