#ingeri

[unsarutsiamplecat]

"Știi ce fac acum

Îngerii în cer?... Ca fluturii de noapte

Zboară-n gol și-n întuneric,

Căci tot cerul,

Cerul tot s-a coborît în mine..."

[mihaelapblog]

Confesiuni

Nu am fost mereu omul care sunt azi, de multe ori am cazut si de putine ori stiam cum sa continui!

Au fost momente in care ma afundam tot mai tare, voiam sa ma detasez de toata durerea doar ca nu stiam cum sa o fac iar uneori era atat de dulce incat te indragosteai de ea, te ranea dar nu voiai sa o pierzi!

Azi nu mai sunt omul ce eram candva, am incetat sa las durerea sa se hraneasca din mine, am incetat sa ii dau sansa sa ma doboare!

Au fost o multime de momente in care incercam sa ma pierd in multime, sa caut o evadare, insa nu mereu o gaseam. Cautam o evadare, o evadare de la tot, dar nimic nu imi putea lua durerea ce o simteam, era prezenta permanent, adormeam si ma trezeam cu ea tot mai puternica, crescand pe zi ce trece. Ma seca de puteri, ma lasa fara zambet, fara suflet!

Ma afundam tot mai mult in durere, devenise parte din mine pana intr-o zi cand am pus stop si am inceput sa ma vindec singura!

Am inceput sa ma vindec singura, pentru ca nimeni nu a incercat sa ma vindece!

Am incetat sa le vorbesc oamenilor despre ceea ce ma doare, am incetat sa le vorbesc oamenilor despre ceea ce simt pentru ca nimeni nu e alaturi de tine pana la final, nimeni nu se opreste sa iti vindece durerea iar cei ce o fac te parasesc cand observa furtuna din sufletul tau!

Am incetat sa le vorbesc oamenilor despre ceea ce simt pentru ca la un moment dat fiecare om pleaca din viata noastra, iar la final tot ceea ce ne ramane sunt amintirile si regretele!

Am incetat sa sper ca se va opri cineva sa opreasca furtuna din sufletul meu si am inceput sa ma vindec singura, m-am pus pe mine pe primul loc si am ales sa fac pentru mine ceea ce faceam pentru oamenii din jurul meu!

Am incetat sa ma incred in oameni, sa cred ca ma va intelege cineva, pentru ca nimeni nu o face cu adevarat...

Am incetat sa țin langa mine oameni care nu isi merita locul, care nu fac nimic ca sa ramana acolo!

Am incetat sa le ofer oamenilor sanse la nesfarsit, am incetat sa cred ca se vor schimba pentru ca doar aceia care isi doresc cu adevarat, o vor face!

Am incetat sa țin langa mine oameni care nu cred in mine, oameni care m-ar abandona la prima furtuna!

Nu sunt cel mai perfect om si nu voi fi vreodata, dar niciodata nu ma voi inconjura de oameni al caror suflet nu seamana cu al meu, de oameni in care nu ma identific!

Inceteaza sa ții langa tine oamenii care nu cred in tine, care iti sunt alaturi doar in momentele fericite iar apoi cand cazi te abandoneaza, nu ține astfel de oameni langa tine pentru ca intr-o zi vei deveni ca ei!

Am incetat sa le dezvalui oamenilor unele parti ale sufletului meu pentru ca am inteles ca nu toti oamenii ce intra in viata mea, sunt acolo pentru a ramane!

Am incetat sa plang in fața oamenilor pentru ca nu toti oamenii vad dincolo de lacrimile tale, nu toti oamenii stiu sa iti stearga lacrimile si nu toti oamenii iti inteleg lacrimile!

Am incetat sa raman acolo unde nu mai este locul meu, am incetat sa accept tot ceea ce mi se da, pentru ca stiu ceea ce imi doresc!

Am incetat sa le cer ajutorul oamenilor, pentru ca am inteles ca eu sunt singurul om pe care ma pot baza cand totul isi schimba cursul!

