Aqua Utopia｜海の底で記憶を紡ぐ
Alisa U Zemlji Chuda
taylor price
Sade Olutola
pixel skylines
titsay
No title available
ojovivo
Discoholic 🪩
JVL
almost home
祝日 / Permanent Vacation
Show & Tell
#extradirty
occasionally subtle
todays bird
Janaina Medeiros
@theartofmadeline
dirt enthusiast
Stranger Things
seen from France
seen from Malaysia
seen from United States
seen from Mexico
seen from United States
seen from United States
seen from Singapore
seen from Australia
seen from Türkiye
seen from United States
seen from United States
seen from United States
seen from Germany
seen from Taiwan
seen from United States
seen from United Kingdom
seen from Türkiye
seen from Türkiye
seen from France
seen from Mexico
@carmensblog
Am vrut să îi explic de ce l-am lăsat în ruinele vieții fără să am scrupule. 1:00 , l-am sunat:
- Da?
-Bună! Putem vorbi putin ?
-Sper că glumești, raspunde ironic precum o făcea deseori.
Am rezumat întâmplări ce ni s-au petrecut de când nu mai vorbeam. Am continuat să vorbim, știind că el si-a gasit o altă ea. L-am lăsat să fie fericit. Dacă e să fie va fi.
Secolul 18 . Cina de duminică, oamenii se complementează real fără un comentariu postat. Îndrăgostiți traiesc iubirea adevărată fără o postare pe social media. Unde televizorul nu este un refugiu în zilele răcoroase. Ceaiul este mult mai întâlnit decât alcool, iar oamenii mult mai sinceri decât prezentul. Unde nu existau diferențe din punct de vedere material și fizic. Probabil, oamenii erau prea preocupați de suflet și liniște interioară . Un timp de care m-am îndrăgostit, dar pe care nu l-am trăit niciodată.
Am auzit-o pe mama urlând, tipând, înjurând.
Dar mamă.. Durerea nu se manifestă asa.. Dacă ai știi cât sufăr eu văzând toate lucrurile astea, văzând cât nu îți pasă de noi.. Poate că , ai vedea si tu că durerea se manifestă în liniște..
L-am privit. Era sigur pe sine, probabil prea încrezător în forțele proprii. L-am citit tacută, l-am admirat din umbră.
El? S-a apropiat:
- Te-am așteptat demult, mi-a șoptit la ureche.
Vei avea 18 ani peste 365 de zile.Si poți muri la 17ani. Cand mama ta te întreabă dacă vrei să dormi în pat cu ea,spune da. Intr-o zi ea va fi într-un pat de spital și nu va fi suficient loc pentru a face acest lucru. Nu mai anula planurile;ieși afară și folosește-ți picioarele.Nu mai nega afecțiunea. Du-te afară și schimbă lumea. Luptă pentru pace, egalitate și schimbare.Cand o să ai 70 de ani și o să te uiți la știri toată ziua,nu vei vrea sa vezi aceleași probleme, când ai avut șansa de a lupta.Nu mai folosi “n-am nevoie de nimeni”,“nu am sentimente”,e mai ușor să îți faci prieteni la liceu decât într-un azil. Citește cartea aceea pe care ai lăsat-o "pe altă dată" și cucerește universul.
Toți își doresc o scriitoare să îi iubească, dar inima ei e deja dată singurătății.
Sunt genul ala de persoana care daca stie un secret, acela secret ramane, nu imi place sa spun tuturor ce aflu. Sunt genul de persoana care daca a primit poze cu cineva intr-o anumita ipostaza, nu a mai vazut-o nici o alta persoana, cel putin nu de la mine. Sunt genul ala de persoana care am ajutat indiferent ca a fost 7 a.m, 2 p.m. sau 4 a.m. Sunt genul ala de persoana care daca vorbeste cu o persoana ceva, imi place sa stiu doar eu si acea persoana. Sunt genul ala de persoana care nu merg la X sa ii spun "Uite ce mi-a aratat/zis Y". Sunt genul ala de persoana careia nu ii place ca cineva sa se uite in mesajele mele. Nu ca as ascunde ceva, doar ca e confidential. Sunt genul de persoana careia ii place adevarul, nu minciuna. Eu nu ma supar cand cineva imi zice ceva in fata, si nu ma bucur cand ma minte frumos in fata si ma discuta pe la spate. Sunt genul ala de persoana care cand se simte rau, tine in el, caci de cate ori am zis ca am ceva, de multe ori au aflat si altii si s-au bucurat, si de putine am fost ajutat. Sunt genul ala de persoana care pune la suflet orice, si daca stiu ca am suparat cu ceva, ma supar si eu pe mine in sinea mea... Sunt genul de persoana care daca poate ajuta, o face cu placere. Sunt genul de persoana mai diferita de altii.
Ce ai zări dacă m-ai vedea pe stradă?! O fițoasă, cu telefon mai scump decat maşina unora, cu haine numai din mall. Vezi o olimpică națională, o fată cu un teanc serios de diplome şi un braț de medalii. Dacă îmi cauți numele pe internet vei vedea proiecte, concursuri si altele. Îmi vezi familia aparent perfectă. Cu părinti care mă iubesc şi îmi vor numai binele. . Mă vezi înconjurată de prieteni, admirată de profesori şi cu carnetul plin de note mari. O fată puternică, invincibilă, de neoprit, ambițioasă, cu vise mărețe. În schimb, nu vezi zâmbetul. Ce sunt în interior? O epavă. Ştii Titanicul, da? Sunt la fel ca el. M-am dus la fund rău de tot. Nu ştiu cum mă voi ridica la suprafață, dar ştiu că voi reuşi de una singură. Părinții, bunicii şi “prietenii” m-au doborât. Mi-au luat sufletul si au încercat să îl modeleze după propriul lor plac. Apoi l-au călcat în picioare ca si cum ar fi un trădător. Şi mi l-au dat aşa, rănit, sângerând, cu fracturi deschise şi închise, făcut bucățele. L-am primit pentru că era sufletul meu. L-am pansat, l-am îngrijit şi l-am alinat atât cât am putut. Dar mi-am dat seama că nu merită, aşa că l-am aruncat. Am căutat sprijin în muzică, dezvoltare personala cărți. Eram în stare prea gravă pentru astea. Am lăsat totul baltă şi m-am lăsat în voia sorții. Inima mea e ca un cub de gheață. Mulți fug de el pentru că şi-ar răci mâinile. Dar dacă eşti curajos şi îmi atingi inima, ea se va topi. Se va scurge pe jos şi va fi una cu pământul. Va fi, în sfârşit, la nivelul sufletului meu.
Daca vezi asta sa stii ca tot ce imi doresc este sa ma trezesc cu un mesaj de la tine, chiar dacă nu vorbim.. Sunt mereu aici, imi e dor de tine !
Îmi pare că plouă, dar de fapt e lacrima verii pe obrajii toamnei...