Masacrul din 1919 care a decimat comunitatea din localitatea bihoreană Tărcaia a fost comemorat vineri, cu ocazia împlinirii centenarului de la tragedie. De Sâmbăta Paştelui, pe 19 aprilie 1919, unităţile Armatei Române şi grupările paramilitare care le însoţeau au împuşcat în Tărcaia 91 de localnici civili maghiari, iar pe celălalt mal al Crişului Negru, în satul Grădinari, alţi 17. Ceremonia de comemorare a început la biserica reformată, unde episcopul Eparhiei Reformate de pe lângă Piatra Craiului, István Csűry, a vorbit despre importanţa momentului. "Lucrurile negate, uitate se răzbună şi vor răni tot timpul", a menţionat episcopul. Din cauza disensiunilor din rândul comunităţii maghiare, Asociaţia locală Pro Tarchan a organizat o comemorare separată, lângă zidul memorial al măcelului, aflat în apropierea bisericii. Reprezentanţii UDMR au participat la o altă comemorare, organizată împreună cu biserica reformată. La această manifestare, secretarul de stat în Ministerul ungar al Resurselor Umane, Gellért Sölch, a declarat: Plecând capul în faţa victimelor, tragedia de la Tărcaia devine parte a comemorării naţionale. "Vinerea Mare este un prilej de a ne confrunta cu finalitatea vieţii noastre şi este un bun prilej pentru ca noi să realizăm că în lume există rău. Totodată trebuie să ştim şi să credem că Vinerii Mari îi urmează Paştele, există înviere", a afirmat Gellért Sölch. Potrivit secretarului de stat, "prin ridicarea zidului memorial la Tărcaia au fost stopate frica şi ura, deoarece nu se doreşte ca acestea să fie parte a vieţii noastre, dar cele întâmplate nu vor fi uitate niciodată". La comemorarea organizată de Asociaţia Pro Tarchan a luat cuvântul şi preşedintele Partidului Popular Maghiar din Transilvania (PPMT), István Csomortányi, care a menţionat: Cauza divizării Ungariei în urmă cu o sută de ani a fost teama marilor puteri occidentale că Ungaria ar putea deveni un puternic concurent pentru ele. La Tărcaia s-a întâmplat acelaşi lucru, la o scară mai mică. Maghiarii din Tărcaia au devenit duşmani, doarece s-au remarcat prin hărnicia şi munca lor faţă de cei din jur. La rândul său, preşedintele executiv al UDMR Bihor, Ödön Szabo, a subliniat că "mai degrabă diviziunea îi ameninţă astăzi pe maghiarii din Tărcaia şi l-a rugat pe István Csomortányi să cedeze bisericii reformate organizarea comemorărilor şi să depună eforturi pentru a pune capăt acestei divizări. În răspunsul său, István Csomortányi a fost de acord cu demararea unui dialog în acest sens. De menţionat că în satele maghiare din Ţara Beiuşului a intrat Armata Română, după ce soldaţii Diviziei Secuieşti, susţinuţi şi de comunităţile locale, şi-au cedat liniile de apărare şi s-au retras. Alături de unităţile Armatei Române au intrat şi grupuri paramilitare, adunate din satele româneşti din zonă, care au primit permisiunea de a tâlhări şi ucide, liber, timp de trei zile. Măcelului i-au căzut victime 108 maghiari civili din cele două localităţi aflate de o parte şi de cealaltă parte a Crişului Negru, printre care femei şi copii. Pentru maghiarii din Tărcaia reprezintă o amintire dureroasă faptul că populaţia românească din zonă nu le-a fost alături, aşa cum s-a întâmplat în localitatea învecinată Finiş. Comemorarea masacrului de la Tărcaia a fost posibilă abia după 1990. În 1999, Asociaţiei Pro Tarchan i s-a permis amplasarea unui zid memorial în apropierea bisericii reformate, pe care au fost scrise numele şi vârsta tuturor victimelor masacrului.
