Povestea lui Laurențiu Chiștoc
Ninge.
Zgribulesc până și sivarii din bar, ducând băcălașul la gură.
Culiocașul de tip calendar, foșnește zgomotos în mâna lui Laurențiu Chiștoc, care, descheiat la combinizon, suflă aburi, de topește fulgii în sus și-n jos, de la spirtul bambasit cu pâine, ca să țină saț.
La stația de transport public, urcă într-un Uazik de tip Buhanka și prezintă ce are în culioc - o chiflă pufoasă dulce, jumătate de baton feliat și o cehlușcă de ceva select. Era zi mare - era ziua lui.
Lifteorul Laurențiu Chiștoc avea puțin de lucru pentru acea zi - de instalat o oglindă într-un lift sovietic și de uns niște uși cu mazut, că le fură liftul. Ce-o fi însemnând asta, vom afla mai târziu. Planul era grandios. Două misii și repede după, asta micul dejun, dar n-a ajuns. După o borâtură verde-n lift, în timp ce locatarii etajului 4, explicau sârguincios că după ce vine liftul, ușa nu se deschide, dar o fute mai departe, la următorul pasager - o doamnă fără gât, lucrată toată viața-n țăh, l-a tras umilitor, pe Laurențiu Chiștoc de salopetă și zapezdit cu fruntea de mazut în colțul de la lift, într-un chironaș îndoit pentru a nu se anina lumea, dar tocmai el și fusese motivul făntănelului de iușcă, ce-i țâșnea ca din șpriț, din capul disperat - dejunul și cehlușca, nu mai sunt atât de aproape la orizont.
Scuzele de cuviință, au fost adresate celor 2 locatari prezenți, dar fruntea i se tot umfla, de începu să ia forma unui cur de babuin și atunci nu mai era loc de snacks, cehlușcă și baton, ci de mâna chirurgului care-l cosea, fără anestezie, de la adierile de bomj, a-lu' Laurențiu Chiștoc, "mult serbatul".
Sfârșit.










