Dus-intors

[kadiay]

Gilbert Albert, un bijutier genevez

Gilbert Albert, un bijutier genevez

Cred că este deja cunoscută fascinația mea pentru bijuterii, care momentan îmi ocupă 4 sertare, de toate formele, culorile, dimensiunile șamd. Așadar când am văzut afișul pentru o expoziție de bijuterii ale lui Gilbert Albert m-am bucurat ca un copil mic. Am trecut pe lângă atelierul lui timp de 15 ani, cu un stop obligatoriu la admirat ”gândacii” din vitrină de absolut fiecare dată. Gilbert…

View On WordPress

[kadiay]

Pagini de jurnal (47)

Am adaugat o nouă pagină de jurnal pe blog (#47)

Pagini de jurnal (47) Săptămâna trecută… a fost peste medie de activă. Am fost din nou în Geneva pentru câteva zile (tocmai mi-am adus aminte că am refăcut lista cu restaurantele preferate) și ne-am întors la timp in Bergen pentru un mic festival culinar local (mult mai mic decât în anii precedenți). Am cumpărat lefse – un desert local, un fel de aluat copt și umplut cu unt și zahăr; plus…

View On WordPress

[kadiay]

Începutul lumii în varianta chineză

Începutul lumii în varianta chineză

După 4 luni de carantină, am început să cautăm locuri de vizitat care respectă regulile sanitare dar totuși sunt deschise. Nevoia de nou este chinuitoare, mai ales după atât de mult timp de stat în casă și mers la slujbă. Așadar, atunci când am primit o invitație să vizităm o colecție de himere chinezești de la începutul lumii, încântarea a fost mare. Cu toate astea, am amânat vizita asta aproape…

View On WordPress

[kadiay]

Pagini de jurnal (46)

Pagini de jurnal (46)

Săptămâna asta… am avut o vreme spectaculoasă, de primăvară timpurie cu temperaturi de 12-15 grade. Cu foarte mare încântare am remarcat că … primăvara vine în martie. Știu că pentru mulți aceasta este normalitatea, dar pentru mine, după 5 ani de Bergen, vremea asta vine de obicei prin mai.  Asta este unul dintre avantajele minunate ale Genevei. Așadar, m-am reapucat de plimbările lungi de seară.…

View On WordPress

[kadiay]

Din nou, aici.

Nu știu cum se face, dar de fiecare dată când ajung să scriu pe blog fata asta se face vinovată. Am dat de un articol de-al ei despre încercarea de a-și cumpăra o casă și m-a lovit o nostalgie despre furtunile de speranțe și dezamăgiri pe care le-am trăit înainte de găsi locușorul nostru din Bergen. Când am ajuns noi în Norvegia, acum 6 ani, ne-am mutat dintr-un apartament destul de măricel din…

View On WordPress

[kadiay]

Mă întreb retoric, bineînțeles, mai ales că am de scris pentru slujbă, sau poate tocmai d-aia m-am gândit că poate îmi merge mai bine să scriu ceva in româna, ca o schimbare. Nu neapărat spre mai bine, pentru că mă simt total lipsită de inspirație. De fapt, nici măcar nu e vina mea, este vina Tomatei pentru că am dat întâmplător, foarte întâmplător pentru că n-am mai intrat pe bloguri românești de vreun an, peste ultimul ei articol despre Întâlniri cu scriitoare. Mi-a plăcut, dar îmi place cum scrie fata asta în general, nu numai despre cărți și autori. Deci, pentru că gâdurile mele sunt in faza de plecat cu jet-ul: dacă aș locui la Berlin (și s-ar putea pune problema în viitor), m-aș duce la concertele lui Faun. Îmi place trupa asta la nebunie. Până una-alta mă duc la Oslo cam în 2 săptămâni, nu că asta ar fi cine stie ce veste, cred că anul asta am fost de vreo 6 ori la Oslo. Doh, în capitală. În mod evident, orașul ăsta ne cheamă, dar încă nu-s așa de convinsă că m-aș muta acolo încă. Bun, cred că e clar, ne gândim să ne mutăm din nou. Îmi place enorm de mult casa mea de aici, mai ales că este reprezintă împlinirea unui vis. Este mult mai frumoasă decât în visul meu, iar priveliștea este superbă. Dar… există un dar. Ceva lipsește, nu este încă prea clar în mintea mea ce, probabil o combinație de mai mulți factori. Însă, anul ăsta am simțit nevoia foarte des de o „pauză” prin Europa Centrală. Deși recunosc, e foarte plăcut să locuiești pe o insulă. Nu e totul roz, dar nici negru complet. Bine, Meowrice al meu este bolnav, ceea ce îmi rupe inima. Deocamdată e tratabil, și se chinuie săracul doar vreo câteva zile până își face efectul medicamentul, dra mă întreb cât va ține. Când se simte bine, e foarte încântat, mai ales în perioada asta când prinde zeci de gâze prin iarbă. Veterinarul zice că este stress urinar, ce este clar este că are o inflamație recurentă. Și ca să nu termin așa trist, Roxy s-a îmblânzit foarte mult, vine și se cere în brațe. Încă sunt uimită de noul ei comportament. E adevărat că împărțim foarte des mezelurile de pui, noi fetele 🙂

