TheCreatrix -faunii mei extratereştri

"Et jamais je ne pleure et jamais je ne ris." (Baudelaire) Andreea Popescu, 34 years old Cluj-Napoca, Romania [email protected]

[thecreatrix09]

The God of Self-Sufficiency voi fi eu, evident cu elemente de satira.

Pun o poza cu mine?

Hai ca pun.

PS: scuzati calitatea imaginii, e facuta cu webcam-ul :)

[thecreatrix09]

Oh da, crucified astronaut :)

[thecreatrix09]

STARZ: American Gods - Intro / Opening Credits

Incepem documentarea pt #ModernGods

("Modern Gods" este un eseu scris de mine si inspirat din American Gods- filmul de pe canalul TV STARZ si cartea de Neil Gaiman)

[thecreatrix09]

Incă una #rozzwilliams ☺

[thecreatrix09]

Acesta e domnul Rozz Williams- originalul cantaret din anii ‘80 si '90 de la care s-au inspirat Trent Reznor si Marilyn Manson.

Sa vedem: slabanog, palid, brunet, androgin, scorpion (6 nov), bisexual, folosea make-up. 10/10- totally my type.

Mda, as zice ca e cam perfect.

[thecreatrix09]

Despre autoportret

Acesta este un autoportret- nu trebuie sa fii frumos in el, ci sa fii tu insuţi. Sa ti se vada sufletul prin tifon. Si spiritul prin haine. Nu se foloseste telefon, ci aparat foto.

“Selfie” e altceva ☺

(May, the 6th 2017)

[thecreatrix09]

Traducere- poemele scriitoarei Warsan Shire de pe albumul “Lemonade” a lui Beyonce”

partea 1

“Am incercat sa imi intemeiez o familie cu tine.

Dar uşile duc spre uşi- capcană. O scară duce catre nimic. Femei necunoscute cutreiera holurile in timpul noptii.

Unde te duci atunci cand te ascunzi? Imi amintesti de tatal meu, un magician, capabil sa fie in doua locuri diferite in acelasi timp. Respectând traditia barbatilor de acelasi sange, vii acasa la 3 dimineata si ma minti.

Ce ascunzi?

Trecutul si prezentul se unesc ca sa ne intalneasca aici. Ce noroc, ce blestem nenorocit.”

partea 2

“Am incercat sa ma schimb, am vorbit mai putin, am incercat sa fiu mai moale, mai frumoasă, mai putin trează. Am postit timp de 60 de zile, am purtat alb, nu m-am uitat in oglinzi. M-am abtinut de la sex, incet-incet nu am mai vorbit deloc. In acest timp, părul mi-a trecut de glezne. Am dormit jos, pe o rogojină. Am inghitit o sabie. Am levitat. Am fost in beci, mi-am mărturisit pacatele si am fost botezată intr-un râu. M-am pus in genunchi si am spus “amin” si am zis “vorbesc serios”.

M-am autoflagelat si, la picioarele tale, am cerut sa fiu dominată. M-am aruncat intr-un vulcan. Am baut sângele si am băut vinul. Am stat singura si am cersit si m-am inchinat in fața taliei lui Dumnezeu. M-am crucificat si am crezut ca l-am vazut pe diavol. Pielea de pe picioare mi s-a ingroşat, m-am scăldat in inalbitor si mi-am armonizat ciclul cu pagini din Cartea Sfântă.

Dar inăuntrul meu, undeva incrustata, era nevoia de a stii.

Ma inseli?“

partea 3

"Daca asta iti doresti cu adevarat..

Pot sa port pielea ei peste a mea. Părul ei peste al meu, mâinile ei ca mănuşi, dinții ei ca pe confetti, scalpul ei ca pe o palarie, sternul ei- toiagul meu vrăjit. Putem sa pozam aşa toți 3, imortalizati.

Tu si fata ta perfecta.

Nu stiu când dragostea a devenit atat de inşelătoare. Ceea ce stiu eu este ca nimeni nu o are. Brațele tatălui meu in jurul gâtului mamei mele, fruct prea copt pentru a fi mâncat. Cred ca indragostitii sunt copaci care cresc unul din celalalt. Care caută aceeasi lumină.

