#nieztsche

[la-ragazza-che-ride]

Come vanno i dentini del piccolo Marcel? Noi tutti dobbiamo soffrire prima di poter imparare ad addentare le cose correttamente, in senso sia fisico che morale.

Lettera a Louise Ott a Parigi; Nietzsche

[lila-alice]

Il y a toujours un peu de folie dans l'amour mais il y a toujours un peu de raison dans la folie

Nieztsche

[guillemashin]

Te odio porque me atraes sin que poseas fuerza suficiente para unirte a mi

Friedrich Nieztsche

[strawberrymoon505]

1/1, 11:45 p.m

This new year, I want to love fate more. I find it difficult sometimes to let life lead me, but I want to try this attitude Nietzsche proposes in aphorism 276 For the New Year. To be a "Yes-sayer". To love everything life has to offer, even the hardships.

I think the hardest thing one can do is actually live life. It's easy to fall into the waves of depression and anxiety and to stay stuck in that mentality. It's harder to climb out of it and actually enjoy that life is a bag of mixed outcomes, both good and bad. It is easier said than done. Sometimes, I wish there was an instruction manual on how to live a good life and what to do to find meaning, handle difficult situations, and depressions. But there isn't. It's up to us how to find meaning for ourselves. That is frightening, as I do not know how nor where to begin. Is my questioning the beginning to an "awakening," or is it a downhill spiral into madness?

Maybe I think too much. It feels it is a blessing and a curse — this insatiable hunger. I feel to always question the world, people, and myself. I am hyper aware of everything going on, which means I am well informed and bring me a sense of fulfillment, but I feel dejected more and more knowing the horrors of humanity and life. I have the two extremes — analytical and logical and highly emotional and sensitive. There never is an in-between for me. I wish I could do more, but sometimes it feels like no matter how hard I try, nothing will work. Other times, I believe the little things count no matter what, and there is slow yet gradual change for the better. And I speak not only of the world and its state right now, but personally as well.

Last year was rough. I fell into holes I thought I buried, only to find out the soil was loose beneath my feet. I will try this year to embody a new attitude — amor fati. Love fate. Love life.

[strawberrymoon505]

"For the new year. — I still live, I still think: I still have to live, for I still have to think. Sum, ergo cogito: cogito, ergo sum. Today everybody permits himself the expression of his wish and his dearest thought: hence I, too, shall say what it is that I wish from myself today, and what was the first thought to run across my heart this year — what thought shall be for me the reason, warranty, and sweetness of my life henceforth. I want to learn to see more and more as beautiful what is necessary in things; then I shall be one of those who makes things beautiful. Amor fati: let that be my love henceforth! I do not want to wage war against what is ugly. I do not want to accuse. Looking away shall be my only negation. And all and all and on the whole: someday I wish to be only a Yes-sayer."

-Friedrich Nieztsche. The Gay Science, Aphorism 276 (1882).

[mesorages]

Pour parler avec Eschyle— doivent toujours finir par emporter jusqu'aux plus grands de ces tragedies

[spiritual123]

Rudolf Steiner si Nietzsche

Rudolf Steiner în scrisori (1894): (i) Ştiu precis unde e locul cărţii mele Filosofia Libertății în curentul evoluţiei spirituale din epoca noastră; pot arăta cu degetul unde se înscrie ea pe firul direcţiei de gândire a lui Nietzsche; pot afirma cu toată liniştea că eu am dat glas unor idei care la Nietzsche sunt absente. Şi îmi este îngăduit să le mărturisesc prietenilor mei – dar numai lor – că simt durere din cauză că Nietzsche n-a mai apucat să-mi citească cartea. El ar fi luat-o drept ceea ce este: în fiecare rând, drept trăire personală. ... (ii) Am convingerea fermă că Filosofia Libertății a mea n-ar fi trecut pe lângă Nietzsche fără să lase urme. Ar fi găsit la mine duse mai departe o mulţime de întrebări pe care el le-a lăsat deschise şi mi-ar fi dat dreptate, în mod sigur, în ceea ce priveşte părerea că concepţia sa morală, imoralismul său, îşi găseşte încununarea de-abia în Filosofia Libertății a mea, că ale sale «instincte morale», sublimate cum se cuvine şi urmărite până la originea lor, dau ceea ce la mine figurează sub numele de «fantezie morală». Acest capitol, «Fantezia morală», lipseşte de-a dreptul în Genealogia moralei a lui Nietzsche, deşi tot ce stă scris acolo arată spre ea.

[spiritual123]

ganditori liberi

Există unii oameni care îşi reclamă dreptul de a se numi „gânditori liberi” de la faptul că nu se supun, în gândirea şi faptele lor, unor legi date de alţi oameni, ci numai „legilor veşnice ale raţiunii”, „noţiunilor ce nu pot fi încălcate ale datoriei” sau „voinţei lui Dumnezeu”. Nietzsche nu-i priveşte pe asemenea oameni ca pe nişte personalităţi cu adevărat puternice. Fiindcă nici ele nu gândesc şi nu acţionează conform cu propria lor natură, ci conform cu poruncile unei autorităţi mai înalte. Indiferent că sclavul se supune voinţei arbitrare a stăpânului său, sau că omul religios dă ascultare adevărurilor revelate ale unui Dumnezeu sau că filosoful dă curs pretenţiilor raţiunii, aceasta nu schimbă cu nimic faptul că ei toţi sunt nişte oameni care se supun. Cine sau ce porunceşte aici nu are nici o importanţă; lucrul decisiv e faptul că se porunceşte, că omul nu-şi dă el însuşi direcţia faptelor sale, ci este de părere că există o putere care-i prescrie această direcţie.