d e v o n
almost home
RMH

#extradirty

Andulka
Cosimo Galluzzi
dirt enthusiast
Sade Olutola

Origami Around

No title available
Not today Justin
h
Monterey Bay Aquarium
Mike Driver
$LAYYYTER
KIROKAZE
occasionally subtle
he wasn't even looking at me and he found me
PUT YOUR BEARD IN MY MOUTH

@theartofmadeline
seen from United States
seen from United States
seen from United States

seen from United States

seen from United States
seen from United States

seen from United States
seen from United States

seen from United States
seen from United States
seen from Maldives
seen from Lithuania

seen from Malaysia
seen from India
seen from United Kingdom

seen from Türkiye

seen from United States

seen from United States
seen from United States
seen from United States
@doar0fata
via weheartit
Când am întrat prima data pe acest site am scris despre tine,cum ne-am cunoscut,cum ne-am despărțit,cum ne-am împăcat și reiubit.Am scris ce sentimente aveam eu,dar păcat ca le aveam doar euu! Am fost proasta crezând ca tu ma iubești,dar ce om se schimba dacă ii este deajuns sa greșească o singura data. Am sa povestesc pentru ultima data prin ceea ce am trecut,acum este diferit m-am vindecat de tine și de tot ce mi-ai provocat!
Ne cunoșteam de mult timp,aici am dat startul la o iubire ce eu o credeam cu adevărat,a trecut timpul începusem sa uit de tine dar destinului meu a vrut sa te am iar,ok..a fost ceva diferit dar după primul an împreună tu ai greșit,am iertat,nu spun ca nu am greșit și eu,dar prostesc și din ambiție. Nu puteam sa pun stop și sa cred ca eu pot fericita fără tine,ma mintea,plângeam și nu îmi mai iubeam familia din cauza ta. M-ai făcut sa cred ca iei ma mint și ca ne vor Raul,ca nu te plăceau pe tine,ai reușit atunci sa ma manipulezi intr-un anumit fel încât sa fiu de partea ta,iar eu am acceptat ca inima te iubea. Cu timpul părinții tăi te-au învățat sa profitat de mine,l-ai ascultat mai ales pe el,pentru ca să fim sinceri făcea același lucru cu mama ta,care știu ca o iubești enorm,dar tu ai făcut aceleași greșeli ca și el. M-ai folosit,si cu iubire,si sa stau lângă tine mintindu-ma ca o sa facem un viitor împreună. 3 ani în care nu ne-am ales cu nimic,în acest timp puteam sa fim fericiți în alt mod și cu altcineva . Am acceptat sa stai în ro și eu sa fiu plecata,dar nu voiam sa accept ca tu ma înșeli. Am descoperit ca ma înșeli în anul 2020,nu știi astea,ca nu aveam destule dovezi sa ți le dau pe tava.in masina ta erau prezervative,unghii,pff par negru pe care l-am găsit și la apartament și în casa la tara în peria mea chiar. Dar ma sucea ceva și spuneam ca nu are cum,ca tu ma iubești ma respecți,ca stau cu tine și fam ta,ca nu ai cum sa faci asta. Greșit,tu chiar o făceai,intr-un final am început sa cred ca nu ma mai iubești,nu mai putea sa iubești doua persoane,ea era ceea ce îți plăcea,eu nu,ne certam din nimic,te enervai cand auzeai ca iti bat apropouri de ea . Mi-am confirmat ca ma înșeli cu ea atunci când te-am întrebat ce cauta în acel oraș,ai spui ca nu știi...dar ce tu nu știi e ca eu renunțasem la tine de luni bune,renuntasem sa te mai caut,sa știu cum esti,nu îmi mai pasa dacă ai bani,dacă nu,dacă ai manacat