De ce nu ma poti vedea? De ce nu ma poti vedea? De ce nu ma poti vedea? Toți ceilalti pot.”

partea 4

“Deci ce vei spune la inmormântarea mea, acum ca m-ai omorât? Aici zace trupul iubirii vietii mele, a carei inima am frânt-o fara un pistol la tampla. Aici odineste mama copiilor mei, vie si moarta in acelaşi timp. Odihneste-te in pace, adevarata mea dragoste, pe care am tratat-o ca si cand mi s-ar fi cuvenit, femeia cea mai buna la pat, cea care, din cauza mea, nu mai poate sa adoarma. Giulgiul ei este singuratatea, Dumnezeul ei este ascultarea. Paradisul ei ar fi o iubire fara tradare.

Ţărână din ţărână- pulbere pentru amante.”

(to be continued…)

(April 2017)

[thecreatrix09]

Am o fosta colega de facultate pe care o cheamă Ioana. Ma rog, acesta nu e numele său real.

E o femeie micuță, cu parul scurt, roşcat si pare destul de tristă. 3 caramizi stau pe spatele ei si 7 cicatrici de la 7 operatii ii stăteau pe un picior pe la 20 si ceva de ani, ca niste vitralii strâmbe. Prin anii facultatii, nu părea sa ne placă foarte mult pe majoritatea. Insa aceia, dragii mei, erau anii tineretii si tulburi pot fi ei.

Prin 2011, am aflat ca aceasta fata era fosta prietena a unui baiat mai “special” si la un moment dat, talking to him about me on the phone, she nicknamed me “the death”. Si din cate mi-a zis un coleg de la firma, conversatia despre mine nu era cea mai politicoasa. Btw, eu lucram la o firma de soft iar ea la o multinationala de servicii. ☺

Niciodată nu am inteles ce avea Ioana cu mine.

Insa motivele antipatiei nu sunt mereu logice. Voua nu vi s-a intamplat sa antipatizati un om doar ca avea nasul mare sau ceva de genul? Sa te gandesti la doctorul ciumei sau ceva, la măstile acelea venetiene, fara sa cunosti sinapsele inocentului care trece prin fața ta?

As vrea, intr-o seara, sa stau cu Ioana in cafeneaua" Insomnia" din Cluj si impartind pe masa niste carti de tarot, sa o iau cu trei degete pe cea cu “Moartea”, sa i-o arat si sa o intreb zambind cu ce am suparat-o vreodata.

Frumoasa Cartea Mortii, “merciful death” cum spunea Anne Rice.

Mi-aş mângâia gâtul cu ea, cu colturile ei tari şi m-as uita mai atenta daca nu cumva semãnăm.

Prin 2012 am vazut-o pe Ioana ultima data cu câinele, in Piața Mărăsti, la un bancomat. Am vrut sa vorbesc cu ea atunci insa nu am putut. Ploua amar pe suviţele ei si pe haina de ploaie si era abatuta. Acestei fete nu i-a mers niciodata din plin, asta se vede usor iar gura care vorbeste urat despre un om vorbeste de fapt despre sine. Oglinda nu sta niciodata catre ceilalti, ci inspre noi. O tinem la piept ca pe o brosa sfanta, desi nu ne place.

M-am intors si am plecat in directia opusa, catre statia de autobuz.

Au trecut multi ani de atunci, nu cred ca ar mai face genul acesta de lucruri pentru ca am crescut intre timp, insa, daca vrea, m-as bucura oricand sa ma contacteze.

Eu si cartile mele de tarot o asteptam :)

(April 2017)

[thecreatrix09]

Cât despre pictură, acolo am idei ceva mai clare- cam acesta va fi stilul in care vreau sa lucrez de acum incolo.

Prima mea lucrare se va numi- cum altfel- “Enter the Void” dupa filmul regizorului Gaspar Noe din 2009- si o voi dărui probabil prietenei mele, scriitoarea Cristina Nemerovschi.

