Unde sunt? De ce sunt aici? Pot auzi linistea. Pot vedea intunericul. Pot simti asternutul unui pat, insa nu e atmosfera unei camere. Sunt afara? Aud greieri si fosnet de frunze, insotite de susurul unui parau. O padure... , dar cum am ajuns intr-un pat in padure? Oare visez? Nu stiu cum am ajuns aici si nu cred ca e un vis. Daca ar fi, fiorul care ma cuprinde nu ar fi atat de real. Imi e teama? De ce mi-ar fi? Nu..nu e teama. Insa fiorul persista. O stare de neliniste continua, ma pune pe ganduri. Ce e in neregula? Oh...cred ca acum inteleg. Ma simt ciudat. Ciudat in sensul ca probabil, orice alta persoana aflata in locul meu s-ar intreba cum de a ajuns aici, de ce s-a trezit in acest loc pustiu in miez de noapte, de ce este un pat in mijlocul unei paduri, si probabil ar cauta o cale sa plece mai repede spre casa si familie. Insa, in cazul meu, acestea sunt cateva din ultimele intrebari pe care mi le pun acum. De ce as vrea sa plec de aici? De ce as vrea sa ajung din nou in acea casa, in acel oras, printre acei oameni? De ce sa ma grabesc sa revin la statutul de marioneta intr-o piesa de teatru intitulata “Societate”, cand pot sa mai raman, macar inca o vreme in linistea noptii, gandindu-ma la viata? De ce m-as grabi sa plec cand...cand stelele sunt atat de frumoase? Oare de ce nu le pot atinge? Pentru ca sunt prea departe? Sau poate ca sunt perfecte si mie, un om patat de simplitatea si monotonia societatii, nu-mi este permis sa le pot atinge? Cred ca fiintelor obisnuite, pur si simplu nu le este dat sa atinga sau sa cunoasca stralucirea cerului. Dar oare stelele cred ca daca cineva le va atinge, le va fura stralucirea? Oare si stelele sunt ca oamenii, speriati ca daca se vor apropia de alti oameni, li se va fura din faima si bani, respectiv stralucire? Daca sunt asa, cred ca si ele sunt la fel de reci ca toti din jurul meu. Niste corpuri vii alimentate de lucruri marunte si scumpe, insa mai ieftine decat ai putea crede. As fi dezamagit sa aflu asta...Insa macar stelele stralucesc.. Dar oare ea poate atinge stelele? Sau ea este deja o stea? Da ea. Ea. Acea fata pe care o regasesti in oricine intalnesti. De care iti aduci aminte in momente triste si fericite. Acea fata care e..o simpla fata. De ce sunt singur? Adica, eu cred ca e normal ca oamenii sa se trezeasca din intamplare intr-un pat in mijlocul unei paduri in toiul noptii. Dar de ce sa ma trezesc aici singur? Unde e familia mea? Ultima data cand am verificat, aveam doi parinti, o sora si un caine. Sincer sa fiu nu le duc dorul. Bine poate doar cainelui meu. De ce nu s-a trezit sora mea aici? Sau chiar mama? Bine probabil mama ar fi facut un atac de panica si ar fi inceput sa tipe, iar sora mea cred ca nici nu s-ar fi trezit. Dar trebuie sa fie un motiv pentru care sunt aici. Insa cine ar putea sti? Exista vreun lucru cert pe Pamant? Oare stie cineva adevarul despre ceva? Nu cred ca cineva poate demonstra ca ceva este adevarat. Adevarul nu suporta dovezi, e cameleonic si duplicitar. De unde sa stiu eu de ce stelele stralucesc? Sau de ce cerul e atat de frumos dar totusi pare mai stins pe zi ce trece? De ce Soarele rasare doar de la Est la Vest si nu isi poate schimba cursul? De ce gravitatia ne tine pe Pamant desi noi ne dorim sa zburam, sa ajungem cat mai sus? Chiar daca nu stiu aceste raspunsuri, totusi continui sa ma intreb. Când voi sti absolut tot voi crede totul orbeşte, dar nu mai vreau să ştiu nimic pentru că tot ce aflu mă răneşte. De ce imi pun mie insumi intrebari? Ca sa ma descopar, pentru ca imi place sa-mi creez o lume a mea, in care sa pot impune reguli, ca sa am ce incalca. Si iata-ma, stand asa cum m-am trezit, uitandu-ma spre cer, cautand parca o noua lume ascunsa in spatele stelelor. Si chiar daca e miezul noptii si sunt obosit, stau intins in patul din mijlocul padurii si caut realitatea mea. In fond visez atat de bine cu ochii deschisi, ce rost mai are sa dorm?