ALEGEREA REGIMULUI MATRIMONIAL
1.1. Regimul comunitatii legale
Si in noua reglementare regimul comunitatii legale ramane dreptul comun
in materia drepturilor si obligatiilor patrimoniale ale sotilor. Sotii daca nu incheie o conventie matrimoniala valabila, vor fi considerati supusi regimului matrimonial al comunitatii legale. De asemenea, sotii vor fi considerati supusi regimului matrimonial al comunitatii legale in raporturile lor cu tertii de buna credinta, daca nu sunt respectate formalitatile de publicitate cerute de lege pentru conventia matrimoniala.
Noul Cod Civil reglementeaza in cadrul regimului comunitatii legale doua categorii de bunuri:
- bunurile comune ale sotilor – care constituie regula;
- bunurile proprii ale sotilor – care constituie exceptia.
A. Bunurile comune.
Potrivit art.339 din noul Cod Civil sunt considerate bunuri comune ale
sotilor:
a) toate bunurile dobandite de oricare dintre soti in timpul casatoriei, cu exceptia acelor bunuri care sunt proprii potrivit legii;
b) veniturile din munca, suma de bani cuvenite cu titlu de pensie in cadrul asigurarilor sociale si altele asemenea, veniturile cuvenite in temeiul unui drept de proprietate intelectuala, indiferent de data dobandirii lor, atat timp cat creanta sotului cu privire la acestea a devenit scadenta in timpul comunitatii.
Oricare dintre soti are dreptul sa ceara sa se faca mentiune in Cartea Funciara sau alte registre de publicitate cerute de lege despre apartenenta unui bun la comunitate.
I. Codul reglementeaza o serie de acte juridice avand ca obiect bunuri
comune ale sotilor, care pot fi incheiate de unul dintre soti, pentru celalat sot operand o prezumtie de madat tacit reciproc:
i) actele de folosinta, conservare si administrare a bunurilor commune;
ii) actele de dobandire a bunurilor commune;
iii) actele de dispozitie cu titlu oneros avand ca obiect bunuri comune mobile
pentru care legea nu cere formalitati de publicitate;
iv) darurile obisnuite.
Noul Cod Civil in art.345 teza a II a dispune ca “schimbarea destinatiei bunului comun nu se poate face decat prin acordul sotilor”, instituind o limita clara in privinta actelor de administrare care determina sau sunt apte sa determine o schimbare a destinatiei bunului.Deatlii pe blog avocatnet
Prezumtia de mandat tacit este relativa, aceasta putand fi rasturnata prin proba contrara. In plus, noul Cod Civil prevede ca, in cazul in care interesele unuia dintre soti sunt lezate prin actul juridic incheiat fara consimtamantul sau expres, ci in baza prezumtiei de mandat tacit reciproc, acesta poate formula actiune in despagubiri impotriva sotului care a incheiat actul. Aceasta actiune nu poate insa afecta drepturile dobandite de tertii de buna-credinta.
II. Pe langa actele juridice in privinta carora opereaza un mandat tacit,
noul Cod Civil reglementeaza si o serie de acte avand ca obiect bunuri comune pentru care este necesar consimtamantul expres al ambilor soti.
Consimtamantul expres al ambilor soti este cerut potrivit art.346 din noul Cod Civil, pentru urmatoarele acte juridice:
a) actele de schimbare a destinatiei de folosinta economica aunui bun comun;
b) actele de instrainare, cu titlu oneros sau gratuit, sau grevare cu drepturi reale a bunurilor immobile comune;
c) actele de dispozitie cu titlu oneros avand ca obiect bunuri mobile comune care sunt supuse potrivit legii unor formalitati de publicitate;
d) actele de dispozitie cu titlu gratuit avand ca obiect bunuri mobile comune, cu exceptia darurilor obisnuite.
Actele juridice incheiate fara consimtamantul celuilat sot, cand acesta este
necesar potrivit legii, este anulabil, putand fi confirmat de catre sotul care ar putea sa invoce nulitatea. Cu toate acestea, sotul interest nu va putea cere decat daune-interese in cazul in care tertul dobanditor a fost de buna credinta. Tertul dobanditor de buna-credinta este considerat si tertul care a depus diligemtele necesare pentru a se informa cu privire la natura bunului.
