#vointa

[tootyde]

Vei reusi să-ți depășești temerile doar făcând lucrul de care te temi până când frica nu va mai avea control asupra ta.

- Brian Tracy

[scrierileuneifetetimide]

"Eu trăiesc pentru a fi cineva,în sufletul meu,nu în ochii lumii!"

http://scrierileuneifetetimide/tumblr.com

[weblack13universe]

Castel din păcate (on Wattpad) http://my.w.tt/UiNb/VODxQwefYE Drame. Crimele să învârt în jurul teritoriului său, care este îmbibat cu sângele celor nevinovați. Încrederi trădate de cele mai inocente persoane. Castelul pare a fi mâncătorul de destine curate. Iubirea sub acoperișului lui este doar o înșelătorie, care se sfârșește prin: melodrame sau dacă nu morți otrăvite. Jafurile nu se întind doar pe planul material, dar și pe cel sentimental cu cele mai josnice arme prinse în mâinile pătate deja cu sânge în exces. Alianțe doar de fațadă se ascund între zidurile sale, unde singurul sentiment adevărat este voința. Castelul din păcate este consolidat de destinul celor treisprezece suflete pierdute în blestemul sădit în tot cel înconjoară sau cel puțin așa pare.

[spiritual123]

actiunea individuala

Trebuie să facem deosebire între calea ce duce voinţa până la un anumit grad de evoluţie şi înfăţişarea particulară pe care voinţa o îmbracă atunci când se apropie de ţel. Pe calea ce duce spre acest ţel, normele au un rol îndreptăţit. Ţelul constă din înfăptuirea scopurilor morale concepute pe o cale pur intuitivă. Omul atinge un asemenea ţel, în măsura în care posedă facultatea de a se ridica la conţinutul intuitiv al ideilor lumii. ... O acţiune individuală poate fi numai aceea care izvorăşte din intuiţie. ... Natura individuală din mine nu este organismul meu, cu pornirile şi sentimentele lui, ci lumea unitară a ideilor, care luminează în acest organism. Pornirile mele, instinctele şi pasiunile din mine sunt o dovadă că fac parte din specia om; faptul că în aceste porniri, pasiuni şi sentimente se manifestă, sub o formă particulară, un element conceptual, constituie temelia individualităţii mele. ... Eu mă deosebesc de alţii prin gândirea mea, adică prin sesizarea activă a elementelor conceptuale care se află în organizarea mea.

[spiritual123]

experienţă practică

De percepţiile lumii exterioare se leagă anumite sentimente. Aceste sentimente pot deveni mobiluri ale acţiunii noastre. Când văd un om flămând, sentimentul meu de compătimire poate deveni mobil al unei acţiuni. Asemenea sentimente pot fi: sentimentul ruşinii, al trufiei, sentimentul onoarei, smerenia, căinţa, compătimirea, sentimentul răzbunării şi al recunoştinţei, pietatea, fidelitatea, sentimentul iubirii şi al datoriei. ... În urma unei simple reflecţii, o reprezentare sau o noţiune poate deveni motiv al unei acţiuni. Reprezentările devin motive prin faptul că în decursul vieţii legăm anumite ţeluri ale voinţei de percepţii ce revin mereu sub o înfăţişare mai mult sau mai puţin modificată. Iată de ce la unii oameni, la oamenii care nu sunt cu totul lipsiţi de experienţă, odată cu anumite percepţii, apar în conştiinţă şi reprezentările acţiunilor pe care le-au săvârşit într-un caz asemănător sau le-au văzut executate de alţii. Aceste reprezentări vor sta mereu în faţa lor ca modele determinante ori de câte ori va trebui să ia o hotărâre; ele devin parte integrantă din predispoziţia lor caracterologică. Mobilul voinţei caracterizat poate fi numit experienţă practică. Treptat, experienţa practică devine pură acţiune de tact. Acest lucru se întâmplă când anumite imagini tipice ale acţiunilor s-au unit, în conştiinţa mea, atât de strâns cu reprezentările unor situaţii din viaţă, încât, în cazul dat, de la percepţie trec direct la voinţă, sărind peste orice reflecţie întemeiată pe experienţă.

[spiritual123]

bun simt

Perceperea prin simţuri se poate transforma în mod direct, fără intervenţia sentimentului sau a noţiunii, în voinţă. Numim aceste mobiluri de acţiune - porniri. Satisfacerea necesităţilor noastre inferioare, pur animalice, - foamea, sexualitatea etc. - iau naştere pe această cale. Caracteristica acestor porniri constă în modul direct în care o percepţie particulară declanşează voinţa. Acest mod de determinare a voinţei care, la început, este propriu numai vieţii inferioare a simţurilor, poate fi extins şi asupra percepţiilor pe care le dobândim prin simţurile superioare. În acest caz percepţia unui fenomen oarecare din lumea exterioară este urmată de o acţiune, fără ca mai înainte să aibă loc o reflecţie şi fără ca de această percepţie să fim legaţi printr-un sentiment deosebit, aşa cum se întâmplă în relaţiile convenţionale dintre oameni. Mobilul acestor acţiuni se numeşte tact sau "bun simţ". Cu cât o astfel de acţiune, declanşată în mod direct de o percepţie, se repetă mai des, cu atât mai mult va acţiona omul sub influenţa exclusivă a tactului, respectiv tactulva deveni o predispoziţie caracterologică a sa.

[spiritual123]

Voinţa de a face

Voinţa de a face ori a nu face dintr-o anumită reprezentare sau noţiune un motiv al acţiunii mele depinde de natura sentimentului pe care acestea îl trezesc în mine: bucurie sau durere. ... Reprezentările sau noţiunile prezente în noi în mod direct şi care devin motiv, determină ţelul, scopul voinţei mele; predispoziţia mea caracterologică mă determină să-mi îndrept activitatea asupra acestui ţel. ... Predispoziţiile subiective posibile, care sunt potrivite de a face motive din anumite reprezentări şi noţiuni reprezintă mobilurile de acţiune. Reprezentările şi noţiunile posibile, ce sunt capabile de a influenţa predispoziţia mea caracterologică în aşa fel încât să rezulte voinţa reprezintă ţelurile moralităţii.

[spiritual123]