Pot sa incep cu a fost odata ca niciodata pentru ca este un feeric basm in care tu si cu mine avem personajele principale. Si nu stiu exact daca vreau sa fie o poveste, o multumire sau o scrisoare de dragoste, poate toate in acelasi timp pentru ca asta simt atunci cand ma gandesc la tine, cand sunt cu tine. Un amalgam de sentimente. Uneori e coplesitor, recunosc; mai ales inceputul… O, Doamne, inceputul! A fost si da si nu, o lupta a mea cu mine in care tu, iubitul meu, m-ai suportat si ajutat sa inteleg ca langa persoana potrivita nu e chiar asa de rau sa ai temeri, sa fii vulnerabil. Mi-ai aratat ca sentimentele nu sunt lucruri rele si ca oamenii cu adevarat puternici le au si nu fug de ele. Eram slaba! Atat de slaba! Am fugit, dar ai fost acolo sa ma prinzi de mana si sa alergi cu mine. Stiu ca ti-a fost greu, dar ti-ai asumat totul. Oricat de urat am incercat sa ma conturez in fata ta, nu te-ai speriat si te-ai apropiat. Un om are nevoie de alti oameni si tu, dragule, ai fost omul potrivit, la momentul potrivit! Sper ca intr-o zi sa pot sa ma revansez pentru tot chinul prin care ai trecut cu o persoana ca mine! Esti cel mai frumos cadou, un dar nepretuit, o comoara!
