Rămășițe de gânduri

[ridurimorale]

Eva și mărul/ O enigmă

Eva și mărul/ O enigmă

O seară de vară. Doi copii la fel de nebuni la o petrecere undeva în Piața Unirii. O supă caldă și o gură de aer. Un chip cunoscut. În noaptea aceea Eva mușcase din măr și raiul se terminase. Cunoscusem o altă latură a Clujului. Oameni stinși pe asfalt. Supradoză. o realitate perversă în care nu vroiam să cred.

O decizie rapidă -Hai să vedem răsăritul.

Așa a început căderea. El mă învățase să fiu…

View On WordPress

[ridurimorale]

Alegeri

Am idealizat un om toată viața fără a înțelege prea multe. Ținusem parte unuia, și alesesem să-l critic pe celalalt. Am fost un copil fericit până am crescut suficient ca să înțeleg de ce eram blamat. Nu greșisem nimănui cu nimic. Mă făceam vinovată doar că pe chipul meu se întâlnea mai mult tata decât mama. În adolescență dezvoltasem un mic monstru cu care mă izolam în camera mea Și mă…

View On WordPress

[ridurimorale]

Trup și suflet

Și apoi el s-a întâmplat Momentul cel mai memorabil Un fel de vis ireal care n-avea cum să se întample Și totuși…

Frații Grime la Londra Argatu’ la Londra

Cu ochii miciți de emoție intrasem la concert foarte devreme Scena se umpluse de vibrație Iar sentimentul acela infinit că ești exact unde trebuie exact când trebuie, mă inundase. Trăiești atunci și acolo Sari și simți nimic decât euforia a…

View On WordPress

[ridurimorale]

flow

  A trip saving my inner being from falling

I’ve realized, I actually love this city I love getting lost I love to be alone… On my own… to be myself without explaining anything to anyone I love to talk with strangers, and joke, and laugh I love to listen to others’ conversations in a multitude of languages I love being the crazy, stupid and childlike myself I love when I get drunk from one glass…

View On WordPress

[ridurimorale]

”Ne vedem la Cluj,/Sa-ti faci in mintea mea culcus”

”Ne vedem la Cluj,/Sa-ti faci in mintea mea culcus”

  In camera mea prost luminată visam adesea să revin la umbra copacilor din parcul central Mă vedeam în hamac legănată de vânt și alintată de soare Îmi doream infinit să simt gustul covrigilor cu susan și… Pur și simplu mă voiam la Cluj

Îmi era dor de oameni și străzi De parcuri, de tren, de serile pe cetățuie Până și de aerul infect al camerei de cămin

O noapte de nesomn în scaunul înghesuit al…

View On WordPress

[ridurimorale]

Suntem alții

  Cristina, mai nou și Olivia 23 de ani cu o facultate aproape terminată posesoare a multor vise, și a nedorinței de a le împlini Țin un Jurnal, de fapt mai multe Le țin acasă ascunse, cât mai departe de mine Le vizitez din când în când E incredibilă senzația lipsei timpului Deschid câte unul la nimereală

Cristina, 18 ani O seară de vară caldă, un drum cu găuri împărțit cu alți 3 colegi de clasă

View On WordPress

[ridurimorale]

slide Bleeding Scars covered by the Londonese rains I almost hear the time passing by and leaving noisy sounds in my ears Escaping?! But where?! Only love could make me stay But there is no love behind this walls Nor deep into this flash ...

[ridurimorale]

March on Mars

The 27th 2016 Cluj-Napoca, Romania On a modest stadium, the Spanish national anthem was echoing Butterflies spreading their wings in my stomach One of my dreams was turning into reality

After two years London, UK Alone and sober, I entered the doors of the O2 feeling the huge weight of my emotions The notes awakened the memories of many many years Lyrics touching the most sensible chords

30 kg of…

View On WordPress

[ridurimorale]

March on Mars

The 27th 2016 Cluj-Napoca, Romania On a modest stadium, the Spanish national anthem was echoing Butterflies spreading their wings in my stomach One of my dreams was turning into reality

After two years London, UK Alone and sober, I entered the doors of the O2 feeling the huge weight of my emotions The notes awakened the memories of many many years Lyrics touching the most sensible chords

30 kg of…

View On WordPress

[ridurimorale]

See you at Vicky

See you at Vicky

Victoria station situated almost in the heart of London. Lots of people leave and return everyday. Steps,many steps, sound loudly on the pavement. Old walls whispering Hellos and Goodbyes. I am slowly passing by evey single morning. Colours, faces, shapes changing in front of my eyes. People around become characters of amazing stories. Some smile nonchalantly, others are lost in their thoughts.

View On WordPress

[ridurimorale]

Dizolvare Ieși afară în frigul dimineții Bagi mâinile în buzunare și găsești ghemul încâlcit de cablu. Căștile.

[ridurimorale]

Albastru

10 Ianuarie 2018

Cristina, ești un om diferit, special.

Apoi vă apropiați și anume acel fel de a fi diferit e ținta schimbării. Nu mai ești tu cum erai înainte de doi.

-Hoinăreli târzii? Singură?! Nu, stai, vin cu tine

Și deodată realizezi că mori tu ca să poată exista doi. Dar doi implică uneori prea mulți oameni. Te dizolvi. Verdele și galbenul devin albastru.

View On WordPress

[ridurimorale]

Crossroad

Proxima parada: Embajadores 14th of January, late in the night

The doors of the metro open. The typical sound of the escalators going up and down. Look at them and pick the stairs. Clear is the sky, cold is the wind. I hear the beating of my heart. At 3 steps further, 2 iron doors will open and let me into the world of colors. My fingers softly running on the walls whispering a goodbye. Steps…

View On WordPress

[ridurimorale]

22+1 challenges

– And what do you wish for your birthday?

– Time. That is all I need, dad. Time to find myself into the mess I have become today.

Thank you life for a new year!

View On WordPress

[ridurimorale]

Trecutul ne bântuie alt prezent

  Bagajul Mă uit la el și zâmbesc cald. Încalț papucii. Trag pe mine haina roșie. Cheia sună în broască și am senzația eliberării Plec din prezent și mă întorc în trecut Aeroportul e punctul dintre două destinații Spațiul unic din afara timpului și a limitelor fizice Cerul își aruncă culorile peste orizont. Lasă urme diforme

Cobor în sus Din cer în raiul amintirilor Devin o stare, o substanță I…

View On WordPress

[ridurimorale]

Treizeci, și unu

În ultima zi din an mi-am amintit de mine însămi.

O stație de autobuz. Goală. O lună sferică. Cerul pătat de nori agresivi. Așteptând fără a ști când ori dacă va veni. Singurătate și frig. La mulți ani și fii tare, îmi spusese tata. Sunt. Eram. M-am ghemuit toată pe bancă. Îmi venea să plâng dar nu mai aveam energie. Am închis ochii și m-am îndreptat de spate. Am realizat atunci că exist …și că…

View On WordPress

[ridurimorale]

Iluzie

Decembrie, 14

Cantină. Pauza de prânz. Un băiat cu rucsac merge agale printre scaune. Alege mereu aceeași masă din capătul sălii. Ia loc cu spatele la restul lumii. Mușcă cu poftă din sandviș și citește. Zilnic întoarce câteva foi pe minut. Tot zilnic îl urmăresc.

Mulți alți străini în jur. Închid ochii strâns. Sunt acasă sub pătură, în pielea goală, singură. Un ceai aburind. Ceai de mentă.…

View On WordPress