#cyberpoem

[i-think-i-write]

Where

Where does the code end

Where does the man begin

When does the machine attack

When does the human defend

When will the power peak

When will humanity rest

When will metal be normal

When will flesh be the freak

Where are the cars so slow

Where are the tiring limbs

Where are the beautiful bodies

Where did all the people go

[amintiricronopediene]

scrisoare scrisă pe dosul unei petale de lăcrămioară

14. (cyberpoeme, cyberproze) ~ ciclul Zodiacul Miresmelor Eterne ~ Orbita senzorială a spiritului uman Motto: „Pământul nu se rotește în jurul soarelui, ci în jurul unui bujor gigantic. Fiecare lună este o nouă halucinație olfactivă prin care universul ne șoptește că suntem, în sfârșit, acasă.” scrisoare scrisă pe dosul unei petale de lăcrămioară miresme de mai îmi amintesc cum miroseau atunci palmele tale a ploaie și a iasomie crudă în după-amiaza aceea lungă când timpul părea că s-a oprit să ne asculte iar noi rătăceam fără nicio țintă printre rândurile de meri înfloriți din livadă lăsând în urmă doar urmele unor cuvinte ce n-au mai apucat să fie rostite simt și acum cum mireasma de liliac îmi inundă din nou toate simțurile goale e ca un nod care mi se pune în gât ori de câte ori primăvara se întoarce acasă căutând prin sertarele vechi o atingere care s-a pierdut printre ani și umbre o amprentă a sufletului tău pe care luna mai o păstrează mereu vie și frumoasă de ce trebuia…

14. (cyberpoeme, cyberproze) ~ ciclul Zodiacul Miresmelor Eterne ~ _Orbita senzorială a spiritului uman_ Motto: „Pământul nu se rotește în jurul soarelui, ci în jurul unui bujor gigantic. Fiecare lună este o nouă halucinație olfactivă prin care universul ne șoptește că suntem, în sfârșit, acasă.”

*scrisoare scrisă pe dosul unei petale de lăcrămioară* _miresme de mai_

îmi amintesc cum miroseau atunci palmele tale a ploaie și a iasomie crudă în după-amiaza aceea lungă când timpul părea că s-a oprit să ne asculte iar noi rătăceam fără nicio țintă printre rândurile de meri înfloriți din livadă lăsând în urmă doar urmele unor cuvinte ce n-au mai apucat să fie rostite

simt și acum cum mireasma de liliac îmi inundă din nou toate simțurile goale e ca un nod care mi se pune în gât ori de câte ori primăvara se întoarce acasă căutând prin sertarele vechi o atingere care s-a pierdut printre ani și umbre o amprentă a sufletului tău pe care luna mai o păstrează mereu vie și frumoasă

de ce trebuia ca parfumul acesta de salcâm să fie atât de dureros de prezent când tu ești acum doar o absență ce pulsează în ritmul frunzelor de pretutindeni?

mă plimb singur prin parcul acesta tăcut unde fiecare floare pare un argument pentru tot ce am fost și pentru tot ce am pierdut în vâltoarea zilelor trecute

privesc cum polenul de aur se așază încet pe umerii mei ca o povară de lumină simțind cum inima se strânge de atâta frumos care nu mai are cu cine să se împartă

e o tristețe dulce în fiecare adiere care aduce cu ea amintirea ta deplină ca o melodie veche ce se aude în surdină prin poarta grădinii care stă spartă

aș vrea să pot prinde într-o sticluță de cristal toată această melancolie de mai să o păstrez pentru zilele reci când m-oi simți deșertat de orice fel de iubire dar parfumul se scurge printre degete ca apa de munte dintr-un vechi și uitat rai lăsându-mă doar cu această dorință amară de a-ți mai vedea o dată a ta privire

ce stranie e puterea miresmelor de a ne purta înapoi în timp fără nicio milă ne trezim deodată copii sau amanți sub același cer care nu pare să fi îmbătrânit recitind în aroma de mărgăritar câte o pagină dintr-o viață ce pare acum fragilă

o poveste de dragoste pe care luna mai a scris-o și pe care tot ea a sfârșit

rămân aici învelit în parfumul greu al serii care coboară încet peste grădină așteptând ca măcar în vis să te întorci purtată de vântul ce miroase a flori să fim din nou noi doi tineri pierduți în această imensă și caldă lumină până când zorii vor șterge totul și ne vor lăsa din nou ca de obicei singuri

