R/B

Roman Botnari

[rbarchives-blog]

visionquest

killed myself to death, to see myself through you, i desire you. inhale until i live through you, and then i exhale. living every second as the whole, not the seconds as the sum. i stopped counting, cause life is full and life is taunting. i killed myself, to see myself, see onself, to be.

[rbarchives-blog]

deathly hallows

noaptea a durat o clipă, toți au sărit deja.. dar ție ți-este frică, de-abisul care ne ridică.

într-o piscină sub stele, ne urmărim visele, toți au sărit deja, doar tu-ai rămas în pielea ta.

dar noaptea nu-i decât o clipă, n-o s-o-nțelegi de-ți este frică. conștiința nu-i decât ecou, și tu ești rău din nou.

[rbarchives-blog]

bucățele din neptun și fum.. ca atunci când pe ultimul drum, te întrebi unde-ai ajuns, când tu defapt ai fost mereu acolo, dincolo de cuvinte și vicii.. dincolo... din diferite țări, aceleași stele, ..diferite ofrandele către ele. căci ochii ne despart, dar sunetul ne-aduce împreună, într-o lume nebună, în care conduce-o minciună, cum că există adevăr, și cineva-l cunoaște, altcineva are un scop mai nobil, dar n-o să moară visul unui copil, o să îngrop faraonul, live in the infinite lounge, începe visarea, se întrerupe somnul.

he-Cat Jazz live in the InfiniteLounge performing "Moartea Faraonului"

[rbarchives-blog]

George Felea Timestamps

[rbarchives-blog]

nonfiresc

privesc obiecte pân-orbesc, mă trezesc, înconjurat de nimic, ochii nu dor de la-ntuneric, trec peste tot fără să fiu puternic. diversitatea nu mai e diferită, și o clipă coboară umbre, ce-aduc drept ofrande senzații, îmi cântă "uită tot ce știi". logic ajung la paradox și mă topesc, greșesc, doar așa știu să-nțeleg. de ce să mă leg? și care-i partea bună? nu-i niciuna! adevăr, minciună.. fericirea le adună-ntr-o cunună, și-i nefiresc să simți durere, nefiresc să nu iubești, ceea ce nu știi.

[rbarchives-blog]

Cine nu pune suflet în durere?

nici n-am crezut  că pot să simt mai mult. nu, n-am crezut, și poate nici n-am vrut. dar nimeni nu te-a întrebat, și nimeni nu te-așteaptă. te alungă-n șoaptă.. uitată, ai colți de fier și.. cine nu pune suflet în durere? se-ncovoaie să te-acopere, strânge pumnii fără țintă, ar da orice să nu te simtă.

prezentă în continuu, într-o clipă, oprești timpul, te-amesteci cu vinul, dar gustu-ți-este simplu. veninul tău eliberează, și când nimic nu mai contează, când toți visează, mă împietrești și-ți cad în plasă. cine nu pune suflet în durere? se-ncovoaie să te-acopere, strânge pumnii fără țintă, ar da orice să nu te simtă.

[rbarchives-blog]

George Felea Empty Angel

[rbarchives-blog]

tensiune nucleară

praful de pe fereastră absoarbe lumina. dacă febra n-ar spulbera pulberea soarele ar exploda-n fereastra mea și ochii tăi i-ar fi oglinda. dar asta-i clipa.

praful de pe fereastră absoarbe lumina. dragostea-l spulberă și-i șterge memoria. doar dimineața, razele-i aduc bucurii, iar dacă te-apropii, alba-fereastră-ți absoarbe ochii. și alta-i permanența.

[rbarchives-blog]

rezumatdenarațiune..4?

n-o să mai pierd niciodată lumina, n-o să-nșel inima.

cuvinte goale.. pierde-te-n în întuneric și melancolia o să trezească o stea în inima ta.

ceva ce nimeni nu a mai văzut.. văzut.. orbește.  căci dragostea ta, o să absoarbă toată lumina.

și-odată cu asta, o să dispară frumusețea, o să dispară răul.. și lumea pentru care exista.

intima ta se va transforma, să adopăstească toată arca. și după toate astea, singurătatea.

[rbarchives-blog]

frk1

visare, visare, visare tu mă pui la-ncercare și-am mâinile murdare  de la detalii marginale, de la detalii. în timp.. reconstruiesc universul, și eu ca Mira-năuntru, contemplu creația, mă contemplu-n visare. visare, visare, visare tu mă pui la-ncercare, și când cuvintele-s goale, totu-i real, și eu nu sunt decât stare.

[rbarchives-blog]

firimituri din soare

scrie-ți numele pe degetul meu mijlociu, eu o să fiu rău și t-o să fii viu. sau și mai bine alege tu, o să descos sufletu..

și când ne vezi pe jos să nu mă întrerupi, urlând după lună, crescuți ca de lupi, pân-inima-i ultimul mușchi, și de plăcere o să mă muști.

[bizarrmodell]

Jeru The Damaja/ Ya Playing Yourself Funktronic Refix (the original’s better though)

[rbarchives-blog]

maimultemereumaipuțin

mă simt neîmplinit, ca la orice sfârșit. îmi vorbești de mormânt, când viața nu s-a început,  și n-are sfârșit. ți-am dat tot ce-ai vrut, acum că poți mai mult, te-am zdrobit ești în mine. n-avem timp de nopți sau zile, perioade.. anotimpuri, noi vrem să fim cel mai simplu.

[rbarchives-blog]

pentru că dacă nu s-ar fi uitat/ n-ar fi văzut niciodată

locul ăsta.. pare să n-aibă, o sursă de căldură. eu înghițit, în podeaua din marmură, încerc să mă transform, în nimic, da-i prea pronunțat, acest frig.

coloanele-i reduc din pădure, un paradis în care totul se năruie, și cugetu-i blestemat veșnic, s-oglindească tot ce-a râvnit.

locul ăsta, are un farmec aparte,  pentru cel ce-are parte, de-o oglindă spartă,  cu lumina refractată-ntr-o singură dragoste, și mereu altă poveste, cu ceea ce nu este.

și veșnicia nu-l sperie, când pentru alții totul se năruie el știe și boala și chinurile leacului, ecoul închis în oglinda tatălui.

[rbarchives-blog]

blagiada (pentru că supraoamenii și giganții nu erau decât triști)

să faci din tot frumusețe, să nu îți mai pese, prejudecâți și religii, se năruie. când dumnezeu, este. credința mea naște o stea, și luna-i reflectă umbra. noaptea totul se năruie, da-i plăcut, să te-nmpotmolești în necunoscut. mintea mea n-are o culoare, s-a spart fereastra de la soare-răsare. din cioburi mi-au cristalizat ochelari de diamant, prin care totul e radiant. să faci din improbabil, posibil, și lucrul să nu fie decât.. un câmp de voință. s-omori conștiința, ca să devii conștiință.

[rbarchives-blog]

extrapolare

la-nceput, un poet mare-a zis  că e mic, și-a devenit.. mai mare. când poetul mic, a auzit, a zis că e mare, și-a devenit mai mic. tot așa până toți poeții mari au murit și-am rămas cu nimic. pentru că fraierii, n-o să-nțeleagă, poezia vulgară.

[rbarchives-blog]

cooler than you (sau marele text bădăran)

orele interminabile, întârzie noaptea și eu nu am răbdare, mă macină întru visare, de-aia uimirea de pe fața mea-i înșelătoare, și serile-n care mă faci s-aștept, te fac să crezi că o să mă repet, eu tac, pentru că uit, și nu regreti nimic, când ai crezut, că pentru mine-ai devenit.. totul.