Bergen in mai

în centrul Bergenului

la plimbare în împrejurimi

loc de zăcut la soare

motivul pentru care iubesc Norvegia

tall-ships race 2019 Bergen

de la fereastră

acasă, mult iubita mea casă

la grătar în curte

Să șterg praful de pe un blog prăfuit? Mă întreb retoric, bineînțeles, mai ales că am de scris pentru slujbă, sau poate tocmai d-aia m-am gândit că poate îmi merge mai bine să scriu ceva in româna, ca o schimbare.

[kadiay]

Unul dintre cele mai cautate și citite articole de pe blog este cel în care îmi declaram satisfacția călătoritului fără hârtii printate inutil: Cum să mergi cu avionul folosind telefonul din martie 2014. Bineînțeles că nu mai este de actualitate, dar având în vedere interesul pentru subiect consider că merită o reactualizare.

Aproape toate companiile aeriene (cel puțin cele pe care le folosesc eu) au propria aplicație pentru telefoanele astea deștepte. Eu folosesc cel mai des Norwegian (compania preferată), SAS sau KLM, în funcție de destinație sau de zboruri în zilele în care am eu nevoie să călătoresc. În aplicațiile astea poți să cumperi bilete, să check-in zborul cu 24 de ore înainte de decolare, să generezi cardul de îmbarcare sau „boarding card”. Eu îmi trec cardurile de îmbarcare în aplicația iPhonului numită Wallet, unde tind să se acumuleze până fac curat pe la sfârșitul anului.

Cum se generează un card de îmbarcare in aplicație? De exemplu, pentru aplicația KLM: când primești anunțul că poți face check-inul, apeși pe buton (din e-mail sau sms), verifici detaliile privind pasagerii, locurile, dai ok la regulile de zbor (ce ai voie să ai în bagaj, etc.) și apeși pe „bording card”, asta va genera biletul cu cod QR. Dacă ai internet pe aeroport poți să-l ții în app-ul companiei, dar dacă nu ești sigur că merge wifi-ul sau nu vrei să ai surprize, apasă pe bara de sus pe „Add to Apple Wallet”, apoi în colțul  din dreapta unde scrie „Add” – comandă care trimite cardul în „wallet” și pe care poți s-o folosești offline. Alternativ, poți fotografia ecranul și să folosești poza, dar poți să ai surprize la controlul prin porți. Eu m-am certat cu o nemțoaică obraznică în Berlin care se rățoia să vadă biletul nu poza. Le aveam pe toate, dar m-am enervat când i-am auzit tonul abuziv.

De reținut:

Ține încărcătorul telefonului în bagajul de mână, prize se găsesc aproape pe toate aeropoartele (chiar dacă unele sunt ascunse bine). Nu de alta dar toate informațiile zborului (ora, locul, etc.) sunt acolo și bateria se duce repede.

Verifică dacă aplicația merge offline (am avut surpriza asta, dar eu le trag intotdeauna în wallet, tocmai ca masură de precauție).

„Suggest on Lock Screen” e util: click în Wallet pe i-ul din colțul stânga (săgeata galbenă în poza de mai jos) ca să apară pe ecranul telefonul și fără să fie nevoie de cod.