©Ioan Muntean, 2026

[amintiricronopediene]

Miresme de mai

08. (cyberpoeme, cyberproze) ~ ciclul Zodiacul Miresmelor Eterne ~ Orbita senzorială a spiritului uman Motto: „Pământul nu se rotește în jurul soarelui, ci în jurul unui bujor gigantic. Fiecare lună este o nouă halucinație olfactivă prin care universul ne șoptește că suntem, în sfârșit, acasă.” Miresme de mai În luna mai, timpul nu mai curge, ci se topește ca o ceară invizibilă peste pleoapele lumii. Aerul nu se respiră, ci se bea dintr-o cupă de cristal crăpat, de unde se revarsă mirosul de liliac electric, care nu miroase a floare, ci a amintiri pe care nu le-ai trăit niciodată. Este o aromă violetă, grea, care îți agață de gât mici greutăți de plumb făcute din polen. Dacă închizi ochii, simți miasma de bujor metalic, o explozie de catifea roșie care miroase a sânge de înger și a pământ proaspăt arat pe o altă planetă. Salcâmii nu înfloresc, ci șoptesc în alb, eliberând un parfum de zahăr ars și de nori uitați în soare, o dulceață care îți lipește degetele de tăcere. Mai este…

08. (cyberpoeme, cyberproze) ~ ciclul Zodiacul Miresmelor Eterne ~ Orbita senzorială a spiritului uman Motto: „Pământul nu se rotește în jurul soarelui, ci în jurul unui bujor gigantic. Fiecare lună este o nouă halucinație olfactivă prin care universul ne șoptește că suntem, în sfârșit, acasă.”

*Miresme de mai*

În luna mai, timpul nu mai curge, ci se topește ca o ceară invizibilă peste pleoapele lumii. Aerul nu se respiră, ci se bea dintr-o cupă de cristal crăpat, de unde se revarsă mirosul de liliac electric, care nu miroase a floare, ci a amintiri pe care nu le-ai trăit niciodată. Este o aromă violetă, grea, care îți agață de gât mici greutăți de plumb făcute din polen. Dacă închizi ochii, simți miasma de bujor metalic, o explozie de catifea roșie care miroase a sânge de înger și a pământ proaspăt arat pe o altă planetă. Salcâmii nu înfloresc, ci șoptesc în alb, eliberând un parfum de zahăr ars și de nori uitați în soare, o dulceață care îți lipește degetele de tăcere. Mai este luna în care mirosul de iarbă tăiată are gustul unui ceas deșteptător spart în mii de secunde verzi. Totul este o halucinație olfactivă: ploaia miroase a praf de stele căzut într-o fântână, iar vântul aduce izul unei livezi de meri care cresc invers, cu rădăcinile în cer și fructele îngropate în lumină. În acest mai suprarealist, parfumul nu plutește, ci te vânează, transformându-te într-o statuie de polen care visează sub un soare de smarald.

*cyberpoem în mai*

în această grădină a minții versurile se desprind singure din aburul dulce al serii: mireasma de mai e un mecanism de ceasornic strivit unde polenul de liliac se transformă în praf de clepsidră curgând prin nări ca un flux de amintiri nenăscute colorând respirația în nuanțe de indigo și tăcere

bujorii explodează în mătase cu miros de catifea și fier o rană deschisă în pieptul unei zile de sticlă în timp ce salcâmul își varsă zahărul alb pe tâmple ca o ninsoare caldă căzută din gura unui soare de smarald iarba nu mai miroase a pământ ci a verde electric a secunde proaspăt retezate de coasa unei luni de cuarț iar ploaia ah ploaia are izul unui depărtat vis de mare uitat într-o cutie de carton sub patul universului

totul e o beție de arome care nu se mai termină un parfum care te prinde în laț și te face statuie de vânt în timp ce luna mai te devorează cu o singură floare lăsându-ți în urmă doar un zâmbet de polen

©Ioan Muntean, 2026 https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/miresme-de-mai

[paperwounds]

Malfunction

Malfunction.