III. Reglementarea aportului de bunuri commune la societatile
comerciale, asociatii si fundatii.
In art.348 Noul Cod Civil reglementeaza aportarea de bunuri comune la societati, asociatii sau fundatii, in conditiile legii. Sotul care dispune de bunul comun prin aducerea sa ca aport la o societate sau pentru dobandirea de parti sociale ori actiuni, trebuie sa obtina consimtamantul scris al celuilat sot, sub sanctiunea anulabilitatii actului.
In cazul in care tertul dobanditor a fost de buna-credinta, in sensul ca nu a cunoscut sau cu eforturi rezonabile nu avea cum sa cunoasca, sotul al carui consimtamant scris a lipsit nu poate cere anularea actului, ci poate solicita doar daune-interese. Sotul care nu si-a dat consimtamantul scris la intrebuintarea bunurilor comune nu poate pretinde decat daune-interese de la celalalt sot, fara a fi afectate drepturile dobandite de terti, in cazul societatilor comerciale ale caror actiuni sunt tranzactionate pe o piata reglementata. Calitatea de asociat este recunoscuta sotului care a aportat bunul comun, care va exercita singur toate drepturile ce decurg din aceasta calitate, inclusiv dreptul de a transfera actiunile sau partile sociale. In acest caz, partile sociale sau actiunile dobandite sunt bunuri comune. Cu toate acestea, calitatea de asociat poate fi recunoscuta si celuilat sot, daca acesta isi exprima vointa in acest sens, caz in care fiecare dintre soti are calitatea de asociat pentru partile sociale sau actiunile atribuite in schimbul a jumatate din valoarea bunului, daca sotii nu au stabilit, prin conventie, alte cote-parti. Partile sociale sau actiunile ce revin fiecaruia dintre soti in acest caz sunt bunuri proprii.
B. Bunurile proprii.
In art.339 Noul Cod Civil enumera bunurile proprii, astfel:
a) bunurile dobandite prin mostenire legala, legat sau donatie, cu exceptia
cazului in care dispunatorul a prevazut, in mod expres, ca ele vor fi commune;
b) bunuri de uz personal;
c) bunurile destinate exercitarii profesiei unuia dintre soti, daca nu sunt
elemente ale unui fond de comert care face parte din comunitatea de bunuri;
d) drepturile patrimoniale de proprietate intelectuala asupra creatiilor sale si
asupra semnelor distinctive pe care le-a inregistrat;
e) bunurile dobandite cu titlu de premiu sau recompensa, manuscrisele
stiintifice sau literare, schitele si proiectele artistice, proiectele de inventii si alte asemenea bunuri;
f) indemnizatia de asigurare si despagubirile pentru orice prejudiciu material
sau moral adus unuia dintre soti;
g) bunurile, sumele de bani sau orice valori care inlocuiesc un bun propriu,
precum si bunul dobandit in schimbul acestora;
h) fructele bunurilor proprii.
Conform art.340 din Noul Cod Civil, veniturile din munca, sumele de
bani cuvenite cu titlu de pensie in cadrul asigurarilor sociale si altele asemenea, precum si veniturile cuvenite in temeiul unui drept de proprietate intelectuala sau bunuri comune, indiferent de data dobandirii lor, insa numai in cazul in care creanta privind incasarea lor devine scadenta in timpul comunitatii.
1.2. Regimul separatiei de bunuri
Art.360 si urmatoarele din noul Cod Civil reglementeaza regimul separatiei de bunuri, definit ca fiind acel regim in care fiecare dintre soti este proprietar exclusiv al bunurilor dobandite inainte de incheierea casatoriei, precum si acelor dobandite in nume propriu dupa aceasta data.