Unele aplicații dau detalii în zbor, desigur dacă avionul are wifi în zbor (unul dintre motivele pentru care preferăm Norwegian).

iPhone: aplicație pentru biletele de avion Unul dintre cele mai cautate și citite articole de pe blog este cel în care îmi declaram satisfacția călătoritului fără hârtii printate inutil: …

[kadiay]

ce-am găsit prin ciorne

ce-am găsit prin ciorne

Dacă tot am câteva minute libere, m-am gândit să văd ce găsesc prin cele 57 de ciorne adunate pe blog, așa un fel de curățenie de primăvară, dacă tot fac curat peste tot de câteva luni de zile (dar casa arată din ce în ce mai bine!). Ei, am găsit această fotografie, făcută probabil prin 2012, la Washington, pentru care scrisesem criptic doar o frază: „joaca cu umbre și lumini în American Indian…

View On WordPress

[kadiay]

Săptămâna trecută a fost una dintre cele mai bune săptămâni active din ultima perioadă. După semimaratonul de la sfârșitul lui aprilie m-am ales cu o durere de genunchi destul de serioasă în unele zile, iar în altele nu o simt. Nu m-am lămurit de ce trece și de ce revine. Dar pe treadmil îmi merge binișor dacă nu mă bag la sprint. Cel mai complicat mi se pare să cobor scări. Așadar, săptămâna trecută am făcut în total 93316 de pași pentru 59 km, cu o medie zilnică de 13331 de pași pentru cca 8,4 km zilnici.

Luni-Joi

Am avut câte o sesiune la sală după muncă, printre puținele săptămâni când am reușit să fac 4 zile succesive. Recunosc, joi a fost foarte greu, dar am terminat cu bine, după ce am renunțat la alergare și am făcut o sesiune dublă la podea.

Vineri

Vineri am avut zi liberă, dar am alergat din greu prin oraș făcând cumpărături, fiind ziua de după salariul mult așteptat.

Sâmbătă

Am avut noroc de o zi superbă, cu soare, dar răcoare, perfectă pentru primul urcuș al anului pe munte, Løvstakken. Doar 400m urcuș dar pe o pantă destul de serioasă pentru 2 km. Am reușit un timp rezonabil, cu 1 minut mai bun decât anul trecut, dar nu m-am grăbit deloc. Am uitat să iau apă și am cam suferit din cauza asta. Am primit o sticluță când am ajuns pe vârf. Coborârea a fost mult mai lungă decât urcarea din cauza alergătorilor înscriși la versiunea de concurs (eu am fost la activitate cronometrată, adică pentru amatori), în plus genunchiul mi-a dat de furcă pe anumite zone, în pofida genunchierelor.

Duminică

O zi de odihnă, cu un pic de activate în grădină, dar mai mult în bucătărie.

  În concluzie, mi-am atins ținta de 10000 de pași în 5 zile din 7, dar cu o medie mult peste așteptări.

Pentru măsurarea activității zilnice folosesc Apple Watch Sport, pentru greutate și grafice folosesc Health Mate App and Health App.

Jurnal de fitness (săptămâna 19/2018) Săptămâna trecută a fost una dintre cele mai bune săptămâni active din ultima perioadă. După semimaratonul de la sfârșitul lui aprilie m-am ales cu o durere de genunchi destul de serioasă în unele zile, iar în altele nu o simt.

[kadiay]

8 ani de blog

8 ani de blog

Sau mai bine scris: 4 ani de blowing active și 4 ani de așteptări. De câteva zile mă tot gândesc dacă să închid sau nu blogul, dar îl tot deschid căutând rețete, iar azi am dat peste un mesaj care m-a emoționat. După luni bune de lipsă, încă mai am oaspeți aici. 🙂

De ce n-am mai scris? Încă nu-mi e clar. Nu am mai reușit să găsesc în mine voința de a-mi face ordine în gânduri, am fost prinsă în…

View On WordPress

[kadiay]

Rămas bun, 2017 și bine ai venit, 2018! Nu mă pot plânge de anul trecut, până la urmă am reușit să facem cam tot ce am avut în plan, dar cu mult mai multă energie si efort decât am anticipat. Sper ca anul ce vine să fie mai binevoitor pentru că am din nou o listă destul de lungă de planuri și dorințe.

Planuri referitoare la cărți:

1. Să citesc cel puțin 24 de cărți, am pornit deja provocarea pe Goodreads și am ajuns deja la jumătatea lui Oathbringer, dar am citit mult mai puțin decât mă așteptam în mini-vacanța asta.