I have trouble containing the overloading thoughts.

Storage full. Error. Error.

A system without a process— I’m circuiting.

A closed album, songs repeating like a broken disc.

I wish I could shut down, but the power button is gone.

Running. I’m awake and running.

No rest. I fight for the silence.

In a world where people fight for freedom, I’m trapped in my own hell.

The words never reach my lips— a curse and blessing in one.

But if I could just slip…

Malfunction. Warning. Warning.

Reboot me. Erase the data. God, just hit beta.

I need an upgrade— I’m frying at the seams.

Error. code:enterdissociationmode

Dreams. It’s all just dreams.

I’m awake. Did somebody hear me?

Refreshed—silence.

Something’s about to break.

Stuck on a mode: do not disturb. Heading straight for something—

Stop. Stop. Curb!

Impact.

Wreckage. But I haven’t gone anywhere.

Stuck in my head— a ruin.

Can’t I stop this car if I’m driving?

Alone, I let them fall.

Tears.

Is it because of me? Do I draw them in?

Voices. Thoughts.

I thought I could escape this, but I can’t flee.

There’s no reboot for a broken machine.

Twisted, tangled in my own knots.

Unplug me.

Let me rest.

My thoughts float in a void, wrapped around me.

I can’t escape when I’m trapped from within.

Error. Error.

Shut down immediate.

I can’t operate if I refuse.

I’m shutting down.

Let me end this terror.

Error.

code:shutdownco—

(what happens when the thoughts overload the code? shutdown isn't always a choice. sometimes it's survival)

-do not repost :)

[amintiricronopediene]

umbra copacilor (cybersonet CCXLIX)

Sursă: umbra copacilor (cybersonet CCXLIX) – Blog – Cronopedia 19. (poezie, cybersonet) ~ ciclul Calendar ~ Secţiunea „Simetrii diurne” umbra copacilor (cybersonet CCXLIX) – pe drum de țară soarele scoboară cu pași obosiți iarba o strivește și foșnetul copacilor rostește povești bătrâne gata să se moară – și liniștea ca praf din ceruri crește se-aude-n sat o toacă fugară cu crengile din marginea…

View On WordPress

[amintiricronopediene]

idila primei atingeri (cybersonet CCXLIV)

Sursă: idila primei atingeri (cybersonet CCXLIV) – Blog – Cronopedia 14. (poezie, cybersonet) ~ ciclul Calendar ~ Secţiunea „Simetrii diurne” idila primei atingeri (cybersonet CCXLIV) – în zori când aerul e pur și rece te-am întâlnit pe poteca de humă cu pașii moi cu părul prins în spumă și mâna ta pe-a mea s-a vrut a trece – tăcerea dintre noi ce stă-n brumă sub mărul înflorit lumina sece s-au…

View On WordPress

[amintiricronopediene]

Ioan Muntean - într-o dimineață rebelă (cybersonet LXXVII)

Sursă: Ioan Muntean – într-o dimineață rebelă (cybersonet LXXVII) – Cronopediada grup – Cronopedia Maraton Panorama Literară 2024, decembrie 24. (poezie, cybersonet) ~ ciclul Calendar ~ într-o dimineață rebelă (cybersonet LXXVII) la râuri unde zorii se aprind cenușa nopții curge-n ape line pe cer un dor se-ntinde și se-ntind priviri ce leagă suflete străine sub pașii goi pământul încă-i cald și…

View On WordPress

[johnny-em]

Ioan Muntean - într-o dimineață rebelă (cybersonet LXXVII)

Sursă: Ioan Muntean – într-o dimineață rebelă (cybersonet LXXVII) – Cronopediada grup – Cronopedia Maraton Panorama Literară 2024, decembrie 24. (poezie, cybersonet) ~ ciclul Calendar ~ într-o dimineață rebelă (cybersonet LXXVII) la râuri unde zorii se aprind cenușa nopții curge-n ape line pe cer un dor se-ntinde și se-ntind priviri ce leagă suflete străine sub pașii goi pământul încă-i cald și…

View On WordPress