dacă iti este rău,pur și simplu am așteptat sa spui tu pas. Mi-am dat seama ca nu te mai iubesc și ca pot trai fără tine atunci când mi-a plăcut un băiat,eu nu fac asa,dar cu el s-a întâmplat,el mi-a deschis mintea și am spus ca dacă eu sunt în stare sa te înșel tu sigur nu ai ezitat!! Am terminat intr-un mod simplu,normal ca nu ai avut sânge în tine sa îmi spui ca ma lași privindu-ma în ochi,ai dat mesaj,dar mai bine. Ești un trecut,doar începutul mi-a plăcut,restul a fost doar folos din partea ta. Nu mai vreau niciodată o relație toxica cum am avut cu tineee,sunt mai atenta la ce o sa imi aleg,am încheiat orice postare despre tine,în sufletul meu nu mi existi,sunt amintiri normale nu le pot uita,dar contează ca nu sufăr. Am fost fericita ca nu te mai am,am simțit ca mai eliberat,si ca pot fi cu adevărat ceea ce vreau eu,liberaa și sa iubesc ceea ce e pus deoparte pentru mine .
Acum sunt singura,si cred ca e mai bine asa,ok,sunt deschisa sa cunosc persoane,dar întâi vreau prietenie nu dragoste din prima,nu exista! Aștept aceea persoana sa ma iubească sa o iubesc și toate de la sine,dar pana atunci vreau totuși sa îmi îndeplinesc dorințele mele!!!
Cum e asta? 🤣🤣🤣🤣 @curierulv2 https://www.instagram.com/p/CVqNl5OhWSU/?utm_medium=tumblr
Încerci sa încarci un gol,o distanta,ești la fel de iubitor și sentimental...far km astia o fac anaibi de grea. Pici în tentații fără sa vrei,glumești,razi și când te pui în pat iti rămâne gândul la zâmbetul altuia. E inevitabil,inima uneori o ia razna fără sa te anunțe,cand ramai singur cu tine realizezi ca te gândești la el,si nu el cel din totdeauna,un alt el,nou,și care îți dă atenție pana când nu mai poate. Știi toate consecințele,știi în ce te bagi,si înțelegi ,pentru un sentiment ce era în arhiva,vrei sa îl simțit iar și nu iti pasa de consecințe,înțelegi situație,dar iti și place compania. Oricât de tare as fi eu,mi se intampla rar sa imi placa de cineva,și atunci când încep sa ma învăț cu el,cu parfumul lui,cu atingerile ,trebuie sa pun stot...pentru ca tot eu am de suferit. Pun suflet repede,ma atașez al nabi de repede de cine îmi este pe aceeași linie de plutire,si imi este greu sa uit,stau ca proasta acum și aștept un mesaj,asa cum am facut mereu,astept....si nimic mai mult,tot eu aia dezamăgită,tot eu proasta care ii vine sa plângă ca este tot singura din toate tachinarile alea. Te bucuri degeaba când îl vezi o ora sau câteva minute,tot tu ramai cea rănită,tot tu stai cu gandul,oare o veni și azi,tot tu ai lacrimi în ochi și vezi ca ești la fel de singura,poate și mai singura,ca te-ai învățat cu el. Ok....bărbatul vieții tale e cu tine,te întreabă dacă ești bine,mananci,si se termina conversația...tu ești a lui și el al tău,clar. Dar când dai peste cineva fără sa vrei,și te abții sa nu fie ceva ca ești conștientă de ce urmează și ce o sa se inrampla cu sufletul tău,este inevitabil,iti pare rău,ca te atașezi și când vezi ca trebuie sa te răcești o iei razna ca începea sa iti placa anturajul,iti placea ca te alinta... Dar vine momentul când trebuie sa uiți,ca nu este nici măcar o șansă să fii cu el,1 ai pe altcineva,2 are el pe altcineva și 3 nu puteți avea nimic amândoi ca apare distanta,si timpul sa te controlezi când și cum sa vorbești. Off betty,ești prostuta și nu vrei sa accepți asta odată pentru totdeauna!!
