#obosita

[treisprezece-septembrie-blog]

Nu mai esti ca inainte,nu imi scrii,imi dai semnale ca nu mai esti interesat.. Atunci cum se face ca inca ma mai pastrezi in contacte, sa vezi ce postez?

[doareu2]

Obosită de noi doi, De atât de multe minciuni..

[in-tacto]

[mgalexberg]

Nu pot...

Dragule, am ajuns asa de rau. Nu stiu cum sau ce sa mai fac. Simt cum dorul de tine și absenta ta mă sufoca, nu mai pot respira, mă simt rău, mă doare, și nu vreau sa mă mai umilească iubirea ta, nu vreau sa mă mai doară absenta ta. Am ajuns sa te urăsc pentru ca încă te iubesc, și nu știu cum să îmi fac inima sa nu mai bata pentru tine, pentru ca așa ai învățat-o tu, ai învățat-o sa fie fericita lângă tine, ai învățat-o ce înseamnă sa te simți în siguranță lângă omul tău, ai invata - o la fericire, la iubire, iar acum tu nu mai ești și ea trece prin clipe cumplite fără tine sa o faci fericita. Îmi e așa de rău, nodul din gâtul meu se ridica tot mai sus, mi-a ajuns, nu mai pot! Cum fac sa mă dezvăț de tine, sa ma dezvăț de sarutul tau, de îmbrățișarea ta, de privirea ta,de iubirea ta, pentru ca toate astea dragul meu sunt cel mai puternic drog pentru sufletul meu. Sunt cea mai mare victima a iubiri neimpartasite, iubirea ăsta a făcut ravagii în sufletul meu. Dacă vreodată o sa întrebi de mine și ei Îți vor spune ca nu mai sunt, sa știi ca dorul, durerea și lipsa ta, m-au terminat. Dacă o sa afli ca nu mai sunt, sa nu te întristezi, desi ma indoiesc ca o vei face, dar îți spun sa nu te întristezi, pentru ca nu ai dreptul sa te întristezi. Pentru ca tu ești vinovat pentru tot, pentru depresie, pentru anxietate, pentru îmbolnăvirea sufletului meu. Tu ești de vina pentru tot ce mi se intampla și mi se va întâmpla. Nu ai dreptul sa te întristezi pentru ca ai plecat, ai plecat de lângă mine exact în momentul când eu învățăm sa zbor, m-ai învățat cum să fac primi pasi către zbor iar apoi m-ai abandonat în aer, fără a mă invata cum să dau din aripi. M-ai părăsit și eu atunci am căzut, și în drumul meu spre pământ, m-am lovit de toți nori astia grei, de toate crengile copacilor înalți și mi-au provocat numai răni, răni care nu se mai vindecă. Răni adânci și urate. Si in căderea ăsta a mea, tu nu ai fost la sol pentru a mă prinde, și m-am izbit atat de tare de pământ încât tot corpul meu a fost zdrobit și mi-a provocat moartea.  Si am murit, pentru ca nu ai fost acolo sa mă prinzi. Dar asta e, fiecare moare pentru ceva în viața asta, eu am murit pentru tine, eu am murit pentru ca am avut încredere deplina în tine, iar tu..ai plecat.

[eu-sunt]

De câte ori mai trebuie să mă ridic ca să rămân sus??

[sky-fall]

Ea.

Nu trebuie sa vorbesti cu ea ca sa-ti dai seama cine e defapt.Trebuie doar sa te uiti in ochii ei si iti vei de seama ca e trista.Uitandu-te si la cearcanele ei iti vei da seama ca nu a dormit, ca e obosita, nu doar fizic, ci si psihic.

E obosita sa mai spere, sa mai lupte,sa fie trista.Are nevoie de iubire ca sa simta din nou fericirea si doar o singura persoana i-o poate da.

[nu-regreta-nimic]

Poate n-are inima de piatră, poate doar are sufletul obosit şi nu mai poate să iubească.

[eu-sunt]

Încerc mereu să am grija de mine, dar nu promit reușita pentru că uneori uit sau obosesc...