Remarci la ediţia de faţă a Misterelor
Traducerea a fost perfecționată. Ordinea scrisorilor a fost păstrată ca-n 1943, deși ordonarea scrisorilor care acum circulă public în rusă (l.or.) este alta, mai puțin logică. A fost adăugată o scrisoare, inițial lipsă, cât și aceste câteva cuvinte despre originea scrisorilor.
Intuiţia lui Lazăr Paşca a fost corectă – aceste scrieri între-adevăr au fost alcătuite în regiunea Mării Negre. Ele au fost scrise prin eforturi comune ale unui grup de persoane din Odessa, acum Ucraina.
Izvorul primar și autorul de fapt al acestor mesaje era Gheorghii Osipovici Volskii. Înainte de revoluţia bolşevicilor din 1917, el a fost redactor al unui ziar din Odessa. Thales de Argos este pseudonimul luat de el, pentru că, după spusele-i, acest numele îl purta într-o încarnare anterioară. Chipul lui Volskii, apropos, semăna cu cel al lui Friedrich Wilhelm Nietzsche.
La scurt timp după revoluţia din ’17 Gheorghii Volskii este fost arestat şi abia reușește să evite pedeapsa capitală. El este pe neașteptate eliberat. Neavând posibilitatea de a părăsi Odessa, Gheorghii este nevoit să locuiască în secret la prietena sa spirituală - Anastasia Vasilievna Teodoridi. La ea a și locuit practic până la sfârșitul zilelor sale (anii ’30).
Anastasia era o profesoară bine cunoscută la conservatorul din Odessa. De asemenea, ea era o persoană cunoscută în cercurile ezoterice ale oraşului ca lider spiritual. Ea l-a și introdus pe Gheorghii în cercul strâns al discipolilor săi şi i-a deschis calea spre acel nivel de conştiinţă care i-a deschis amintiri ascunse. Într-o anume stare de conştiinţă, el începea să povestească lucruri extraordinare. Anume datorită celor prezenţi, grupului celor care aveau aceeaşi aspiraţie de înnobilare umană, aceste relatări ale lui Gheorghii Volskii au ajuns la noi.
Notițele făcute de acest grup au fost compilate şi procesate de Anastasia Teodoridi. De fapt, anume Anastasiei, sub numele de Miles Atenianul, i-au şi fost adresate aceste mesaje.
Scrierile au o influență teosofică și antroposofică clară. Rămâne de adăugat că acest cuvânt din urmă – ”Către cei care au citit” – este redat evident în stilul lui Lazăr Pașca, care, cel mai probabil, l-a și adăugat în încheiere.
Andrei Onea, 2017
