Noapte de Decembrie
Era o noapte friguroasă de Decembrie... zăpada acoperise tot, frigul mistuise tot oraÅŸul... ici colo se vede o urmă de verdeaţă spălăcită, de parcă ar fi dat cineva cu clor peste... Singur pe stradă, mă plimbam pierdut, dezolat, prin centrul oraÅŸului. Un loc plin de viaţă altădată, acum era pustiit de gerul adus de regina iernii. Zâmbind crud, se bucură de o plăcere bolnăvicioasă. Incercam să ignor, dar nu puteam... Pe minut ce trecea, simÅ£eam cum frigul îmi pătrundea în vene tot mai tare, lăsându-mă rece, dar nu puteam să mă adăpostesc... ÃŽn zadar rătăceam prin oraÅŸ, răscolind după un adăpost... căldura era temporară, iar gura îmi devenea tot mai amară, aÅŸa că... Eram singur, într-o noapte de Decembrie...Â