2. Să termin de aranjat „biblioteca”, adică să-mi vină rafturile comandate și să scot cărțile din cutii. Este singura camera încă plină cu cutii și nu-mi dă pace.

3.  Să public pe blog măcar un articol pe săptămână despre o carte citită recent. Deși, aș putea scrie aici: să scriu pe blog măcar un articol pe săptămână despre orice. N-am mai scris de mult nimic și mă simt împrăștiată între zeci de treburi minuscule dar necesare.

Planuri referitoare la călătorii:

1. Să mergem într-o țară nouă. Recunosc că nu-s deloc motivată să mai planific călătorii lungi, mă obosesc foarte mult și de fiecare dată ajung să mă gândesc obsesiv la ceea ce se întâmplă acasă, la slijbă și la ce fac cei lăsați de capul lor ( de la pisici la studenți). Dar în același timp văd pe instragram (pe care încă nu l-am abandonat, poate că este mult mai simplu să urmărești poze decât să citești texte în pauze scurte) fericirea celor care sunt plecați în vacanțe. Ămi e dor de o vacanță fără treabă. Undeva pe o insulă. De exemplu, Lanzarote. Mi s-a pus pata asta pentru că veneam la un moment dat dintr-o călătorie scurtă nu mai știu de unde și am ajuns în același timp cu un zbor din Lanzarote. Am reținut pentru că mi-a plăcut numele și pentru lumea cobora în pantaloni scurți și șlapi într-un Bergen cu ploaie și 10 grade.

N-aș zice nu nici la o călătorie în Japonia sau Thailanda. Mi-e cam târșă de zborul lung, nu neapărat din cauza timpului, de obicei citesc așa că îmi plac zborurile lungi, dar înțepenesc pe scaun. Poate Croația (avem zbor direct în Pula 😀 ) sau Santorini.

2. Să vizităm mai mult în jurul orașului. Anul trecut am fost la Flam, dar am planuri de câteva alte locații în jur. Încă nu-mi revin cât de frumoasă este zona asta a Norvegiei.

3. Mai multe călătorii montane. Anul trecut am făcut doar traseele de concurs și două drumuri scurte pe cel mai ușor munte (deal) din oraș. Poate anul ăsta facem unul nou (munte sau traseu). 🙂

Planuri personale:

1. Să scad 2 kg sub greutatea minimă a anului trecut, nu de alta dar am descoperit un magazin cu niște rochii superbe.

2. Să mențin ritmul de mers la sală din ultimele luni. Anul trecut am reușit să dublez prezența de la 25 de sesiuni în 2016 la 58 de sesiuni in 2017. Acum, scopul meu pentru 2018 este de 104 sesiuni, adică în medie 2 dăți pe săptămână.

4. Să mănânc mai sănătos, ceea ce înseamnă mai puține dulciuri rafinate și mai puține zile de supraîmbuibare, adică consumul peste 2000 de kcal.

6. Să fac mai multe poze, mai ales că am primit cadou un telefon nou care îmi place foarte-foarte mult! Normal, că ar trebui să-mi car camera mai des prin călătorii, în continuare este preferata mea în ceea ce privește calitatea.

7. Să gătesc mai des și să testez din nou rețete noi. Am inceput deja să mă „bucur” de bucătăria mea nouă, dar îmi ies doar jumătate din rețetele testate. Trebuie să îmi cresc randamentul.

8. Să beau mai mult ceai, mai ales că am realizat că am 2 rafturi pline cu cutii de ceai și încă mai cumpăr 🙂

9. Să facem grădina cât mai curând ca să ne bucurăm de puținele zile cu soare din Bergen.

10. Să mă bucur mai mult de ceea ce am reușit să fac și să mă îngrijorez mai puțin de ceea ce va fi. Asta va fi probabil cel mai greu de îndeplinit.

Și cu asta, zic din nou: Bine ai venit, 2018!

2018: Gânduri de an nou Rămas bun, 2017 și bine ai venit, 2018! Nu mă pot plânge de anul trecut, până la urmă am reușit să facem cam tot ce am avut în plan, dar cu mult mai multă energie si efort decât am anticipat.

[kadiay]

Mi-am cumpărat carte...

