Acquired Stardust
2025 on Tumblr: Trends That Defined the Year
No title available
sheepfilms

Love Begins

Kaledo Art
occasionally subtle
Sweet Seals For You, Always

No title available
YOU ARE THE REASON

Discoholic 🪩
Stranger Things

祝日 / Permanent Vacation

blake kathryn
will byers stan first human second

Origami Around
Today's Document
h
RMH
Monterey Bay Aquarium
seen from Malaysia
seen from Singapore
seen from United States

seen from Australia

seen from India
seen from United States

seen from France
seen from Singapore

seen from Australia
seen from Brazil

seen from India

seen from India
seen from United States

seen from United States

seen from Sweden
seen from Netherlands

seen from Singapore

seen from Germany

seen from Australia

seen from United States
@only-a-consumer
It's crazy how trauma makes you push people away when all you want is love.
i don't like to be told what to do, unless i'm naked 😵💫
It's my 9 year anniversary on Tumblr 🥳
Ce rost mai are...?
Nimic nu merge bine...
Mă simt...pe zi ce trece mai slăbit
Uneori mai cedez plâng oricât aș încerca să mă ascund uneori simt că nu mai pot ...
Dar cu toate astea ceva din mine îmi spune încă nu e timpul...
Skyfall
I'm high rn. I'm high as fuck.
Și în sfârșit, sunt sinceră cu mine. Și ma gândesc la tot ce s-a întâmplat în viata mea, și am răbdarea necesara sa înțeleg tot ce era de înțeles. Doamne, cât am alergat..... dintr-o parte în alta, de la o persoana la alta, de la un obicei, o dependență, o placere la alta. Eu nu am stat niciodată cu mine. De mine am fugit, de fapt. Nu am încercat sa ma cunosc, sa ma înțeleg, sa ma accept, sa ma încurajez, sa cresc. Și de aia caut asta acum în oameni. D'aia nimeni nu e suficient niciodată, d'aia face greșeli peste greșeli. Pentru ca nu sunt eu. Eu de mine am nevoie. Oamenii sunt atât de frumoși, de unici și eu doar cer de la ei. Fuck, ce toxica sunt. Nu sunt în stare sa apreciez pe nimeni pt ca nu știu ce e aprecierea.
Dar vreau sa învăț. Sa-mi bag picioarele dacă nu am ajuns în punctul în care vreau sa cunosc binele, vreau sa scap de toată tristețea asta, de tot stresul, de toată insufienta. Acum chiar înțeleg de ce un om trebuie sa aibă o copilărie frumoasa. Ca sa aibă termen de comparație. Cat timp tu nu ai știut niciodată cum e sa te simți bine în pielea ta, sa fii fără griji, iubit, sa te simți în siguranță intr-un loc.... normal ca se formează un gol. Normal ca o sa tot încerci sa umpli golul ala cu oameni, țigări, mâncare, oboseală etc.... și uite cum fugi tot mai departe de fericire.
Am făcut niște alegeri în viață care chiar m-au marcat.
În sfârșit, sunt mandra de mine.
“Sometimes people think they know you. They know a few facts about you, and they piece you together in a way that makes sense to them. And if you don’t know yourself very well, you might even believe that they are right. But the truth is, that isn’t you. That isn’t you at all.”
— Leila Sales
„ — De ce trebuie să mă faci să te urăsc? Nu înțeleg. De ce faci lucrurile atât de complicate? […] — Pentru că nu știu să am grijă de tine. Pentru că ești prea bună pentru mine, iar eu prea toxic, oricât de… clișeic ar suna asta! Pur și simplu, ești mult prea sensibilă pentru propriul meu bine și nu pot să te rup în bucăți, căci nu mi-aș ierta-o niciodată. Dar, drace! Cât de mult aș vrea să te răvășesc cu propriile mâini. Să te murdăresc, până când te vei topi în brațele mele. Nu-ți poți închipui ce efect ai asupra mea, și mă sperie asta. Mă sperie modul în care mă poți influența fără să vrei măcar să faci asta. […] Trebuie s-o fac. Trebuie să-ți dau drumul. Sunt… Sunt atât de mulți factori în joc care mă împiedică să te țin lângă mine. Dar… la naiba! Nu o face! Oricât de mult te-aș îndepărta de mine, nu-mi da drumul, te rog! Te vreau atât de tare… Vreau să te știu lângă mine, să te cuprind în brațe și să te am în siguranță. Ești mult mai puternică decât mine, tocmai de aceea îți cer un singur lucru. Găsește-mă. Dincolo de toate rahaturile pe care ți le-aș mai putea spune vreodată, găsește-mă și fă-mă să rămân. Am nevoie de tine, murmură ca o șoaptă stinsă, și nu mă lasă să răspund, căci mă trage furtunos spre el, capturându-mi buzele într-un sărut apăsat și plin de patimă.“
(Drako- Kiera Aslog)
Cât de mult îmi doresc să pot avea încredere în tine...
Fuck it!!
Ar trebui să fie mai ușor, nu? Întâlnești pe cineva, îți place, te îndrăgostești, decizi să îți împarți casa, faci copii, chestii, etc.
Numa' eu nu știu ce sa fac când se apropie cineva de mine? Numa' eu am 1.000 întrebări și de 2 ori mai multe frici? "Oare o sa fie diferit de restul?", "Oare sunt capabilă să fiu îndrăgostită mai mult de câteva luni?", "Oare mai pot să îmi împart casa, patul, timpul cu cineva?", "Oare o sa fug iar, ca proasta, după cai verzi pe pereți?", "Oare o sa mă sufoc iar?", "Oare mă îngraș mai tare?", " "Oare de ce îmi accepta problemele?", "Oare câte ar trebui și eu să accept?", "Oare dacă mă repar, o sa ma mai placă?", "Oare o sa avem bani?" și Doamneeee, câte mai sunt.....
De ce pizda ma-sii la alții pare atât de ușor și eu nu pot nici să mă uit la un om fără sa fac o proiecție pe 10 ani, în 3 variante diferite, eventual și în funcție de continente ca na, nu știi unde te duce viața și cum mă cuprinde nostalgia de la briza marii sau cum mă iau toți dracii de la gerul din munții Scandinaviei.
Nu-i condamn pe ai mei pentru ce mi-au făcut... mă condamn pe mine pentru că nu am știut să mă apăr.