Azi nu știu cum sa încep,si cu ce sa încep.sunt dezamăgită de mine,din toate punctele de vedere,mi-as dori în acest moment sa nu exist,sa nu se știe de mine sa nu ma fi făcut mama mea. Oricum m-a adus pe aceasta lume doar sa sufăr,sa îmi aleg o viata plina de amar și suspine,sa fiu injurata și batjocorita sa nu fiu apreciata tot timpul,atunci când nu este scopul atins te scuipa ca este și el băiat mare. Ma simt un nimeni,singura de când m am născut și pana acum,mereu intr-o camera cu 4 pereți,mereu eu cu mine și lacrimile mele. Cred ca fiecare vara,în aceadta luna eu sufa,mult de tot. Nu are cine sa ma înțeleagă,nu vor,sunt o marioneta ce trebuie sa execute,un robot ce se învârte după bani și tot nu ii are,tras la răspunde pentru tot ce face. Am gânduri când vreau sa dispar de aici,când vreau sa ma ia Dumnezeu,sau sa plec eu la el,dar nu pot sa o fac ca iubesc prea mult,pe cei de acasă I am lasat sa aștepte,el....nu stiu așteaptă și aștept,nu sunt cu nimeni lângă mine,am ramas sigura sa ma lupt cu mine sa trag de mine sa vb cu mine. Da...vorbesc sigura,pentru ca nu imi mai suport gândurile vreau sa le elimin sa le dau afara. Nu stiu cu ce am greșit,nu stiu de ce este asa,de ce toată lumea uita de mine când am o perioada proasta. Mai ales tu,nu erai asa....ceva te schimba și nu știu ce,dacă sunt femeile sau bani,dacă este o nenorocita sau bani...nu pot sa înțeleg,vreau sa vi aici sa lămuresc odată ce am pe suflet asta ,bine înțeles dacă vrei sa discuți sau dacă vrei sa vi aici sa vorbim. Nu cred ca iti lipsesc,sunt 4 luni de când nu ne am văzut nici virtual nici măcar real...ma doare sufletul și nimeni nu o sa înțelegi vreodată
Ce este fericirea?
Te întrebi pe tine si pe cei din jur și nu ai nici un răspuns,nu o simțit,nu o trăiești. Visez același cosmar în fiecare zi,și nu ma mai trezesc . De luni bune în aceeași stare,nimic schimbat,cobor câte o treapta în fiecare zi,și nu înțeleg de ce nu urc,imi doresc și nu am putere sa o fac .Cand exista scanteie vine o adiere și o stinge lasandu-ma sa ma chinui sa o aprind iar și iar fără a avea un rezultat,nu reușesc sa ma incalzesc, parca totul ar fi înghețat,timpul este oprit în coșmarul asta din care nu pot sa ma trezesc ! De ce,de ce tocmai eu am fost aleasa sa suport toate acestea,de ce tocmai eu sunt aici in nefericirea asta,în dezastrul ce ma acopera,de ce nu stiu sa ies?
Si pana la urma ce este fericirea?cum dai la o parte norii sa vina soarele,este asa de întunecat aici,nu stiu unde ma aflu,totul negru și doar umbre..merg pe strada și nu realizezi ce fac,unde ma duc...ce o sa se aleagă de viata asta care mai are mult de suportat,si de luptat cu propria provocare?