Mi-am cumpărat carte…

… așa cadou pentru sufletul meu după o restricție auto-impusă de luni bune, pe care am încălcat-o deja luna trecută în Stockholm, când am cumpărat două cărți de Stephen King. Și de bucurie că mi-am numărat cărțile cu o aplicație, libib, mai exact cele 527, am considerat că este cazul să ajung la un număr mai rotund, adăugînd încă 3 cărți. Biblioteca lipsește încă, este comandată, dar probabil va…

View On WordPress

[kadiay]

Săptămâna trecută am început-o în forță și am terminat-o pe burtă, cu alte cuvinte am avut trei ore de sală la începutul săptămânii și cam atât; în total am făcut 82504 de pași pentru 55,3 km, cu o medie zilnică de 11786 de pași pentru cca 7,9 km zilnici.

Luni

Am început cu o sesiune la sală urmată de o plimbare pri oraș pe urmele bicicliștilor. În numere: 15751 pași pentru 11,8 km. Pentru cină am avut somon la cuptor cu cartofi și mazăre cu un pahar de vin.

Marți

Marți am început din nou cu o sesiune la sală, cea mai grea zi din săptămână, numita leg day, este atât de grea încât aproape întotdeauna îmi iau un mocha shake după oră.  Număr de pași: 14249 / 9,5 km.

Miercuri

Miercuri am avut a treia zi de sală, urmată de faza de „couch potato”. Trei zile la rând sunt cam dure, m-am vrednicit totuși de făcut niște paste cu sos de roșii. Numere: 9697 de pași pentru 6,6 km.

Joi

Am ajuns totuși slujbă ceea ce ridică întotdeauna numărul de pași dar nu și efortul unei zile: 9759 pași pentru 6 km. Pentru cină am avut camembert la cuptor și un gin cu smochină.

Vineri

Vineri am fost la prieteni pentru taco și o seară de jocuri. De prisos să spun că am dat gata o cutie de înghețată, dar am fost ajutată din greu. Număr de pași: doar 6429 pentru 4 km făcuți din cauză că am greșit autobuzul și a trebuit să facem vreo 4 stații pe jos.

Sâmbătă

În schimb am recuperat kilometrajul din ziua trecută într-o încercare disperată de a scăpa de mahmureală. Spre seară chiar am reușit. În numere: 21312 pași pentru 13,6 km și cea mi bună zi a săptămânii.

Duminică

O zi de odihnă, am ieșit doar seara pentru o plimare scurtă de jumătate de oră pentru a-mi atinge baremul de pe ceas ca să nu pierd bonusul de lună. În pași: 5307 pentru 3,4 km.

  În concluzie, mi-am atins ținta de 10000 de pași în doar 3 zile ale săptămânii. Barele gri din graficele de mai jos arată aceeași zi din săptămâna trecută: dacă nu se mai văd înseamnă că am făcut mai bine. Culmea este că aplicația m-a lăudat pentru efortul aneterior, din ultimele 2 săptămâni de fapt.

Pentru măsurarea activității zilnice folosesc Apple Watch Sport, pentru greutate și grafice folosesc Health Mate App and Health App.

Jurnal de fitness (săptămâna 38/2017) Săptămâna trecută am început-o în forță și am terminat-o pe burtă, cu alte cuvinte am avut trei ore de sală la începutul săptămânii și cam atât; în total am făcut 82504 de pași pentru 55,3 km, cu o medie zilnică de 11786 de pași pentru cca 7,9 km zilnici.

[kadiay]

MfC - Septembrie la Finse (Norvegia)

MfC – Septembrie la Finse (Norvegia)

Pentru Miercurea fără cuvinte 

 View On WordPress

[kadiay]

Nu pentru că aș avea vreun program prestabilit când nu singură, dar există o rutină plăcută respectată din obișnuință.

  1. Mers la Sală după Slujbă

Cum ziceam, asta fac deja după un plan deja stabilit și e oarecum rutină, doar că de data asta am făcut o rezervare inopinantă și neplanificată, așa că m-am simțit ca un rogue.   Asta până am aflat că m-a pârât ceasul: aplicația mea a trimis cuminte datele activității și  partenerului de sport.  Oricum, am fost așa de zăpăcită încât am uitat să-mi pornesc activitatea în primele 10 minute.

2. Stat 2 Ore la Duș

Aș fi vrut să scriu poate „2 ore în cadă” până mi se încrețesc buricele degetelor, dar n-am cadă până ne mutăm. Așa că am stat sub apă încercând să îmi relaxez mușchii până au venit pisicile toate să mă scoată de acolo ca să le dau pliculeț.

