As vrea ca acesta scrisoare sa fi inceput cu draga... dar nu este aceasta scrisoarea care va incepe asa. Aceasta este scrisoarea in care eu voi incerca sa spun ce a insemnat pentru mine ziua de Sf. Nicolae si este prima din cele cateva povestiri pe care le voi scrie doar despre noi, despre mine si despre tine, despre ce cred eu ca sa intamplat cu noi, cu iubirea noastra.
Revenind la ziua de Sf. Nicolae si ca sa pot sa te fac sa intelegi ce am simtit eu, va trebuii sa incep cu 2 zile inainte cand eram in drum spre un mare oras (nu voi spune care de dragul povestirii), de unde trebuia sa cumpar un echipament pentru firma la care lucrez. Ca sa vezi cat de defect eram, la intrare in supermarketul cu pricina am vazut un cuplu de tineri care tineau de mana o fetita, si atunci parca minte mea a luat-o razna si mi-am dorit ca aceia doi sa fi fost noi si ca sa nu uit aceasta imagine, am scos telefonul si am facut o poza,(ti-am trimis si tie acea poza mai târziu). Dupa ce am dus echipamentul la masina am revenit in superamarket pentru ca trebuia sa cumpar dulciuri de Sf. Nicolae si cum eu ma gândeam deja la tine, am inceput sa alerg dupa un ceva care sa iti aduca aminte de mine in aceasta perioada. Dupa ce am avut in mana poate cateva zeci de chestii unele mai mici, altele mai ciudate si cand incepeam sa imi pierd speranța ca voi gasi ceva care sa ne reprezinte pe noi si ceea ce avem noi, am gasit acea pisica... Nu stiam atunci ca nu va fi ceea ce așteptai tu... explic mai jos de ce...
Zis si facut, cu echipamentul, dulciurile si pisica in masina, am plecat spre casa si m-am gandit ca este bine sa opresc la firma unde lucrai tu, sa vad ce faci si sa intreb ce ai vrea sa primesti de Sf. Nicolae. De aici a inceput declinul meu in abis... Din toată acea discutie am retinut ca tu vrei ceva mare si frumos an de an si ca ceri din timp si ca ai facut-o deja si ca anul asta nu o sa primesti pentru ca sa intamplat ceva, ceva rau. Eu deja simteam ca sunt in plus pentru ca nu mie nu imi cerusei inca nimic, dar am zis ca totusi vreau si dovezi, de asa e in dragoste nu crezi nici macar ceea ce vezi, dapai ceea ce auzi. In fine. Tot in aceiasi zi ai tinut sa precizezi inca odata, asa din senin, cum nu ne portivim noi deloc, atunci m-am intors cu spatele si m-am gandit ca ceva ai plănuit tu și ca sigur se va intampla... Nu stiam atunci ce anume, insa aveam sa aflu in urmatoarele 2 zile intr-un mod brutal. Ziua urmatoare am inceputo foarte prost, aveam un plan care nu sa ma concretizat, am venit mai devreme sa incerc sa pun acea pisca intr-un sertar cu un biletel insa am avut ghinion, la 1 minut in spatele meu a aparut o colega de-a ta, apoi un alt coleg si dupa si tu... Si uite asa am pierdut un timp in care trebuia sa scot la imprimata acel biletel. Cum insa acel mic cadou trebuia sa ajunga la tine cu orice pret, il cumparasem cu drag si vedea din toata inima mea, ti-am dat mai traziu un sms cu locul unde era si pana al urma a ajuns la tine insa eu nu am fost acolo sa te vad cald l-ai gasit. Tot in acea zi am ajuns si eu pe la tine si a inceput dezastrul pentru mine. De ce spun asta? Asta sa intamplat. Cum eu imi doream sa vad ce parare ai despre mica mea pisca, am intrebat daca ai primit ceva de Sf. Nicolae, ironic sau nu, am primit si raspunsul ca nu ai primit pentru ca sa întâmplat ceva si ca probabil nu o sa primesti. Ce oare a fost in sufletul meu, cand eu ma asteptam sa spui ca am primit si asta a contat pentru tine. Cum oare sa ma manifest eu cand vad ca persona care inseamna totul pentru mine regreta “ca poate” nu va primii nimic de la cineva care nu ar fi trebuit sa conteze. Cum oare sa ma prefac eu ca nu vad ca tie iti pasa mai mult de faptul ca nu vei primii de la el ceva in loc sa vada ca mie mi-a pasat și eu m-am gândit la tine. Cum puteam eu sa fiu atunci. Dezamagit? Pierdut? Nepăsător? Si cum nu ma lamuream am ales sa iti dau un mesaj dupa program si lucrurile sau lamurit, tu ai raspuns simplu si sec "uite m-am certat cu cineva foarte rau..." Eu am facut ce face orice om indragostit care credea ca cearta cu acel cineva te va apropria de mine si am spus ceea ce credeam, ca totul va fi bine sau mai bine pentru ca lucrurile se vor aseza si pentru noi. Normal ca nu a fost asa! In loc sa spui “am incredere ca va fi bine pentru noi” tu spui exact invers, eu nu mai am incredere in asta. Uuuuu am ramas stupefiat, sti senzatia aia cand iti sta inima in loc... Probabil o sti! Nu credeam ca se intampla asta de Sf. Nicolae, si am inceput sa ma mint singur, maine va fi bine când se va liniști și ea. Nu a fost asta. Tu ai continuat sa dai in mine deși eu nu greșisem cu nimic, “maine nu vreau sa mai vorbescu tine pentru ca asa vreau eu. Punct!” Și eu iar ma întreb, ce am facut asa de rau? Cu ce am gresit eu?