Unde este locul unde poți face orice si sa fie în favoarea ta,nu în defavoare? Nu pot sa răspund și dacă eu nu stiu cine naiba știe cum iesi din asta,din dezamăgirea de sine,de orice venit,de oricine te înconjoară. Sunt doar un pion neimportant,unde îl muti, acolo sta și așteaptă sa l lovești,sa l distrugi prin interior,si sa îl lași prin exterior cu o fata ca totul este bine! Sunt secunde cand ma întreb ce caut aici,de ce sunt aici,de ce mi s-a dat viata dacă nu pot sa o trăiesc...doar sa o urăsc pentru simplu fapt ca nu am pic de noroc,ca nu am pic de curaj,nu am pic de încredere în mine! Fericirile pentru mine nu exista,nu stiu sa ma bucur pentru ce am lângă mine,nu stiu sa apreciez nici o particula din ceea ce am,pentru ca nu am nimic..o secunda și restul sunt doar speranțe banale,de care nu beneficiez.
Sunt degeaba aici,nu stiu sa lupt cu mine,cu cei din jur,tac și ma uit,nu stiu sa ma ridic,nimeni nu poate sa o facă...ca sunt prea scufundata in propria dezamăgire!!
Când plănuiești o surpriza toată săptămâna,si realizezi ca la sfârșitul ei ai tu parte de una!
Ei bine,i-a ieșit,toată săptămâna m-am gândit cum sa trimit,cum sa aflu ce ii place și ce are nevoie acum,totul fara sa stie el. Dar se prinde repede,sau ii vin rezolvarile imediat. Azi mi-a spus ca nu poate sa vina sa ne vedem,ca si-ar fi dorit la fel de mult ca si mine dar timpul încărcat il impiedica. Am oftat,ma gandeam cat de frumos ar fi fost o ora cu el dar m am pus pe asteptat si sa sper la o alta data,am stat asa toată ziua pana in momentul cand l am vazut intrand pe usa, uitamdu-se la mine asteptand sa imi vadă reactia. Iti imaginezi ca am avut o secunda de pauza si dupa sa ma duc in bratele lui,sa ii caut buzele,sa il sarut peste tot si sa il simt langa mine. Nu ma asteptam,ca m-a tinut asa pana cand a foat in fata mea,nu a spus absolut nimic,este a doua oara cand imi face asta,si am fost foarte incantata. Il iubescc enorm,chiar daca de dimineata este la munca,el a venit sa ma faca fericita,nu a ratat ocazia,a vrut sa ma impace,si sa nu mai suferim de dor. Conteaza asa mult minutele cand suntem impreuna,le pretuesc de fiecare data! Il iubesc enorm,pentru felul lui de a fi,prin gesturile pe care le face. Imi place cand vrea sa ma vada fericita,imi place sa il fac fericit. Si da,a aflat de surpriza mai repede decat trebuia,dar nu imi pare rau,totusi l-am uimit,si a mai fost inca un gest de iubire,ca suntem totul unul pentru celalalt si nimic mai mult . Te iubesc sufletel,si mi-as fi dorit sa nu iti fi dat drumul din brate,dar nevoiele ne impiedica. Inca imi este dor de tineee🥺❤
Nu am mai scris de multa vreme,nu s-au schimbat foarte multe. Viata mea este pe același curs plutitor,sa spun ca un pic mai bine,de ce bine,pentru ca au dispărut certurile cu mama,si imi place ca nu imi mai da motive sa tip la ea,ma doare când fac asta .
Dar exista o paranteza la certuri,este fratele meu,care de la un timp încearcă sa ma amenințe,cu tot felul de discuții care nu sunt adevărate nici 1%,il las sa își vadă de drumul lui,de relația lui...nu de a mea.
Dar despre mine,ce sa spun,sunt bine,am tot ce îmi doresc și ce iubesc lângă mine,doar el reușește mereu sa ma tina pe picioare. În acest blog,este vorba numai despre el,cum mi-a dat puterea de a vedea,de a simțit iubirea îndeaproape si la distanta,cu bune,cu lipsuri dar si cu ajunsuri. Am momente când vreau sa ii mulțumesc ca m-a scos din acea lume in care traiam,inchisa,in care vedeam doar roboti.Acum ma uit in jurul meu și vad alta persoana in mine ,mai încrezătoare,mai vesela,aranjata,stie cand vrea