3. N-am Gătit Nimic

Nici n-am știut ce încântare grozavă poate fi să nu trebuiască să intru în bucătărie ca să gătesc ceva potrivit pe 2 gusturi în funcție de ceea ce a mai rămas prin frigider și care să corespundă cu nivelurile mele de energie. După sală energia mea e întotdeauna cam scăzută. Așa că m-am dres cu un iaurt imens în care am pus niște cireșe congelate și 2 linguri de musli.

4. Luat „Cina” pe Canapea

Ăsta e un fel de top al desfrânării, adică să nu pun masa deloc, nici măcar să nu scot vasele din mașina de spălat și în general să amân toate treburile casnice pe mâine.

5. Văzut Filme Cretine

Genul ăla de filme pe care le vezi numai când ești singură, cum ar fi noul serial Star Trek. Întotdeauna mi-au plăcut filmele cu uniforme 🙂 Dar la serialul ăsta mă uitam  pentru speciile imaginate de scenarist și imagistica filmului. Îmi plac peisajele din el. Recunosc, scenariul și discuțiile sunt în general simpliste, dar cumva este serialul pentru activitate cerebrală nulă. Ăsta nou începe și cu o ceartă între 2 muieri care se lăudau una pe alta de parcă ziceai că sunt plătite 5 minute înainte.

Ce fac când sunt singură acasă? Nu pentru că aș avea vreun program prestabilit când nu singură, dar există o rutină plăcută respectată din obișnuință.

[kadiay]

Săptămâna asta… am avut o vacanță neplănuită, datorită campionatului de ciclism care a blocat centrul orașului și am hotărât că nu are rost să ne batem capul încercând să traversăm orașului în fiecare zi. Așa că am avut timp să colind prin blogosferă, îunde am remarcat că majoritatea „fetelor mele”, adică din lista mea de blogroll, au devenit mămici! Pe această cale, le urez felicitări mămicilor (oarecum în masă pentru că unii dintre bebeluși se aproprie mai degrabă de grădiniță). Cu oarecare tristețe am remarcat că bloguri dragi mie au rămas ca al meu, suspendat în timp, blocat la un moment dat când viața de zi cu zi și-a cerut drepturile. Nu pot să zic nimic pentru că blogul este personal și depinde de cel care are sau nu timp să investească în scris. Ca o concluzie (foarte generală și deloc critică), blogurile proaspetelor mămici au devenit din bloguri de nișă (de călătorie, de rețete, de cărți) în bloguri de mămici, ceea ce mă face pe mine să reiterez părerea mea că blogurile de nișă sunt doar artificial clasificate. Toate blogurile sunt personale, dar scriem despre ceea ce ne pasioneză într-un anumit moment al vieții noastre. Cu sau fără „martori” (cititori) în jurul nostru, cu sau fără cenzură, cu sau fără pretenții, cu sau fără „succes”. O altă concluzie a turei mele prin lista de bloguri este că îmi face la fel de mare plăcere să-mi citesc blogurile preferate, indiferent dacă și-au schimbat sau nu tema blogului (sau nișa).

Afară… este soare și cald, cu aromă și culori de toamnă. Săptămâna trecută am stat pe terasă mai mult decât în tot restul anului. Încă sunt terorizată că Skatt ar putea sări în gol de la etajul doi așa că mă țin de coada lui, în caz că-l apucă țopăiala peste balustradă.

În casă… a încremenit totul în așteptarea cutiilor și triajului pentru noua mutare. AMR 7 săptămâni. Încă pare mult.

În bucătărie… mai țineți voi minte melodia aia a lu Vama Veche … nu am chef azi definește total cheful meu de stat în bucătărie.

  Ce filme am văzut…  în ultima perioadă parcă n-am avut noroc la filme. Cu o excepție: Florence Foster Jenkins. Încep prin a spune că mie Meryl Streep mi se pare o actriță fenomenală, nu cred c-am văzut vreun film în care ea să nu fie absolut remarcabilă. Dovadă fac și cele aproape 20 de nominalizări la Oscar dintre care a câștigat 3. Pe măsură ce îmbătrânește am impresia că este chiar și mai bună. Este categoric una dintre actrițele mele favorite.

