Prima dată a fost focul.
Prima dată a fost focul.
Am ars împreună cu tine, am scos scântei și toată apa din ocean nu putea stinge ce avem.
Dar tu te-ai stins.
Prima dată a fost focul.
După foc, a urmat cenușa ta.
Îmi povesteai cum focul e plasmă, energie.
Îmi povesteai că focul are nevoie de oxigen ca să fie întreținut.
Dar ți-am dat oxigen și ai ajuns cenușă.
Cum?
Prima dată a fost focul.
Acum doar eu mai scot scântei.
Murdară de reziduu și carbon.
Din soarele ce îl aveam, a mai rămas doar jar cât un chiștoc.
Prima dată a fost focul.
Ba nu, mint. A fost scânteia.
Dar nu e oare suficientă o scânteie
Pentru a aprinde pădurea întreagă?
Prima dată a fost focul.
Iar acum mai sunt doar eu
Arsă și consumată.
Prima dată a fost focul.
Dar acum nu mai aprind decât țigări.