In fiecare zi imi repet: "Sunt frumoasa" "O sa reusesc" "Nu ma afecteaza". Dar adevarul e ca nu mai pot , si nu o sa mai reusesc sa fiu aceasi mult timp. In fiecare dimineata , imi iau pastilele la aceasi ora , uneori uit , si in zilele alea incerc sa ma prefac ca sunt bine. Pastilele intr-adevar ma ajuta sa am o stare cat de cat energica , si sa fiu fericita , dar eu stiu ca acest lucru se comporta ca o masca. Dupa ce "ai dat-o jos" esti alt om , cu alte ganduri si alte idei. Nici nu stiu ce m-a afectat mai tare , faptul ca am avut incredere , sau faptul ca nu pot uita nimic. Ma consideram frumoasa , dar acest barbat a distrus orice urma de esticitate din mine. Si chiar daca stiu , ca dragoste cu sila nu se poate , nimic si nimeni n-o sa ma mai poata sa ma faca sa ma simt la fel. Pentru ca nimeni nu e la fel , nu suntem copii la indigo , suntem suflete diferite si unice , si fiecare isi lasa amprenta in felul lor. Doar ca tu , ai apasat atat de tare , incat ai trecut degetul prin foaie, si ai lasat o urma adanca , o urma care nu va putea fii captusita de nimeni altcineva. Te ai gandit vreodata la cum ma simt ? Cum stau in fiecare noapte si imi regret existenta ? Pentru ca de fiecare data cand patesc ceva , tind sa ranesc si alte persoane din jurul meu fara ca ele sa fie vinovate. Pe langa asta , am injurat orice om care a spus ca tu o sa ma ranesti , si le-am dat dreptate mai tarziu, in gand. Cate lacrimi au curs din ochii mei , nu vor putea fii uscate , nici cu tot vantul din lume. Cate zambete au fost uitate , nu pot fii readuse nici cu cele mai bune glume. Cate clipe pierdute in oglinda , strangandu-ma de stomac , nu pot fii uitate nici cu cele mai bune bucate. Nimic nu poate sa fie schimbat. Nici macar nu incerci ,de altfel. M-ai readus la viata , ca mai apoi sa ma omori tu. Sa ucizi orice urma de vointa si de crezanie din mine , si in final tot tu sa fi cel iubit si apreciat. Cate ar sta sa faca ce am facut eu cu familia mea pentru tine? Daca nu aflam absolut nimic , sunt constienta ca nici nu iti parea rau. Dar ce ai facut nu poate fi uitat. Ti-am pus sufletul pe tava si tu l-ai aruncat , de parca iti pusesem o piatra fara valoare. Dar nu ai stiut ca acel suflet a fost strapuns in trecut de sageti otravitoare , care cu toate ca isi ridicase un zid imens , si-a deschis portile pentru a te primii pe tine cu caldura. Stii cat de greu , e sa mergi prin viata si sa nu te simti apreciat de persoana care conteaza atat de mult pentru tine? Stii cum e sa speri la nesfarsit ca va fii bine , si sa observi ca in jurul tau sunt doar ruine, printre care si sufletul tau? Stii cum e sa plangi , pana la sufocare , sa te ineci in sughituri , si in urlete ? Sau poate stii cum e sa adormi plangand sau poate chiar sa nu dormi deloc pentru ca gandurile nu-ti dau pace ? In clipele astea lipsa stimei de sine si disperare deja sunt comune. N-ai cum sa stii , cum se simte . Pentru ca eu..eu nu am facut nimic.