Si vine si ziua de Sf. Niculae, ziua in care m-ai tratat asa cum am meritat, cu spatele! Prost, naiv și cu o iubire de care mi-a pasat doar mie, îndrăznesc sa cer o explicatie seara si ea vine ca si clieseul cel mai folosit intro despartire "Imi pare rau! Nu vreau sa te fac sa suferi..." Cum sa nu vrei, vrei si o faci. Faci tot ce poti ca eu sa sufar. De ce? Inca nu am inteles. Mereu ti-a fost usor sa ma arunci la gunoi, cand ai vrut tu cum ai vrut tu. Poate nu am fost pe masura asteptarilor tale, nu te-am iubit cum ti-ai dorit, cum ai vrut, nu am fost persoana de care aveai tu nevoie, poate el a fost mereu mai bun, poate lui i-a pasat mai mult decat mie (desi nu cred asta, dar am scriso de dragul lecturii)... poate pe el il iubeai cu adevărat (desi decât sa iubești o persona care nu este deloc ceea ce ai vrea tu, nu mai pun încă o paranteza deși ai merita), poate ne iubeai pe amândoi si l-ai ales pe el (deși am întrebat dacă iubești doua persoane in acelasi timp și ai spus nu, tu ma iubeai pe mine...ha). Nu stiu si nu inteleg ce am fost cu adevarat in ochii tai!? Poate am fost doar o aventura, poate aveai nevoie de ea, nu stiu inca. Poate am fost doar o razbunare (probabil aveai motive sa te răzbuni)! Inca nu stiu si nu am inteles cu adevarat motivul pentru care ai renuntat la mine. Totusi imi pun zeci de intrebari in minte si tare as vrea ca tu sa imi raspunzi la ele. As vrea sa ma faci sa înțeleg! Poate as fi putut intelege multe lucruri… Aş fi putut înţelege că nu mă mai iubeşti. Aş fi putut înţelege că ai realizat că nu sunt eu persoana alături de care să îţi doreşti un viitor. Aş fi putut înţelege că te-ai schimbat, că nu mai mai vezi la fel, că nu mă mai preţuieşti la fel cum o fac eu. Aş fi putut înţelege că nu mă consideri destul de bun pentru tine, că îţi doreşti altceva ce nu sunt nici eu, nici el. Aş fi putut înţelege că vrei sa ramai cu el în viaţa ta. Aş fi putut înţelege că nu mai însemn nimic pentru tine, dacă, mi-ai fi spus toate acestea cu sinceritate şi cu puţină mila… cu acea mila cu care ar trebui să anunţi o persoana dependent de dragostea cuiva că-i iei totul. Că-l laşi fara sperante, fără niciun vis. Nu iar prin SmS! Aş fi înţeles totul, oricât de greu mi-ar fi fost să accept… Dar n-am reuşit să înţeleg de ce mi-ai facut astea. N-am reuşit să înţeleg laşitatea şi lipsa de demnitate de care ai dat dovadă. N-am reuşit să înţeleg lipsa de respect pe care mi-ai arătat-o. N-am reuşit să-ţi înţeleg lipsa conştiinţei şi cruzimea cu care mi-ai prelungit agonia desi ai văzut cât de mult rău îmi face atunci când ma faci sa ma simt nedorit, neiubit, în plus.
N-am reuşit să înţeleg de ce n-ai făcut măcar un ultim gest de omenie şi să mă părăseşti frumos, cu eleganță, privindu-mă in ochii așa cum am vorbit! Fără amintiri urâte, fără să mă faci să te detest. Fără să-mi împovărezi sufletul cu regrete şi cu vini nemeritate. Şi nu, n-am reuşit să înţeleg de ce nu te-ai gândit măcar o clipă şi la mine, la faptul că deja de prea multe ori iti bati joc de mine si de tot ceea ce simt pentru tine.
N-am reușit să înțeleg de ce m-ai irosit, de ce m-ai risipit, de ce m-ai folosit. N-am reușit să-ți înțeleg egoismul și indiferența.N-am reușit să înțeleg cum ai putut să devii dintr-o dată o persoana nepăsătoare. N-am reuşit să înţeleg de ce ţi-a fost mai uşor să taci, să te prefaci şi să mă amăgeşti. N-am reușit să înțeleg de ce nu m-ai lăsat din clipa în care n-ai mai avut nevoie de mine, de ce m-ai lăsat să visez în continuare și să lupt inutil să te fac fericita. N-am reușit să înțeleg cum te puteai bucura in ziua urmatoare cu el la telefon si cu spatele la mine
N-am reuşit să înţeleg cum e posibil ca iubirea să devină indiferenţă atât de uşor…
Aş fi putut înţelege că asa ai decis TU ca povestea noastră de iubire să nu aibă un final fericit pentru mine, dar n-am reuşit să înţeleg de ce ai ales să îmi oferi un final nemeritat, plin de regrete şi durere.
Nu te judec. Stiu ca nu m-ai iubit si nu o vei face vreodata si nu iti port pica. Din contra, tin la fel de mult la tine ca si pana acum. As vrea sa nu ma mai sa ma gandesc la tine si la tot ce a fost, dar o voi face pentru ca asa sunt eu. Nu m-ai cunoscut niciodata cu adevarat si singurul meu regret din toata aceasta poveste este faptul ca m-am indragostit de persoana care nu avea nevoie de asta. Poate daca era alta persoana care sa aiba curaj... dar asta nu este ceva tu vei intelege vreodata.
Imi pare rau ca ai fost tu, dar nu uita, viața nu iartă!