un lucru,m am învățat sa am tot ce îmi doresc,si tot ce îmi doresc cel mai mult este mereu in fiecare zi,iubirea lui. Sfârșitul acestei luni o sa vina cu o noua varsta pentru el,am crescut și ne-am dezvoltat unul sub ochii celuilalt,chiar dacă nu am fost mereu impreuna,dar 6 ani totuși contează,i am învățat stările,si el mie fără a fi nevoie sa le spunem,le simțim. Sau poate au fost multe persoane care au vrut sa ne despartă,dar nu au reușit,din cauza asta,ca destinul este al nostru,sa fim împreună. Abia aștept sa vina ziua când o sa fie plina de urări,iubire spusa,amintiri pe care le avem impreuna in tot acest timp. Te iubesc atat de mult încât as face orice pentru tine,si sper sa iti dai seama,ca doar pe tine te am! Prin tine pot respira,pot trai cu adevărată!
Simt nevoia sa scriu,sa imi pun toate gândurile aici,dar uneori nu le găsești pentru ca le simtit prea mult,si nu au cuvinte sa le descrii.
Si când te gandesti ca....
Ești judecat,tratat cu doua fete și cu o indiferenta absurda de propria familie. Crezând ca ei iti vor binele dupa propriile lor concepții,nu le asculta pe ale tale,crezând ca ele sunt deplasate,bagabontesti,și tot ce nu țin de ei. Iti vine sa fugi,sa te ascunzi de ochii lumii,sa nu te mai judece,sa nu mai vezi cum încearcă sa te descurajeze de ceea ce ești.
Imi este teama sa rămân singura,imi este teama de cei patru pereți,imi este frica de mine,de ideile mele,imi este frica sa imi mai spun opinia,de ce ma deranjează,sau sa specific ceva.Plang si ma consum prea mult,nu stiu ce înseamnă să nu pui suflet,sa nu dai importanta,imi fac fel de fel de gânduri,filme despre orice, si cred ca asta o sa ma sfârșească. S-a instalat în mine orice frica,de a vorbi,de a cere păreri,de a oferi păreri,de a povesti ceva,de a ma descarca...de ce?,pai din vină ca mereu sunt judecata,lăsată la o parte dacă spun un lucru,nu sunt demna de locurile în care stau,de nimeni,de nimic...ma consum și atât,nu reușesc nimic mai mult ,oricât mi-as chinuii.Sunt o persoana prea lașă,imi înjosesc personalitatea ,si daca asta reușesc sa fac deja sunt o cauza pierduta,fără a mai avea vreo speranța .
Ma amăgesc,ca este cineva lângă mine,ca o sa reușesc ceva,ca o sa ajung la punctul ala maxim pe care ni l am propus...dar nu o sa poți,pentru ca in jurul meu sunt mii de oamenii ce tipa ca nu o sa realizez nimic,ca nu o sa fie niciodata nimic dacă nu știi cum sa lupti. Dacă tu te pierzi în acele voci,considera ca ai pierdut si controlul asupra ta.
Sunt devastata,si conștientă ca tot cu el o sa trec peste asta,dar ușor...pentru ca în creierul meu nu mai este nimic activ 100%,am ajuns sa ma îndoiesc si daca sa pornesc cu piciorul stâng sau drept,nu mai am nimic de încredere în mine,si atunci când îți pierzi încrederea în tine insuti e un moment mort,ca nici tu nu mai știi ce sfaturi sa iti dai ce decizie sa iti iei,daca este cu efect pentru tine,sau doar un drog.
Tot ce am tastat acum acum,e la nervi,la supărare ca nu ma crede nimeni ca am si eu altele pe cap,ca ma gândesc și eu la tot felul de lucruri,2 jigniri,2 persoane diferi mi-au pus capac,fără ca ei sa fie conștienți ca ma rănesc. Sunt persoanele care au mereu dreptate...eu mereu criticata