Florence Foster Jenkins este despre o americancă din „lumea bună” care are impresia că poate fi cântăreață de operă. Cei apropiați încearcă să țină adevărul departe de public,  dar fără să pară c-ar dezaproba sau descuraja inițiativele artistice. Madam Florence chiar a existat și a avut o pasiune artistică urmată cu pasiune. Ce mi se pare mie fascinant este rolul fascinant al lui Meryl Streep, mai ales după Mamma Mia.

Un citat pe saptamana… 

“Am pierdut dorința de a-i mulțumi pe cei care nu mă plac, de a-i iubi pe cei care nu mă iubesc și de a zâmbi la cei care nu vor să-mi zâmbească” — Meryl Streep

Ce muzică ascult… tot scriam că îmi plac concertele în aer liber din Bergen, organizate cu orice ocazie. Din cauza campionatului de ciclism am avut spectacole în fiecare seară, noi am mers luni și marți la două vedete locale: Sigrid Moldestad și trupa Ausekarane, chiar au fost extraordinar de veseli și activi pentru vârsta lor:

Planuri pentru saptamâna viitoare… o vizită la Ikea.

O fotografie preferată… caprele de pe Floyen care acceptă cu demnitate selfiurile făcute de copii (a se privi în planul doi). 🙂

  Pagini de jurnal (45) Săptămâna asta... am avut o vacanță neplănuită, datorită campionatului de ciclism care a blocat centrul orașului și am hotărât că nu are rost să ne batem capul încercând să traversăm orașului în fiecare zi.

[kadiay]

Ca să ajung la Goteborg, al doilea oraș ca mărime al Suediei, din Bergen, al doilea oraș al Norvegiei, a fost nevoie să trec prin Oslo, ceea ce nu-i o problemă: avem cam 2 zboruri pe oră spre capitală. Dar din Oslo până în Goteborg am zburat cu unul dintre cele mai mici avioane din ultimii ani, din acela care face un zgomot îngrozitor dacă ai ghinionul să stai lângă motor. Normal, am avut locul de lângă motor, deci am putut face niște poze interesante din zbor, dar până și eu mi-am pus căștile în urechi într-o încercare disperată de a scăpa de zgomot. Acela a fost momentul în care am realizat că toată librăria mea de melodii se află în cloud, adică imposibil de accesat fără internet.

Când am aterizat pe Landvetter, aeroportul de lângă Goteborg, ploua încetișor și promitea să fie doar ploaie peste cele două zile pe care le aveam de stat în oraș. Norocul meu a făcut ca până să ajung la hotel norii s-au risipit și am avut soare până a doua zi chiar înainte de plecare.

Hotelul Flora

Cazarea am făcut-o la recomandarea celor cu care aveam colaborarea, iar hotelul Flora s-a dovedit a fi micuț, cu pretenții artistice, dar curat și plăcut. Un pic cam clasic pentru gustul meu, dar colorat și comod. Partea haioasă a fost ca colegele cu care călătoream să greșească rezervarea cu exact un an, iar până la sfârșitul zilei tot n-au reușit să se lămurească cum au greșit anul.

După ce am lăsat rucsacul la hotel, am ieșit la o vizită rapidă a centrului, plin de lumini și foarte activ. Am apreciat în mod deosebit coșurile de gunoi din oraș. Am ajuns până în Götaplatsen, unde am admirat statuia lui Poseidon, luminată în verde. Apoi am plecat în grabă căutând un restaurant pentru a lua cina. Ăsta a fost al doilea punct favorabil: centrul este plin de terase și restaurante, ceea ce mi-a adus aminte de Geneva.

 A doua zi am plecat din oraș pentru a ajunge pe una dintre insulele vecine, trecând pe lângă fabrica lui Volvo. Din păcate n-am avut timp să vizitez muzeul, dar a rămas pe lista unei vizite ulterioare, pentru că orașul merită un city-break.

Podul Älvsborg

Podul Älvsborg

Chiar înainte de a mă întoarce acasă am avut timp să petrec cam o oră plimbându-mă pe străduțe. Orașul este plin de poduri peste apă, iar peste zi este la fel de plin de viață ca seara.

Goteborg pe fugă Ca să ajung la Goteborg, al doilea oraș ca mărime al Suediei, din Bergen, al doilea oraș al Norvegiei, a fost nevoie să trec prin Oslo, ceea ce nu-i o problemă: avem cam 2 zboruri pe oră spre capitală.