V-am pupat ☺

(February, the 26th 2017)

[thecreatrix09]

Dupa 20 de ani de cand nu mai desenez, invaț si eu cum se face un portret ☺

- fața se imparte in 3 părti: bărbie-nas, nas-frunte, frunte-linia părului sau - desenezi un oval. trasezi o linie orizontală la mijloc. acolo vor fi ochii. apoi o alta linie orizontală la mijlocul distanței dintre ochi si bărbie: acolo va fi nasul. apoi o alta linie orizontală la mijloc intre nas si bărbie: acolo va fi gura. -pe linia ochilor ar trebui sa încapă 5 ochi. -este o fata pe nume Adriana Militaru care are blogul si pagina de facebook “Aleg sa desenez”- de acolo invat eu lucrurile de bază. De exemplu, zilele acestea invat cum să fac ochii. -in addition to this, Vlad Valentin de la “Art of Wallent”(http:// artofwalent.wordpress.com) spune: “daca tu stai pe scaun si privesti o foaie pusa pe masa, o vezi in prespectiva, iar perspectiva inseamna deformarea realitatii si a dimensiunilor reale (pt. ca o vezi dintr-un anume unghi), insa cand vei privi lucrarea de la distanta, pusa in picioare (lipita de perete, de exemplu) o vei vedea total diferit si iti vei da seama ca portretul e deformat”. -acelasi Vlad spune că pentru a face portrete si desene bune, trebuie sa stii putina anatomie. Că toți stim cum arata mâna noastra dar daca o desenăm- probabil nu va iesi foarte bine. Dar dacă ne uitam putin la nişte planşe cu antebrat, carpiene, metacarpiene si falange, ar putea iesi mai corect. Deci sa studiem putin oasele ☺(am preluat de pe blogul sau un frumos craniu- din fața si din spate, cu indicaţii in germană- multumesc :) ). -trebuie sa fac crochiurule din poza 8. -abia acum ințeleg ce inseamna sa haşurezi.

E o mare diferență intre a desena cum iti vine (eu faceam desene dupa animé-uri) si sa faci un portret când primesti minime sfaturi. Nu am avut in copilărie talent la desen, ce vedeau ceilalți era doar o mare imaginație. Şi prințese, bineînțeles. Şi camelii. Şi o perdea de sânge desenată peste lucrarea respectiva, ca asa vazusem eu undeva la televizor- dap, eram un copil cam ciudat. :)

Prin clasa a cincea am facut desenul meu preferat (hihi) - o fată brunetă care se arunca de pe o clădire- va dati seama :) (desenul se numea “Elegance Noire”) iar in clasa a VII-a, cred, am desenat ceva prințesa in fața unei cascade si țin minte că am măsurat atunci mult cu rigla sa iasa nu ştiu ce la mijloc.

Mă pricepeam destul de bine sa combin culori dar daca incercam sa fac portretul cuiva, nu semana (deloc) cu persoana respectiva.

Fețele si corpurile, aşa cum am specificat mai sus, le faceam din cap- fara nici un pic de studiu. De aia aratau cum atătau :p

Profesoara de desen, doamna Istrate mi-a spus o singura data “Andreea, trunchiul unui om trebuie fie cat doua capete puse unul peste altul”- atât imi amintesc sa mi se fi zis referitor la tehnică :p.

Oricum, nu conteaza că nu aveam talent, mie imi place sa desenez si o sa fac asta din nou, acum, la maturitate.

Anyway, nu are cum sa imi iasa foarte rău.

V-am pupat ☺

(February, the 26th 2017)

[thecreatrix09]

Lady of the Flowers

Era toamna anului 2010 şi eu imi rupsesem din greseala fusta la firmă, asa ca m-am dus la croitoria din Piața Mărăşti si acolo m-a intampinat ucenicul patroanei, un băiat rrom care cu siguranță trăise la orfelinat. Cei care au fost la casa de copii au o anumită privire- am vazut asta si la altii- ca un fel de hău si eternă singuratate..

Avea ochi de femeie si miscari gratioase si imi cosea fusta. Soft, so soft, aşa cum spunea vampirul. Spre deosebire de baiatul doamnei patroane care era destept si gălăgios, baiatul gay era atat de candid incat m-a impresionat si dupa 10 minute devenisem, vorba lui #dqr, plină si dadeam pe dinafară. Fara sa imi dau seama , l-am numit “my lady of the flowers” si ma uitam la mâinile sale lungi si subtiri si negre si la ochii sai si la sfarsit mi-a cerut 5 lei si eu i-am intins doua bancnote de 5, zambindu-i usor sa o ascunda pe una dintre ele.