Am incetat sa las durerea sa ma domine si am invatat sa traiesc cu ea, am invatat sa traiesc cu tot ceea ce simt!

Am incetat sa ma plang asa cum ar spune unii, am incetat sa o fac atunci cand i-am vazut pe cei din jurul meu si mi-am dat seama ca eu nu sunt asa, eu nu ma impiedic de o furtuna cand am infrant razboiul!

Am acceptat ca uneori lacrimile sunt singurele care te pot ajuta sa te descarci, dar dupa ce am facut-o mi-am sters fața umeda si mi-am continuat drumul!

Am incetat sa imi las sufletul cunoscut de fiecare om, mi-am pus limite si doar cei ce sunt in masura vor putea trece de ele!

Inceteaza sa te afunzi in durere, sa o lasi sa se hraneasca din tine, nu o lasa sa te domine!

Mereu m-am afișat ca acea persoana care e mereu fericita si uneori chiar eram. Mi-am ținut durerile departe de ochii curiosilor, am ascuns durerea pe care o simteam tocmai pentru a nu-i păta si pe ceilalti cu ea!

Am zambit cand aveam sufletul bucați si am mers mai departe, am sperat atunci cand nimeni nu o facea, am crezut in ceva mai bun!

11.iunie2020

[tiempos-de-desamor]

—¿Cómo me olvidaste tan pronto.?

—Solo ingerí mucho alcohol por varios días y seguí con mi vida.

[31august-the-beginn-of-the-end]

Căci trăiesc doar atunci când mă dezbrac de ceea ce-i sfânt .

N- o să ajung în rai...,dar nu-s nici pe pământ .

31august-the-beginn-of-the-end

[rosenvvasser]

Paharul

E o noapte feerică. Luna tremură galbenă și rotundă în pahar.

Îmi bag degetul în pahar. Apoi îmi bag mâna până la cot în pahar.

Apoi îmi bag mâna până la umăr în pahar.

Vodca e rece ca gheața.

~

Pe fundul paharului este o lespede mare de piatră.

Mai sunt frunze moarte și rădăcini negre.

Mai este o cizmă de cauciuc spartă.

Pe fundul paharului mai este o sobă ruginită.

~

Îmi bag capul în pahar. Vodca e rece ca gheața!

Deschid ochii în pahar. În pahar văd bine și fără ochelari.

Zic: totu-i vis și armonie!

~

Lespedea de piatră este albă cu vinișoare roșii.

Acum văd dihania. Acum o aud cum toarce molcom ca o pisică.

Îi văd picioarele albastre. Îi văd coada grozavă, ieșind de sub lespedea de piatră.

~

Lângă lespedea de piatră curge un izvoraș limpede. El susură cristalin peste pietricele.

În jurul lui, iarba e veșnic verde. În iarbă cresc flori gingașe.

~

În izvoraș înoată copii mici cât păpușile. Ei înoată cu mișcări uluitor de iuți.

Ei înoată îmbrăcați în rochițe și cămășuțe și pantalonași în culori vesele.

~

Sunt îngerașii de pahar. Îngerașii de pahar nu mușcă și nu fac rău nimănui.

~

Îmi vine să vomit de milă. Îmi vine să vomit de tristețe.

Îmi vine să vomit gândind că aș putea să înghit un îngeraș de pahar.

Îmi vine să plâng la gândul că el ar fi, brusc, foarte singur,

să plâng la gândul că el ar plânge toată noaptea cu sughițuri în mine,

să plâng la gândul că el ar putea cânta în mine cântece de la grădiniță.

El ar putea cânta cu voce subțirică – vine, vine primăvara!

~

Cu unghiile-nfipte în spinarea dihaniei, cobor spre fundul paharului.

Acolo e o lespede de piatră cu vinișoare roșii.

Acum stau lungit pe lespedea de piatră cu vinișoare roșii.

~

Departe, în pahar, latră un câine. E toamnă. E ziua eclipsei.

