Confesiunile unei inimi frante
Simt ca trebuie sa vorbesc despre asta, desi probabil multi o sa ma numeasca nebuna, dar simt ca daca nu vorbesc acum o sa o iau razna.
Am iubit, candva, cu multi ani in urma, o persoana care mi s-a parut absolut minunata…si care acum mi se pare cel mai mare monstru pe care l-am intalnit vreodata. Il numesc monstru pentru ca eu i-am oferit inima mea pe tava, iar el a avut grija de ea, pana intr-un punct, cand a trantit inima mea de pamant si a calcat-o in picioare. Stiu, o aa ziceti “Alta cu inima franta care nu poate trece peste o inima franta”.
Dar nu despre asta vreau sa va vorbesc….ci despre cum am trecut momentul, despre cum eu am devenit un monstru la randul meu.
Ca sa trec peste aceasta dragoste enorma pe care am avut-o pentru el am inceput sa il urasc. La inceput l-am urat pentru ca a cautat o alta fata in locul meu, apoi pentru ca a vrut sa luam o pauza (de parca poti pune pe stop dragostea si apoi sa ii dai drumul din nou cand se face verde), apoi pentru ca a spus ca o sa fim prieteni in continuare dar el nu imi raspundea cu lunile la scurtele mesaje pe care i le lasam. Problema e, ca ura a inceput sa se hraneasca cu dragostea, si fara sa imi dau seama am ajuns sa il urasc la fel de mult pe cat il iubisem candva.
De frica, am inchis toata ura intr-un cufar si l-am aruncat in cel mai intunecat si adanc loc din inima mea. Pot sa spun ca am o cutie a Pandorei. O cutie care ma sperie si pe mine. De ce spun asta? Pentru ca atunci cand cineva ii mentioneaza numele imi vine sa ii cuprind cuvintele si sa i le indesc inapoi in gura aia nenorocita. Si imi vine sa urlu de nervi si sa le interzic tuturor sa ii mai spuna numele.
Si il urasc atat de mult incat, daca ar fi sa il mai vad vreodata in fata mea, sa iau un ciocan si sa il arunc direct in teasta. Si Doamne, cat de mult as putea sa il fac sa sufere, pentru ca da, am darul asta suprem de a face pe cineva sa isi piarda mintile doar spunand cateva cuvinte, cuvinte ce lovesc ca o sageata tinta exact unde trebuie. “100 points for me, you fucking dickshit!!”
Jur ca, daca viata lui ar fi in mainile mele, daca cineva imi va spune “Poti sa il salvezi, alegerea e a ta si numai a ta”, m-as uita la el cu un zambet pe fata si as spune “Ei bine, sper ca ti-ai spus ultima rugaciune. Ne vedem in iad.” Da, atat de mult il urasc.
Si din cauza asta imi e mie frica de mine…pentru ca monstrul a creat un monstru la randul lui. Si Doamne ajuta, nu vreau sa il mai vad niciodata, sau cutia Pandorei se va deschide si il voi omori eu cu mana mea.
blakekathryn
baratheonpilled
areudirty
tangentwithtanner
stormborns