Mai că imi venea sa ii cânt melodia aia a lui Wyclef Jean- “A penny for your thoughts, a nickel for a kiss, a dime if you tell me that you love me”.

Apoi am iesit in statia de autobuz sa imi cumpar castane.

Erau mai multi țigănuşi acolo şi jucau fotbal- unul avea un picior de lemn.

(February, the 22nd 2017)

PS: “Our Lady of the Flowers” (in original “Notre-Dame-des-Fleurs”) este romanul de debut al autorului francez Jean Genet, in care este vorba despre “underworld”-ul parizian de la 1943, adica despre “pimps and queens and criminal queers” #mypeople.

S-au scris multe cântece dupa aceasta carte.

[thecreatrix09]

“Der Rosenkavalier” by Richard Strauss part 3.

Directed by Maximillian Schell

Stage and Costumes by Gottfried Helnwein. Opera din Los Angeles (2005)

#redblood

(February, the 22nd 2017)

[thecreatrix09]

“Der Rosenkavalier” by Richard Strauss part 2.

Directed by Maximillian Schell

Stage and Costumes by Gottfried Helnwein. Opera din Los Angeles (2005)

(February, the 22nd 2017)

#yellowblood

[thecreatrix09]

Cred că cel mai bun album al anului 2016 a fost “Lemonade” a lui Beyonce.

In acest superb material vizual, care conține 10 videoclipuri legate intre ele, indragita cântăreață povesteşte cum a fost inşelata de soțul ei, Jay-Z.

Albumul este deep, cu dragoste, cu trădare, cu condiția femeii de culoare si cu “police brutality” (pe un perete scrie mare “Stop Shooting Us”).

Btw, videoclipul a fost filmat in Louisiana.

Videoclipurile sunt legate prin poeziile scriitoarei somaleze Warsan Shire, feminista si activista pentru drepturile persoanelor de culoare.

Citez din partea a 3-a (cred): “If it’s what you truly want … I can wear her skin over mine. Her hair over mine. Her hands as gloves. Her teeth as confetti. Her scalp, a cap. Her sternum my bedazzled cane. We can pose for a photograph, all three of us. Immortalized… you and your perfect girl.”

Insă, din fericire, la sfârşit, Beyonce il iartă pe sotul ei. Eh, eh?☺

Fata noastra apare intr-o rochie scurtă, in picioarele goale, trista, culcată pe un gazon de fotbal american pe care ploua si zice aşa, plina de vulnerabilitate, “but you are the love of my life”.

Albumul se sfarseste cu o piesa pe care o cânt si eu foarte des in aceasta perioadă a vieții mele “Freedom where are you? Cause I need freedom, too/ I break chains all by myself/Won’t let my freedom rot in hell/ I'ma keep on running cause a winner don’t quit on themselves”.

Queen Bey este de mult timp la grupa mare. 

(February, the 20th 2017)

[thecreatrix09]

Ce fac eu la ora asta (3 AM): dupa ce am ascultat “The Mephistopheles of Los Angeles” a lui Manson, imi pun piesa de mai sus si incep sa “dirijez” o orchestră nevazută, cu miscari ample din mâini si nu ma mai pot opri- muzica imi curge prin vene, ii aud pe ăia cu “Come together, together as a one/ Come together for Lucifer’s son”- capul imi cade in piept dar degetele mele inca dirijeaza in aer- foarte frumos “film”. cred ca e piesa mea preferată.

PS: a nu se intelege ca sunt satanistă- nu am nicio treaba cu aceasta religie.

(20 Noiembrie 2015)

[thecreatrix09]

Perfect

Am scris chestia asta in ianuarie 2010.

Ma gandesc sa nu se piarda.

O pun aici.

“I want to live in black and white with you, baby. In this atmosphere, we would be perfect. Perfect teeth. Perfect bodies. Perfect ballads. Perfect us.

Us, under the sheets covering us, sniffing snow from silver trays, on silver chairs and writing in the snow our names „A” and „B” with silver letters.

We were born for each other, we are like Siamese cats with one leg and one heart, underneath the fur that goes up around us.”

(November 2015)

[thecreatrix09]

(2015)