Luna rotundă și galbenă tremură-n pahar.

Printr-un ciob de sticlă, afumat cu lumânarea, văd cum un muscoi negru trece peste bec.

Cu unghiile-nfipte în spinarea dihaniei, îi trag capul de sub piatră.

Spinarea ei grozavă șerpuiește ca trenul printre munți.

Cu unghiile trag locomotiva dihaniei de sub lespedea de piatră.

~

Îngerașii de pahar se prind de mânuțe și cuminți dansează în cerc.

Îngerașii de pahar dansează și cântă în jurul nostru.

Totu-i vis și armonie!

~

Dihania are un ochi al mamei și-un ochi al tatei.

În pahar văd bine și fără ochelari.

Citesc în ochiul mamei: Mă, copile, când o să-ți bagi tu mințile-n cap?

Citesc în ochiul tatei: Mă, copile, când o să-ți bagi tu mințile-n cap?

~

Paharul se strânge ca un cerc de fier în jurul frunții mele.

Doar… capul mi se lovește de pereți: unu-doi, unu-doi.

Îngerașul de pahar, de durere, plânge cu sughițuri.

Îngerașul de pahar cântă-n mine cu o voce subțirică:

Vine, vine primăvara!

~

Totu-i vis și armonie.

~Ion Mureșan~

[simonastefania]

Avem uneori tendința să ocolim adevăratele valori morale și să îmbrățișăm puternic fantasme contemporane, aruncându-ne, de fapt, sufletul într-un troian de speranțe iluzorii. Pentru un moment, timpul a încetat să mai existe, toți oamenii au tăcut, mi-am părăsit trupul în leagănul ce parcă dansa împreună cu vântul și pe ei doi i-am privit cu sufletul. De pe vremea când iubirea își desena timidă conturul pe linia existenței mele, le-am idolatrizat puternic dragostea părințiilor mei.  Dragoste, ar fi cele opt litere definitorii pentru două trupuri ce parcă nu se lasă nici o clipă pătate de timp. Ochii lor sunt încă îmbibați în emoții și fericire, chiar dacă de douăzeci și șase de ani se trezesc de la același miros de cafea, nu uită nici o clipă de importanța sărutului dimineața sau de tăcerea dulce în momentele tensionate. Și asta pentru că au învățat că să ai întotdeauna dreptate nu îți va aduce fericirea, ci mai degrabă, răbdarea și înțelegerea celui cu care ai ales să îți împarți viața se vor dovedi adevărate comori. Uneori îmi imaginez că sufletele lor s-au cunoscut cumva cu mult înainte ca trupurile lor să se atingă, pentru că puterea și bunăstarea pe care o emană când sunt împreună sunt atât de intens conturate prin irisul lor încât par adevărate ființe divine. Prin îmbrățișarea mâinilor lor am învățat că iubirea nu se trăiește prin cuvinte, ci prin zâmbete copilărești, prin atingeri, sărutări și pur și simplu prin existența a două suflete ce se contopesc, formând un întreg. Iar printre toate aceste cuvinte tăcute pe care le resimt puternic în piept atunci când îi privesc, se regăsește și ideea că partenerii trebuie să aibă întotdeauna curajul să comunice, să nu lege noduri câtuși de fragile pe firul dragostei lor, ca mai târziu să nu mai dețină puterea să le desfacă, să-și ofere timp, pentru sine, unul pentru celălalt și timp pentru ei. Prin ochii lor am întâlnit splendoarea simplității și bogăția unui zâmbet. Prin inimile lor, adevărata dragoste, iar prin mâinile lor, puterea infinită a unei îmbrățișări. Datorită părințiilor mei, mă simt binecuvântată că am avut dreptul să asist la o astfel de dragoste.

DRAGOSTE.. https://simonastefaniablog.wordpress.com/2018/05/18/dragoste/

[insomniideaugust]

#C

[dderdan]

Jungfrukällan, The Virgin Spring, 1960