Prin art.361 din Noul Cod Civil s-a reglementat procedura separatiei de bunuri si are ca punct de plecare intocmirea inventarului de vatre notarul public in care vor fi mentionate bunurile mobile proprii, indiferent de modul de dobandire. Acest inventar trebuie anexat conventiei matrimoniale si va fi supus aceluiasi regim de publicitate ca si conventia matrimoniala, pentru opozabilitatea fata de terti. In lipsa inventarului, bunul mobil se prezuma ca este proprietatea sotului posesor, fiind o prezumtie relativa ce poate fi rasturnata.
Pe parcursul regimului separatiei de bunuri, oricare dintre soti poate dobandi bunuri mobile sau imobile, fie singur, situatie in care acestea sunt proprietatea sa exclusiva, fie impreuna cu celalalt sot, situatie in care sotii devin coproprietari pe cote parti.
Potrivit art.363 alin.1 "sotul care se foloseste de bunurile celuilat sot fara impotrivirea acestuia din urma are obligatiile unui uzufructuar, cu exceptia celor prezentate la art.723 (obligatia de a prelua bunurile in starea in care se afla), 726 (obligatia de a depune garantie) si 727 (obligatia de a garanta cu fructele bunului). El este dator sa restituie numai fructele existente la data solicitarii lor de catre celalalt sot sau dupa caz, la data incetarii ori schimbarii regimului mtrimonial".
Art.364 din Noul Cod Civil reglementeaza raspunderea sotilor pentru obligatiile personale ale celuilalt sot, in sensul ca "niciunul dintre soti nu poate fi tinut de obligatiile nascute din acte savarsite de celalalt sot". Prin urmare raspunderea este personala, cu exceptia situatiei prvzuta la alin.2, care arata ca " sotii raspund solidar pentru obligatiile asumate de oricare dintre ei pentru acoperirea cheltuielilor obisnuite ale casatoriei si a celor legate de cresterea si educarea copiilor".
Dreptul de retentie reglementat de art.365 din Noul Cod Civil intervine la incetarea regimului separatiei de bunuri, cand fiecare dintre soti beneficiaza de acest drept asupra bunurilor celuilalt sot pana la acoperirea integrala a datoriilor pe care le au unul fata de celalalt.
1.3. Regimul comunitatii conventionale
Prin art.366 si urmatorul din Noul Cod Civil s-a introdus regimul comunitatii conventionale, care "se aplica atunci cand, in conditiile si limitele prevazute in prezenta sectiune, se deroga, prin conventie matrimoniala, de la dispozitiile privind regimul comunitatii legale".
Astfel, in cazul in care sotii decid sa adopte comunitatea conventionala, acestia pot stabili prin conventia matrimoniala reguli cu privire la unul sau mai multe dintre urmatoarele aspecte:
a) includerea in comunitate, in tot sau in parte, a bunurilor dobandite sau a datoriilor proprii nascute inainte ori dupa incheierea casatoriei, cu exceptia bunurilor prevazute la art.340 lit.b) si c);
b) restrangerea comunitatii la bunurile sau datoriile anume determinate in conventia matrimoniala, indiferent daca sunt dobandite ori, dupa caz, nascute inainte sau in timpul casatoriei, cu exceptia obligatiilor prevazute la art.351 lit.c);
c) obligativitatea acordului ambilor soti pentru incheierea anumitor acte de administrare; in acest caz, daca unul dintre soti se afla in imposibilitate de a-si exprima vointa sau se opune in mod abuziv, celalalt sot poate incheia singur actul, insa numai cu incuviintarea prealabila a instantei de tutela.
d) includerea cauzei de priceput; executarea clauzei de priceput se face in natura sau, daca acest lucru nu este posibil, prin echivalent, din valoarea activului net al comunitatii;
e) modalitati privind lichidarea comunitatii conventionale.
Potrivit art.368 din Codul Civil, dispozitiile conventiei matrimoniale se completeaza cu regimul juridic al comunitatii legale, cu exceptia situatiei in care partile au exclus aplicarea acestui regim si in masura in care nu s-ar conveni aplicarea concomitenta a doua regimuri matrimoniale distincte, aspect interzis de lege.
